Alexandra (împărăteasă): Diferență între versiuni
(A) (Etichete: Modificare mobilă, Modificare de pe versiunea pentru mobil) |
(refacere text șters) |
||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | [[Fișier:0423alexandra.jpg|right|thumb|Sfânta Alexandra | + | [[Fișier:0423alexandra.jpg|right|thumb|Alexandra împărăteasa]] |
| + | Sfânta împărăteasă și [[Mucenic|muceniță]] '''Alexandra''' a fost soția împăratului [[Dioclețian]] (284-305). Și-a dat viața pentru credința creștină la începutul secolului al IV-lea, pe timpul [[Persecuții împotriva creștinilor (epoca antică)|persecuțiilor împotriva creștinilor]] ordonate de împăratul Maximian Galerius (305-311). | ||
| + | |||
| + | [[Prăznuire]]a ei în [[Biserica Ortodoxă]] se face la data de [[21 aprilie]] și [[23 aprilie]]. | ||
| + | |||
| + | În anul 305 împăratul Dioclețian a abdicat de la tron, iar puterea i-a revenit lui Maximian Galerius, un păgân fanatic, de asemenea un soldat aspru si feroce. Soția sa a fost Sf. Valeria, fiica Sfintei Împărătese Alexandra, pe care Dioclețian a luat-o de soție împotriva voinței ei. | ||
| + | |||
| + | Alexandra muceniţa lui Hristos Dumnezeu era soţie împăratului Diocleţian; deci văzând ea că sfântul Gheorghe era chinuit în felurite chipuri spre moarte, dar că în chip minunat rămâne viu şi sănătos, s-a înfăţişat împăratului, în vreme ce aducea el jertfă idolilor, s-a mărturisit pe sine creştină înaintea împăratului. De aceea a fost pusă în închisoare; după acestea dându-se hotărâre ca să fie tăiaţi Gheorghe şi Alexandra, aflând ea aceasta în închisoare s-a rugat lui Dumnezeu, şi şi-a dat sufletul. Iar Apolo şi Isachie şi Codrat, fiind slugi împărătesei Alexandra, şi văzând-o pe ea că a dispreţuit vremelniceasca şi stricăcioasa împărăţie şi pe muritorul împărat, şi că, crezând în Hristos, a şi murit pentru El, au crezut şi ei în Hristos. Şi înfăţişându-se cu îndrăznire au mustrat pe împăratul numindu-l călcător de lege şi sălbatic, şi că nu i-a fost milă de însăşi femeia sa, cu care a făcut copii. Mâniindu-se împăratul pentru aceasta, a poruncit ca să-i pună la închisoare, şi aceasta făcându-se, gândea el toată noaptea eu ce moarte îi va pierde, iar dimineaţa scoţându-i din temniţă, pentru Codrat a poruncit să fie tăiat; iar Apolo şi Isachie, iarăţi să fie puşi la închisoare, şi să fie ucişi cu foamea; care după câteva zile fiind istoviţi de foame, şi-au dat sufletele lor Domnului. | ||
==Legături externe== | ==Legături externe== | ||
Versiunea de la data 13 iulie 2017 09:39
Sfânta împărăteasă și muceniță Alexandra a fost soția împăratului Dioclețian (284-305). Și-a dat viața pentru credința creștină la începutul secolului al IV-lea, pe timpul persecuțiilor împotriva creștinilor ordonate de împăratul Maximian Galerius (305-311).
Prăznuirea ei în Biserica Ortodoxă se face la data de 21 aprilie și 23 aprilie.
În anul 305 împăratul Dioclețian a abdicat de la tron, iar puterea i-a revenit lui Maximian Galerius, un păgân fanatic, de asemenea un soldat aspru si feroce. Soția sa a fost Sf. Valeria, fiica Sfintei Împărătese Alexandra, pe care Dioclețian a luat-o de soție împotriva voinței ei.
Alexandra muceniţa lui Hristos Dumnezeu era soţie împăratului Diocleţian; deci văzând ea că sfântul Gheorghe era chinuit în felurite chipuri spre moarte, dar că în chip minunat rămâne viu şi sănătos, s-a înfăţişat împăratului, în vreme ce aducea el jertfă idolilor, s-a mărturisit pe sine creştină înaintea împăratului. De aceea a fost pusă în închisoare; după acestea dându-se hotărâre ca să fie tăiaţi Gheorghe şi Alexandra, aflând ea aceasta în închisoare s-a rugat lui Dumnezeu, şi şi-a dat sufletul. Iar Apolo şi Isachie şi Codrat, fiind slugi împărătesei Alexandra, şi văzând-o pe ea că a dispreţuit vremelniceasca şi stricăcioasa împărăţie şi pe muritorul împărat, şi că, crezând în Hristos, a şi murit pentru El, au crezut şi ei în Hristos. Şi înfăţişându-se cu îndrăznire au mustrat pe împăratul numindu-l călcător de lege şi sălbatic, şi că nu i-a fost milă de însăşi femeia sa, cu care a făcut copii. Mâniindu-se împăratul pentru aceasta, a poruncit ca să-i pună la închisoare, şi aceasta făcându-se, gândea el toată noaptea eu ce moarte îi va pierde, iar dimineaţa scoţându-i din temniţă, pentru Codrat a poruncit să fie tăiat; iar Apolo şi Isachie, iarăţi să fie puşi la închisoare, şi să fie ucişi cu foamea; care după câteva zile fiind istoviţi de foame, şi-au dat sufletele lor Domnului.
