Aer

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 6 decembrie 2011 19:28, autor: Kamasarye (Discuție | contribuții) (Folosirea şi simbolistica liturgică)
Salt la: navigare, căutare
Sfântul Aer aşezat deasupra Potirului şi a Sfântului Disc

Sfântul Aer (din gr.: Αέρας; slav.: Воздухъ, Vózduh, literal însemnând aer) este un văl folosit pentru a acoperi Sfântul Disc şi Sfântul Potir în timpul Liturghiei, în vremea sfinţirii Darurilor şi după aceea.

Origine şi semnificaţii

Originea probabilă a acoperămintelor Sfintelor Vase se găseşte în şervetele cu care creştinii din primele veacuri acopereau Darurile spre a le feri de profanarea voită sau accidentală (de ex. pentru a le feri de insecte). Pe măsură ce ritualul liturgic s-a dezvoltat, şi odată cu el simbolistica aferentă, Sfântul Aer a căpătat o semnificaţie distinctă în cadrul slujbei Sfintei Liturghii. Astfel, Aerul simbolizează, pe de o parte, piatra prăvălită peste mormântul Domnului. El semnifică totodată şi Harul Duhului Sfânt.

Numele de aer era dat în secolele X-XIII şi pânzei folosite pentru acoperirea Sfintei Evanghelii când aceasta era scoasă la Vohodul slujbei din Vinerea Mare. În acest context, Aerul simboliza giulgiurile lui Hristos. Această practică a căzut în desuetudine, iar locul acestui acoperământ a fost luat de Sfântul Epitaf (numit şi el uneori Aer), iar semnificaţia a fost transferată Aerului ce acoperea Sfintele Vase.

Folosirea şi simbolistica liturgică

Astfel, Sfântul Aer este unul din cele trei Acoperăminte (sau Pocroveţe) făcute pentru a acoperi Sfintele Vase. Spre deosebire de celelalte două, Aerul este de dimensiuni mai mari, fiind menit să acopere atât Discul cât şi Potirul. Este fabricat din acelaşi material cu celelalte acoperăminte şi, pe cât posibil, cu materialul din care sunt făcute veşmintele slujitorilor bisericeşti.

Originea practică a acoperămintelor se regăseşte în ritualul pregătirii Darurilor, la Proscomidie. După ce termină pregătirea propriu-zisă a Darurilor preotul le acoperă mai întâi cu pocroveţele mici, apoi aşază deasupra Sfântul Aer, zicând: Acoperă-ne cu acoperământul aripilor Tale; depărtează de la noi pe tot vrăjmașul și potrivnicul; împacă viața noastră, Doamne; miluiește-ne pe noi și lumea Ta și mântuiește sufletele noastre, ca un bun și de oameni iubitor. Aici, Sfântul Aer semnifică acoperământul harului Duhului Sfânt.

Preotul oficiant ridică Sfântul Aer de pe vase şi şi-l pune peste umeri la Intrarea Mare, când duce Cinstitele Daruri în procesiune dinspre proscomidiar spre altar[1], iar apoi acoperă, singur, Cinstitele Daruri. Aici începe să devină limpede identificarea simbolică a Sfântul Aer cu giulgiurile lui Hristos, după cum lasă să se înţeleagă cuvintele pe care le rosteşte atunci preotul: Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat trupul Tău, cu giulgiu curat înfăşurându-l cu miresme, în mormânt nou îngropându-l, l-a pus.

Sfintele Vase rămân acoperite pe durata anaforalei până la vremea rostirii Crezului. Atunci preotul (preoţii) ridică Aerul deasupra Darurilor şi îl clatină uşor în sus şi în jos; la cuvintele „şi a înviat a treia zi, după Scripturi”, când ridică Aerul şi, împăturindu-l, îl pune deoparte. Clătinarea Aerului poate semnifica în acelaşi timp venirea Duhului Sfânt, cutremurul de pământ de la moartea Mântuitorului pe Cruce; în momentul tainic al Învierii Domnului, proclamat în Crez, piatra se dă la o parte de la uşa mormântului, iar giulgiurile rămân goale, iar Biserica proclamă liturgic Învierea.

Notă

  1. La Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, Sfântul Aer se pune la Vohodul Mare pe capul preotului slujitor.

Surse

  • Pr.Prof.Dr. Ene Branişte, Prof. Ecaterina Branişte, Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase, Editura diecezană Caransebeş, 2001, ISBN 973-97569-7-2
  • Tipic bisericesc, ed. Reîntregirea, Alba-Iulia, 2003, ISBN 973-98741-4-2
  • Paul Evdokimov, Rugăciunea în Biserica de Răsărit, prefaţă de Olivier Clément, traducere de Carmen Bolocan, Polirom, Iaşi, 1996, ISBN 973-9248-15-2
  • Orthodoxwiki:Aer.

Legături externe