Agheasmă: Diferență între versiuni
(→Felurile agiazmei) |
|||
| Linia 15: | Linia 15: | ||
Scriptura spune "că pământul s-a închegat, la cuvântul Domnului, din apă şi prin apă" (II Petru, 3, 5). Tot cu ajutorul apei "şi prin apă", care e şi materia Tainei botezului, Dumnezeu a creat din nou lumea, care s-a regenerat, s-a născut de sus, din nou, "din apă şi din Duh" (Ioan, 3, 3, 5). Aşadar apa, ca element fundamental al Creaţiei, fiindcă se foloseşte la spălarea şi curăţirea fizică a trupului uman sau a celorlalte corpuri materiale, este asociată şi lucrării de curăţire spirituală, de spălare a urmelor lăsate de păcatele şi fărădelegile oamenilor. Lucrarea aceasta se face în primul rând prin apa Botezului, şi apoi prin agiazmă. | Scriptura spune "că pământul s-a închegat, la cuvântul Domnului, din apă şi prin apă" (II Petru, 3, 5). Tot cu ajutorul apei "şi prin apă", care e şi materia Tainei botezului, Dumnezeu a creat din nou lumea, care s-a regenerat, s-a născut de sus, din nou, "din apă şi din Duh" (Ioan, 3, 3, 5). Aşadar apa, ca element fundamental al Creaţiei, fiindcă se foloseşte la spălarea şi curăţirea fizică a trupului uman sau a celorlalte corpuri materiale, este asociată şi lucrării de curăţire spirituală, de spălare a urmelor lăsate de păcatele şi fărădelegile oamenilor. Lucrarea aceasta se face în primul rând prin apa Botezului, şi apoi prin agiazmă. | ||
| − | ==Felurile | + | ==Felurile aghesmei== |
| − | + | Agheasma este de două feluri: | |
| − | *[[ | + | *[[agheasmă mică]] |
| − | *[[ | + | *[[agheasmă mare]] |
| − | Cel mai des săvâşită şi folosită este | + | Cel mai des săvâşită şi folosită este agheasma mică, sau sfinţirea mică a apei, care se numeşte sfeştanie. Ea se numeşte şi "luminare" sau "slujba luminilor", pentru că la început se înţelegea prin ea apa sfinţită de la slujba botezului. Botezurile se făceau la Paşti şi la Bobotează, amândouă sărbători ale luminii (Boboteaza mai este numită şi "ziua luminilor, sau a luminării"). |
==Temeiuri scripturistice== | ==Temeiuri scripturistice== | ||
Versiunea de la data 23 noiembrie 2006 14:14
Agheasma, sau sfinţirea apei, este una din cele mai importante şi astăzi cea mai frecventă ierurgie a Bisericii Ortodoxe.
Cuprins
Dicţionar
Cuvântul a intrat în limba română fie pe filiera limbii slavone (sl. agiazma), fie pe filiera limbii (neo-)greceşti (ngr. Αγιασμα - agiásma). Deşi toate dicţionarele româneşti dau ca termen principal "agheasmă", mai multe forme circulă în limba vorbită, în funcţie de regiune (ceea ce ar arăta că: 1. termenul este relativ recent în limbă; 2. a putut pătrunde pe două filiere diferite): aghiasmă, agheazmă, aghiazmă.
Dicţionar liturgic grec
Αγιασμα (-ατος, το)
- Apa care a fost sfinţită / binecuvântată de Biserică prin slujba numită αγιασμος.
- La plural, τα Αγιασματα : lucrurile / obiectele sfinţite, adică toate cele ce au fost consacrate şi binecuvântate de Biserică, cum ar fi Sfânta Împărtăşanie, apa sfinţită, pâinea sfinţită etc. (a se vedea: Sfinţire)
(Léon Clugnet, Dictionnaire grec-français des noms liturgiques en usage dans l'Église grecque, Paris, 1895)
Termenul este grec, αγιασμα, înseamnă deopotrivă şi lucrarea de sfinţire a apei, şi rezultatul ei, apa sfinţită.
Folosirea apei
Scriptura spune "că pământul s-a închegat, la cuvântul Domnului, din apă şi prin apă" (II Petru, 3, 5). Tot cu ajutorul apei "şi prin apă", care e şi materia Tainei botezului, Dumnezeu a creat din nou lumea, care s-a regenerat, s-a născut de sus, din nou, "din apă şi din Duh" (Ioan, 3, 3, 5). Aşadar apa, ca element fundamental al Creaţiei, fiindcă se foloseşte la spălarea şi curăţirea fizică a trupului uman sau a celorlalte corpuri materiale, este asociată şi lucrării de curăţire spirituală, de spălare a urmelor lăsate de păcatele şi fărădelegile oamenilor. Lucrarea aceasta se face în primul rând prin apa Botezului, şi apoi prin agiazmă.
Felurile aghesmei
Agheasma este de două feluri:
Cel mai des săvâşită şi folosită este agheasma mică, sau sfinţirea mică a apei, care se numeşte sfeştanie. Ea se numeşte şi "luminare" sau "slujba luminilor", pentru că la început se înţelegea prin ea apa sfinţită de la slujba botezului. Botezurile se făceau la Paşti şi la Bobotează, amândouă sărbători ale luminii (Boboteaza mai este numită şi "ziua luminilor, sau a luminării").
Temeiuri scripturistice
Temeiul scripturistic al aghiazmei se află in insasi pericopa Evangheliei care se citeste la sfestanie (Ioan, 5, 1-4). Aci se aminteste de vindecarea slabanogului care zacea de 38 de ani, asteptand la scaldatoarea Vitezda tulburarea apei de ingerul Domnului care cobora o data in an ; acolo l-a gasit Mantuitorul Hristos si l-a tamaduit. Lucrarea pe care o facea ingerul atunci o face de atunci incoace necontenit harul Domnului, prin apa sfintita de preotii Bisericii, ori de cate ori este nevoie, dupa invocarea Duhului Sfant asupra ei.
Puterea lucratoare a aghiazmei si un alt temei al ei sunt amintite de pericopa Apostolului, care se citeste atunci (Evr., 2, 11-18), ca si de ectenia si rugaciunea de sfintire. In Apostol se spune ca (Hristos) "Cel ce sfinteste, si cei ce se sfintesc (credinciosii), dintr-Unul sunt toti; de aceea nu se rusineaza sa-i numeasca pe ei frati" (2, 11). Aceasta inseamna ca Dumnezeu ne-a infiat prin Duhul Fiului Sau revarsat in inimile noastre (Gal., 4, 6), ne-a facut fratii Lui, ne-a infratit prin harul apei botezului cu Mantuitorul pentru ca astfel sa biruim pe satana, cum l-a surpat El prin moartea Sa (2, 14).
De asemenea, si din ectenia care urmeaza citirii Evangheliei si din rugaciunea de sfintire a apei, care reproduc ideea Apostolului si Evangheliei, se intelege ca Duhul Sfant invocat sfinteste apa, care devine sfintitoare, tamaduitoare de boli si cu putere de a alunga demoni. Caci rostim in ectenia de la Aghiazma mare: "Pentru ca sa se zdrobeasca satana sub picioarele noastre si sa se risipeasca tot sfatul viclean pornit asupra noastra" (Molitfelnic).
Apa sfintita, din care beau credinciosii si cu care preotul ii stropeste-si apoi merge si boteaza si casele lor, capata acea putere tamaduitoare de boli, care alunga si diavoli, stricand lucrarile lor (cf. I Ioan,. 3, 8), cum au facut Mantuitorul si apostolii.
Istoric
Sfintirea apei s-a practicat de la inceput, din prima zi a existentei Bisericii, curatindu-i de toate pacatele cand s-au botezat un mare numar de crestini (Fapte, 2, 41 ; 4, 4). Caci asa citim la sfintirea apei la botez : "Si-i da ei (apei) darul izbavirii, binecuvantarea Iordanului, fa-o (Doamne) izvor de nestricaciune, dar de sfintenie, dezlegare de pacate, vindecare de boli, dracilor pierire, plina de putere ingereasca...". Apostolul Pavel vorbeste chiar de moartea si invierea tainica cu Hristos si de innoirea vietii si de infiere prin apa botezului (Romani, 6, 3-11), cum a amintit Domnul in convorbirea Lui cu Nicodim (Ioan, 3, 4, 5).
