Agapit al Sinaului

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 18 februarie 2021 16:03, autor: Inistea (Discuție | contribuții) (Pagină nouă: Sfântul preacuviosul '''Agapit''' a fost mărturisitor pentru Hristos și făcător de minuni, episcop al cetății Sinau din Lidia (Capadocia), în se...)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Salt la: navigare, căutare

Sfântul preacuviosul Agapit a fost mărturisitor pentru Hristos și făcător de minuni, episcop al cetății Sinau din Lidia (Capadocia), în secolul al IV-lea Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 18 februarie.

Viața

Acest sfânt a trăit pe vremea împăraților Dioclețian și Maximian și era de fel din Capadocia, fiu de părinți creștini. Pe când era încă tânăr cu vârsta, s-a dus la mănăstirea de acolo, în care se aflau ca la o mie de călugări. De la aceia culegând felurite bunătăți, precum strânge albina din felurite flori, a ajuns un încercat lucrător al poruncilor Domnului, topindu-și mustul trupului cu postul și cu privegherea și cu înfrânarea de la toate. Pentru aceasta era iubit și admirat de toți. El s-a arătat folositor în ascultările fraților mănăstirii, și pe toți monahii îi socotea și îi numea stăpâni ai săi. Pentru aceasta s-a învrednicit a lua de la Dumnezeu darul minunilor. El vindeca nu numai bolile oamenilor, ci și ale animalelor.

Împăratul Liciniu (313-324), afând despre bunul lui renume și despre luptele sale duhovnicești, l-a luat și fără voie l-a înrolat în oastea lui. Dar sfântul și acolo aflându-se, nu a părăsit nevoințele sale pustnicești; căci și ostășeștile slujbe fără zăbavă le împlinea și obișnuitele pustnicești osteneli urma. Iar în vremea aceea fiind chinuiți pentru credința în Hristos Victorin, Dorotei, Teodul și Agripa (prăznuiți în aceeași zi de 18 februarie), bunii biruitori mucenici și alții mai mulți, fericitul acesta Agapit a voit să fie și el părtaș cu aceia. Dar aceia săvârșindu-se în Hristos prin sabie, sfântul Agapit, fiind doar rănit de o suliță, a scăpat, prin pronia lui Dumnezeu și spre mântuirea mai multora fiind păzit.

Iar după ce a murit Liciniu (324), și cârmele ocârmuirii împărăției romanilor le-a luat Constantin cel Mare, s-a întâmplat că o slugă vrednică a împăratului a fost cuprins de un duh necurat și chema numele sfântului Agapit. Împăratul a adus pe sfânt la palat și, îndată ce acesta a făcut rugăciune, a izgonit duhul necurat, iar sluga a dobândit vindecare. Sfântul n-a cerut alt dar de la împărat, decât să fie slobozit din oștire și să se ducă la dorita lui viață mănăstirească de isihie, iar împăratul i-a împlinit dorința. Și întorcându-se sfântul la liniștea sa, episcopul cetății Sinau (localitate situată în Lidia, astăzi Simav) a trimis de l-a chemat la sine și l-a hirotonit preot; și nu după multă vreme, mutându-se la Domnul episcopul, sfântul Agapit, din voință dumnezeiască și cu alegerea preoților și a întregului popor, a fost făcut episcop al cetății Sinau. Și îndată ce a fost făcut arhiereu, sfântul a făcut și mai mari minuni, învrednicindu-se și de dar proorocesc.

Sfântul Agapit al Sinadului a avut o strânsă prietenie cu sfântul Partenie, episcopul Lampsacului, prăznuit pe 7 februarie.

Deci făcând multe și mari proorociri și faceri de minuni, și în chip plăcut lui Dumnezeu viețuind, și plin de zile făcându-se, s-a odihnit cu pace în Domnul.

Surse