'''Agheasma mare ''' se săvârşeşte săvârșește la [[BoboteazaEpifania|Bobotează]], în amintirea botezării Domnului de către [[Ioan Botezătorul|Ioan]] în Iordan. Ea se săvârşeşte săvârșește atât în ajunul Bobotezei, când se sfinţeşte sfințește apa cu care [[preot|preoţiipreoții]] botează apoi casele, cât şi și în însăşi însăși ziua Bobotezei, când se sfinţeşte sfințește agheasma pe care credincioşii credincioșii o iau pe la casele lor, pentru tot anul.

Se spune Agheasma mare, pentru că apa de la Bobotează are o putere deosebită, fiind sfinţită sfințită printr-o dublă [[Epicleza|epicleză]], iar sfinţirea sfințirea are loc în însăşi însăși ziua în care Domnul nostru [[IisusHristos]] Hristos a sfinţit sfințit apele, prin botezul Său în apa Iordanului. De aceea, şi și slujba Agheasmei mari este mai dezvoltată şi și mai solemnă ca la Agheasma mică, iar cântările şi și [[rugăciuneRugăciunea|rugăciunile]] din cursul ei pomenesc şi și proslăvesc îndeosebi Botezul Domnului în apele Iordanului. În ziua ajunului Bobotezei, sfinţirea apei se face de obicei chiar în [[biserică]] (în pronaos), dimineaţa, după [[Utrenie]], cu mai puţină solemnitate, fiindcă, după unii, ea aminteşte atunci de botezul cu care boteza Sfântul Ioan Botezătorul în pustiul Iordanului; în ziua Bobotezei, ea se face după [[Liturghie]], în biserică sau în faţa bisericii, şi aminteşte de însuşi [[botez]]ul Mântuitorului în apele Iordanului; de aceea se face de obicei în chip mai solemn, prin ieşirea afară din biserică. În cadrul acestei slujbe speciale de sfinţire a apei se citesc trei paremii, toate din prorocia lui [[Isaia]] (cap. XXV, 1-10; LV, 1-13 şi XII, 3-6), după care urmează [[Apostolul Pavel|Apostolul]] (din I Cor. X, 1-4) şi [[Evanghelia după Marcu|Evanghelia]] (de la Mc. I, 9-12), în care se istoriseşte pe scurt evenimentul botezului Domnului. După ectenia mare începe o mare şi frumoasă rugăciune de sfinţire a apei, adresată [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]]: ("Treime mai presus de fire...") şi compusă de Sfântul [[Sofronie al Ierusalimului]]. Cuvintele: "Mare eşti, Doamne, şi minunate sunt lucrurile Tale..." le rosteşte preotul de trei ori la rând, cu glas mai puternic ca de obicei.

În ziua ajunului Bobotezei, sfințirea apei se face de obicei chiar în [[biserică]] (în pronaos), dimineața, după [[Utrenie]], cu mai puțină solemnitate, fiindcă, după unii, ea amintește atunci de botezul cu care boteza Sfântul Ioan Botezătorul în pustiul Iordanului; în ziua Bobotezei, ea se face după [[Sfânta Liturghie|Liturghie]], în biserică sau în fața bisericii, și amintește de însuși [[botez]]ul Mântuitorului în apele Iordanului; de aceea se face de obicei în chip mai solemn, prin ieșirea afară din biserică. În cadrul acestei slujbe speciale de sfințire a apei se citesc trei paremii, toate din prorocia lui [[Isaia]] (cap. XXV, 1-10; LV, 1-13 și XII, 3-6), după care urmează [[Apostolul Pavel|Apostolul]] (din I Cor. X, 1-4) și [[Evanghelia după Marcu|Evanghelia]] (de la Mc. I, 9-12), în care se istorisește pe scurt evenimentul botezului Domnului. După ectenia mare începe o mare și frumoasă rugăciune de sfințire a apei, adresată [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]]: („Treime mai presus de fire...”) și compusă de Sfântul [[Sofronie I al Ierusalimului|Sofronie al Ierusalimului]]. Cuvintele: „Mare ești, Doamne, și minunate sunt lucrurile Tale...” le rostește preotul de trei ori la rând, cu glas mai puternic ca de obicei. La finalul slujbei preotul slujitor afundă de trei ori [[cruce]]a şi și busuiocul în apă cântând troparul Praznicului. "În „În Iordan botezându-te Tu Doamne ..." ”  Efectele Agheasmei mari asupra credincioşilor credincioșilor care sunt de faţă față sau care se vor stropi şi și vor gusta din ea le arată însăşi însăși rânduiala slujbei, îndeosebi textul ecteniei şi și al rugăciunii de sfinţire sfințire (după epicleza), unde preotul se roagă: "Şi„Și-i dă ei harul izbăvirii şi și binecuvântarea Iordanului. Fă-o pe dânsa izvor de nestricăciune, dar de sfinţeniesfințenie, dezlegare de [[păcat]]e, vindecare de [[boala|boli]], [[diavol]]ilor pieire, îndepărtare a puterilor celor potrivnice, plină de putere îngerească. Că toţi toți cei ce se vor stropi şi și vor gusta dintr-însa să o aibă spre curăţirea curățirea sufletelor şi și a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfinţirea sfințirea caselor şi și spre tot folosul de trebuinţătrebuință..."”.  De aceea, Agheasma mare se păstrează nestricată vreme îndelungată, rămânând tot aşa așa de proaspătă, de curată şi și de bună la gust, ca şi și atunci când a fost scoasă din izvor, fapt pe care îl remarcă, din vechime, [[Sfinţii PărinţiSfinții Părinți]] şi și scriitorii bisericeştibisericești.  În casele credincioşilorcredincioșilor, agheasma se păstrează la loc de cinste, în vase (sticle) curate, în care se pune de obicei un fir de busuioc. Credincioşii Credincioșii gustă dintr-însa pe nemâncate, în zile de post şi și ajunare sau la sărbători mari după biserică. Se obişnuieşte obișnuiește (mai ales în Moldova) să se guste dintr-însa timp de opt zile în şirșir, mai ales de la ajunul Bobotezei până la [[Odovanie|odovania praznicului]] [[praznic]]ului, adică până la [[13 ianuarie ]] inclusiv. Adus de la "http[[Categorie:Liturgică]] [[en://ro.orthodoxwiki.org/Agheasm%C4%83_mare"Great Blessing of Water]]