Aghiasmatar
Aghiasmatarul (gr. ἁγιάσματα — aghiazmata) sau aghiazmatarul poate desemna mai multe feluri de vase sau construcţii în care se păstrează şi/sau transportă apa sfinţită.
Notă: Acest articol se referă la aghiazmatar ca obiect liturgic. Pentru cartea de cult cu acelaşi nume, a se vedea articolul: Aghiazmatar.
Construcţie
În basilicile paleocreştine, dar şi în bisericile de mai târziu, aghiasma se păstra frecvent într-un mic pavilion aflat lângă clădirea propriu-zisă a bisericii, unde se găsea un bazin sau uneori un izvor. Acolo se oficia şi slujba sfinţirii apei şi tot acolo se păstra apa sfinţită. Şi acest pavilion a luat numele de aghiasmatare. Astfel de aghiasmatare se găsesc şi pe teritoriul României de astăzi, la mănăstirea Neamţ sau la mănăstirea Curtea de Argeş.
Vas
Aghiasmatar se numeşte şi vasul în care se păstrează aghiasma în biserici. Acesta poate avea diferite forme şi poate fi confecţionat din diferite materiale, de obicei din metal. Aghiasmatarul este în general dotat cu un mic robinet. Unele aghiasmatare sunt din materiale preţioase şi bogat împodobite, altele foarte simple.
Căldăruşă
În sfârşit, uneori (ex. în Banat sau în Republica Moldova) mai este desemnat cu numele de aghiasmatar căldăruşa de metal (de obicei de aramă)în care preotul poartă aghiasma cu care îi stropeşte pe credincioşi după slujbe sau casele acestora.
De obicei, pentru a-i stropi pe credincioşi, preotul foloseşte un buchet de busuioc.
A se vedea şi
Surse
- Pr.Prof.Dr. Ene Branişte, Prof. Ecaterina Branişte, Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase, Editura Diecezană Caransebeş, 2001, ISBN 973-97569-7-2
- Lector superior Dr., Ieromonah Petru Pruteanu, Curs de arheologie bisericească (Liturgica Generală I, an I, semestrul I), editura Paisiana, Zăbriceni, 2006.
