Aer: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (Folosirea şi simbolistica liturgică: leg.int.)
m (Folosirea și simbolistica liturgică: Actualizare link.)
 
(Nu s-a afișat o versiune intermediară efectuată de același utilizator)
Linia 1: Linia 1:
[[Image:Aer on a Chalice and Discos.jpg|thumb|right|200pxl|Sfântul Aer aşezat deasupra Potirului şi a Sfântului Disc]]
+
[[Image:Aer on a Chalice and Discos.jpg|thumb|right|200pxl|Sfântul Aer așezat deasupra Potirului și a Sfântului Disc]]
'''Sfântul Aer''' (din gr.: Αέρας; slav.: ''Воздухъ'', ''Vózduh'', literal însemnând ''aer'') este un văl folosit pentru a acoperi [[Disc|Sfântul Disc]] şi [[Potir|Sfântul Potir]] în timpul [[Sfânta Liturghie|Liturghiei]], în vremea sfinţirii Darurilor şi după aceea.   
+
'''Sfântul Aer''' (din gr.: Αέρας; slav.: ''Воздухъ'', ''Vózduh'', literal însemnând ''aer'') este un văl folosit pentru a acoperi [[Disc|Sfântul Disc]] și [[Potir|Sfântul Potir]] în timpul [[Sfânta Liturghie|Liturghiei]], în vremea sfințirii Darurilor și după aceea.   
  
==Origine şi semnificaţii==
+
==Origine și semnificații==
Originea probabilă a acoperămintelor Sfintelor Vase se găseşte în şervetele cu care creştinii din primele veacuri acopereau Darurile spre a le feri de profanarea voită sau accidentală (de ex. pentru a le feri de insecte). Pe măsură ce ritualul liturgic s-a dezvoltat, şi odată cu el simbolistica aferentă, Sfântul Aer a căpătat o semnificaţie distinctă în cadrul slujbei Sfintei Liturghii. Astfel, Aerul simbolizează, pe de o parte, piatra prăvălită peste mormântul Domnului. El semnifică totodată şi Harul Duhului Sfânt.
+
Originea probabilă a acoperămintelor Sfintelor Vase se găsește în șervetele cu care creștinii din primele veacuri acopereau Darurile spre a le feri de profanarea voită sau accidentală (de ex. pentru a le feri de insecte). Pe măsură ce ritualul liturgic s-a dezvoltat, și odată cu el simbolistica aferentă, Sfântul Aer a căpătat o semnificație distinctă în cadrul slujbei Sfintei Liturghii. Astfel, Aerul simbolizează, pe de o parte, piatra prăvălită peste mormântul Domnului. El semnifică totodată și Harul Duhului Sfânt.
  
Numele de ''aer'' era dat în secolele X-XIII şi pânzei folosite pentru acoperirea Sfintei Evanghelii când aceasta era scoasă la Vohodul slujbei din [[Săptămâna Patimilor|Vinerea Mare]]. În acest context, Aerul simboliza giulgiurile lui Hristos. Această practică a căzut în desuetudine, iar locul acestui acoperământ a fost luat de Sfântul Epitaf (numit şi el uneori '''Aer'''), iar semnificaţia a fost transferată Aerului ce acoperea Sfintele Vase.
+
Numele de ''aer'' era dat în secolele X-XIII și pânzei folosite pentru acoperirea Sfintei Evanghelii când aceasta era scoasă la Vohodul slujbei din [[Săptămâna Patimilor|Vinerea Mare]]. În acest context, Aerul simboliza giulgiurile lui Hristos. Această practică a căzut în desuetudine, iar locul acestui acoperământ a fost luat de [[Epitaf|Sfântul Epitaf]] (numit și el uneori '''Aer'''), iar semnificația a fost transferată Aerului ce acoperea Sfintele Vase.
  
==Folosirea şi simbolistica liturgică==
+
==Folosirea și simbolistica liturgică==
Astfel, Sfântul Aer este unul din cele trei '''[[Acoperăminte]]''' (sau ''Pocroveţe'') făcute pentru a acoperi Sfintele Vase. Spre deosebire de celelalte două, Aerul este de dimensiuni mai mari, fiind menit să acopere atât Discul cât şi Potirul. Este fabricat din acelaşi material cu celelalte acoperăminte şi, pe cât posibil, cu materialul din care sunt făcute [[veşminte]]le slujitorilor bisericeşti.
+
Astfel, Sfântul Aer este unul din cele trei '''[[Acoperăminte]]''' (sau ''Pocrovețe'') făcute pentru a acoperi Sfintele Vase. Spre deosebire de celelalte două, Aerul este de dimensiuni mai mari, fiind menit să acopere atât Discul cât și Potirul. Este fabricat din același material cu celelalte acoperăminte și, pe cât posibil, cu materialul din care sunt făcute [[veșminte]]le slujitorilor bisericești.
  
Originea practică a acoperămintelor se regăseşte în ritualul pregătirii Darurilor, la [[Proscomidie]]. După ce termină pregătirea propriu-zisă a Darurilor [[preot]]ul le acoperă mai întâi cu pocroveţele mici, apoi aşază deasupra Sfântul Aer, zicând: ''Acoperă-ne cu acoperământul aripilor Tale; depărtează de la noi pe tot vrăjmașul și potrivnicul; împacă viața noastră, Doamne; miluiește-ne pe noi și lumea Ta și mântuiește sufletele noastre, ca un bun și de oameni iubitor. '' Aici, Sfântul Aer semnifică acoperământul harului [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]].
+
Originea practică a acoperămintelor se regăsește în ritualul pregătirii Darurilor, la [[Proscomidie]]. După ce termină pregătirea propriu-zisă a Darurilor [[preot]]ul le acoperă mai întâi cu pocrovețele mici, apoi așază deasupra Sfântul Aer, zicând: ''Acoperă-ne cu acoperământul aripilor Tale; depărtează de la noi pe tot vrăjmașul și potrivnicul; împacă viața noastră, Doamne; miluiește-ne pe noi și lumea Ta și mântuiește sufletele noastre, ca un bun și de oameni iubitor.'' Aici, Sfântul Aer semnifică acoperământul harului [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]].
  
[[Preot]]ul oficiant ridică Sfântul Aer de pe vase şi şi-l pune peste umeri la [[Vohodul Mare|Intrarea Mare]], când duce Cinstitele Daruri în procesiune dinspre [[proscomidiar]] spre [[altar]]<ref>La [[Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite]], Sfântul Aer se pune la Vohodul Mare pe capul preotului slujitor.</ref>, iar apoi acoperă, singur, Cinstitele Daruri. Aici începe să devină limpede identificarea simbolică a Sfântul Aer cu giulgiurile lui Hristos, după cum lasă să se înţeleagă cuvintele pe care le rosteşte atunci preotul: ''Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat trupul Tău, cu giulgiu curat înfăşurându-l cu miresme, în mormânt nou îngropându-l, l-a pus. ''
+
[[Preot]]ul oficiant ridică Sfântul Aer de pe vase și și-l pune peste umeri la [[Vohodul Mare|Intrarea Mare]], când duce Cinstitele Daruri în procesiune dinspre [[proscomidiar]] spre [[altar]]<ref>La [[Liturghia Darurilor mai înainte sfințite]], Sfântul Aer se pune la Vohodul Mare pe capul preotului slujitor.</ref>, iar apoi acoperă, singur, Cinstitele Daruri. Aici începe să devină limpede identificarea simbolică a Sfântului Aer cu giulgiurile lui Hristos, după cum lasă să se înțeleagă cuvintele pe care le rostește atunci preotul: ''Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat trupul Tău, cu giulgiu curat înfășurându-l cu miresme, în mormânt nou îngropându-l, l-a pus.''
+
 
Sfintele Vase rămân acoperite pe durata [[anaforaua|anaforalei]] până la vremea rostirii [[Crezul]]ui. Atunci preotul (preoţii) ridică Aerul deasupra Darurilor şi îl clatină uşor în sus şi în jos; la cuvintele „şi a înviat a treia zi, după Scripturi”, când ridică Aerul şi, împăturindu-l, îl pune deoparte. Clătinarea Aerului poate semnifica în acelaşi timp venirea Duhului Sfânt, cutremurul de pământ de la moartea Mântuitorului pe Cruce; în momentul tainic al Învierii Domnului, proclamat în Crez, piatra se dă la o parte de la uşa mormântului, iar giulgiurile rămân goale, iar Biserica proclamă liturgic Învierea.
+
Sfintele Vase rămân acoperite pe durata [[anaforaua|anaforalei]] până la vremea rostirii [[Crezul]]ui. Atunci preotul (preoții) ridică Aerul deasupra Darurilor și îl clatină ușor în sus și în jos; la cuvintele ''și a înviat a treia zi, după Scripturi'', când ridică Aerul și, împăturindu-l, îl pune deoparte. Clătinarea Aerului poate semnifica în același timp venirea Duhului Sfânt, cutremurul de pământ de la moartea Mântuitorului pe Cruce; în momentul tainic al Învierii Domnului, proclamat în Crez, piatra se dă la o parte de la ușa mormântului, iar giulgiurile rămân goale, iar Biserica proclamă liturgic Învierea.
  
 
==Notă==
 
==Notă==
Linia 20: Linia 20:
 
==Surse==
 
==Surse==
  
*Pr.Prof.Dr. [[Ene Branişte]], Prof. Ecaterina Branişte, ''Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase'', Editura diecezană Caransebeş, 2001, ISBN 973-97569-7-2
+
*Pr. Prof. Dr. [[Ene Braniște]], Prof. Ecaterina Braniște, ''Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase'', Editura diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2
 
*''Tipic bisericesc'', ed. Reîntregirea, Alba-Iulia, 2003, ISBN 973-98741-4-2
 
*''Tipic bisericesc'', ed. Reîntregirea, Alba-Iulia, 2003, ISBN 973-98741-4-2
*[[Paul Evdokimov]], ''Rugăciunea în Biserica de Răsărit'', prefaţă de [[Olivier Clément]], traducere de Carmen Bolocan, Polirom, Iaşi, 1996, ISBN 973-9248-15-2
+
*[[Paul Evdokimov]], ''Rugăciunea în Biserica de Răsărit'', prefață de [[Olivier Clément]], traducere de Carmen Bolocan, Polirom, Iași, 1996, ISBN 973-9248-15-2
 
*[[:en:Aer|Orthodoxwiki:Aer]].
 
*[[:en:Aer|Orthodoxwiki:Aer]].
  

Versiunea curentă din 20 iunie 2013 20:09

Sfântul Aer așezat deasupra Potirului și a Sfântului Disc

Sfântul Aer (din gr.: Αέρας; slav.: Воздухъ, Vózduh, literal însemnând aer) este un văl folosit pentru a acoperi Sfântul Disc și Sfântul Potir în timpul Liturghiei, în vremea sfințirii Darurilor și după aceea.

Origine și semnificații

Originea probabilă a acoperămintelor Sfintelor Vase se găsește în șervetele cu care creștinii din primele veacuri acopereau Darurile spre a le feri de profanarea voită sau accidentală (de ex. pentru a le feri de insecte). Pe măsură ce ritualul liturgic s-a dezvoltat, și odată cu el simbolistica aferentă, Sfântul Aer a căpătat o semnificație distinctă în cadrul slujbei Sfintei Liturghii. Astfel, Aerul simbolizează, pe de o parte, piatra prăvălită peste mormântul Domnului. El semnifică totodată și Harul Duhului Sfânt.

Numele de aer era dat în secolele X-XIII și pânzei folosite pentru acoperirea Sfintei Evanghelii când aceasta era scoasă la Vohodul slujbei din Vinerea Mare. În acest context, Aerul simboliza giulgiurile lui Hristos. Această practică a căzut în desuetudine, iar locul acestui acoperământ a fost luat de Sfântul Epitaf (numit și el uneori Aer), iar semnificația a fost transferată Aerului ce acoperea Sfintele Vase.

Folosirea și simbolistica liturgică

Astfel, Sfântul Aer este unul din cele trei Acoperăminte (sau Pocrovețe) făcute pentru a acoperi Sfintele Vase. Spre deosebire de celelalte două, Aerul este de dimensiuni mai mari, fiind menit să acopere atât Discul cât și Potirul. Este fabricat din același material cu celelalte acoperăminte și, pe cât posibil, cu materialul din care sunt făcute veșmintele slujitorilor bisericești.

Originea practică a acoperămintelor se regăsește în ritualul pregătirii Darurilor, la Proscomidie. După ce termină pregătirea propriu-zisă a Darurilor preotul le acoperă mai întâi cu pocrovețele mici, apoi așază deasupra Sfântul Aer, zicând: Acoperă-ne cu acoperământul aripilor Tale; depărtează de la noi pe tot vrăjmașul și potrivnicul; împacă viața noastră, Doamne; miluiește-ne pe noi și lumea Ta și mântuiește sufletele noastre, ca un bun și de oameni iubitor. Aici, Sfântul Aer semnifică acoperământul harului Duhului Sfânt.

Preotul oficiant ridică Sfântul Aer de pe vase și și-l pune peste umeri la Intrarea Mare, când duce Cinstitele Daruri în procesiune dinspre proscomidiar spre altar[1], iar apoi acoperă, singur, Cinstitele Daruri. Aici începe să devină limpede identificarea simbolică a Sfântului Aer cu giulgiurile lui Hristos, după cum lasă să se înțeleagă cuvintele pe care le rostește atunci preotul: Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat trupul Tău, cu giulgiu curat înfășurându-l cu miresme, în mormânt nou îngropându-l, l-a pus.

Sfintele Vase rămân acoperite pe durata anaforalei până la vremea rostirii Crezului. Atunci preotul (preoții) ridică Aerul deasupra Darurilor și îl clatină ușor în sus și în jos; la cuvintele și a înviat a treia zi, după Scripturi, când ridică Aerul și, împăturindu-l, îl pune deoparte. Clătinarea Aerului poate semnifica în același timp venirea Duhului Sfânt, cutremurul de pământ de la moartea Mântuitorului pe Cruce; în momentul tainic al Învierii Domnului, proclamat în Crez, piatra se dă la o parte de la ușa mormântului, iar giulgiurile rămân goale, iar Biserica proclamă liturgic Învierea.

Notă

  1. La Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, Sfântul Aer se pune la Vohodul Mare pe capul preotului slujitor.

Surse

  • Pr. Prof. Dr. Ene Braniște, Prof. Ecaterina Braniște, Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase, Editura diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2
  • Tipic bisericesc, ed. Reîntregirea, Alba-Iulia, 2003, ISBN 973-98741-4-2
  • Paul Evdokimov, Rugăciunea în Biserica de Răsărit, prefață de Olivier Clément, traducere de Carmen Bolocan, Polirom, Iași, 1996, ISBN 973-9248-15-2
  • Orthodoxwiki:Aer.

Legături externe