Agaton, Dionisie și Iosif din Munții Buzăului

Cuvioșii părinți Agaton, Dionisie și Iosif au viețuit în secolul al XIV-lea, fiind sihaștri nevoitori în Munții Buzăului.

Cuviosul Agaton Sihastrul

Acest vestit sihastru s-a nevoit în Munții Buzăului în prima jumătate a secolului al XIV-lea, mai întâi ostenindu-se într-o peșteră sub muntele lui Martirie, aparținând de sihăstria Fundătura, apoi, ajungând sihastru iscusit în lupta cea duhovnicească și dascăl al vieții pustnicești, s-a învrednicit de darul preoției, adunând mai mulți ucenici în jurul său, căci cuviosul era povățuitor de suflete și părinte duhovnicesc pentru mulți, hrănindu-i cu alese cuvinte din Sfânta Scriptură. Cunoștea operele Sfinților Părinți și biruia cu multă pricepere ispitele vrăjmașului diavol.

În a doua jumătate a secolului al XIV-lea, Cuviosul Agaton s-a stabilit cu câțiva ucenici pe culmea muntoasă numită Crucea Spătarului, cale de o jumătate de ceas de Sihăstria Fundătura. Aici și-a săpat cu mâinile sale o mică biserică în stâncă, cu hramul Sfântul Ioan Gură de Aur, pentru care avea mare evlavie. Alături de biserică, cuviosul și-a făcut o mică chilie, unde se nevoia ziua și noaptea în post și rugăciune. Ucenicii săi, în număr de 12, după tradiția isihastă din partea locului, și-au săpat și ei chilii în piatră pe același munte, în preajma Cuviosului Agaton.

Cuviosul Dionisie Sihastrul

Cuviosul Dionisie Sihastrul a fost unul din sihaștrii cei mai renumiți de la sihăstria Fundătura. El s-a nevoit aici în a doua jumătate a secolului al XIV-lea. Prin tradiție i se spunea „Torcătorul”, deoarece se ocupa cu torsul lânii, din care își câștiga existența, îndeletnicire obișnuită celor mai mulți sihaștri din Munții Buzăului.

Ajungând cu darul lui Hristos la măsura nepătimirii, și-a săpat o peșteră într-o stâncă greu accesibilă, la 4 metri deasupra pământului. În peșteră, cuviosul și-a făcut un mic paraclis de rugăciune, unde neîncetat dădea laudă lui Dumnezeu. Aici s-a nevoit Cuviosul Dionisie Sihastrul mai mult de 30 de ani, răbdând cu bărbăție frigul iernii, umezeala, foamea și mai ales cumplitele ispite de la diavoli. Şi era așa de sporit printre sihaștrii din partea locului, că izgonea duhurile necurate din oameni și cunoștea cele viitoare. Pentru aceea mulți îl cinsteau și-i cereau cuvânt de folos.

Cuviosul Dionisie Torcătorul a crescut mai mulți ucenici, care au ajuns și ei sihaștri vestiți și i-au urmat întru totul nevoința.

Cuviosul Iosif Sihastrul

Cuviosul Iosif este numărat printre cei mai vestiți sihaștri nevoitori din partea locului. Mai întâi s-a nevoit în Sihăstria Fundătura, iar la începutul secolului al XV-lea s-a așezat în peștera care îi poartă numele, aproape de alte peșteri pustnicești, peșteră pe care a mărit-o și i-a adăugat două ferestre. În această peșteră s-a nevoit Cuviosul Iosif zeci de ani, ajungând mare dascăl al liniștii, preot și povățuitor de suflete. Numele lui era cunoscut până departe și mulți bolnavi se vindecau cu rugăciunile lui.

Adunând mai mulți sihaștri în jurul lui, Cuviosul Iosif a făcut din peștera sa o adevărată sihăstrie pe Valea Bordeiului și pe munții Martirie, Cecilia și Crucea Spătarului din apropiere. Mulți din ucenicii săi se nevoiau în mici bordeie de lemn și pământ risipite pe toată valea din apropiere.

Acești cuvioși părinți sihaștri ce s-au nevoit în Munții Buzăului se numără acum în ceata cuvioșilor părinți, în Împărăția cea Cerească, rugându-se neîncetat pentru noi toți.