Adrian I al Romei: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(secţiuni)
m (leg. int.)
Linia 15: Linia 15:
 
Se cunosc puţine lucruri despre tinereţea sa. Încă de mic și-a pierdut tatăl, Teodor. De el s-a îngrijit unchiul său, Teodot, care a devenit ulterior consul și duce, iar mai târziu trezorier al papei.
 
Se cunosc puţine lucruri despre tinereţea sa. Încă de mic și-a pierdut tatăl, Teodor. De el s-a îngrijit unchiul său, Teodot, care a devenit ulterior consul și duce, iar mai târziu trezorier al papei.
  
Adrian a intrat în rândurile [[cler]]ului. Inteligent, pios şi caritabil, el a atras curând atenția papei Paul I (757-767), care l-a [[hirotonire|hirotonit]] subdiacon. A devenit apoi [[diacon]], în timpul papei [[Ştefan al IV-lea al Romei|Ştefan al IV-lea]] (767-772).
+
Adrian a intrat în rândurile [[cler]]ului. Inteligent, pios şi caritabil, el a atras curând atenția papei Paul I (757-767), care l-a [[hirotonire|hirotonit]] [[subdiacon]]. A devenit apoi [[diacon]], în timpul papei [[Ştefan al IV-lea al Romei|Ştefan al IV-lea]] (767-772).
  
 
===Ascensiunea la scaunul episcopal al Romei===
 
===Ascensiunea la scaunul episcopal al Romei===
Linia 52: Linia 52:
  
 
==Surse==
 
==Surse==
*[[Wikipedia: Pope_Adrian_I]]    
+
*[[Wikipedia:Pope_Adrian_I]]  
*[http://www.newadvent.org/cathen/01155b.htm Pope Adrian I]
+
*[http://www.newadvent.org/cathen/01155b.htm Pope Adrian I]
 
*[http://www.britannica.com/EBchecked/topic/6493/Adrian-I Britannica: Adrian I]
 
*[http://www.britannica.com/EBchecked/topic/6493/Adrian-I Britannica: Adrian I]
 +
*[http://ro.wikipedia.org/wiki/Papa_Adrian_I Wikipedia.ro - Papa Adrian I]
  
  

Versiunea de la data 17 decembrie 2012 14:49

La acest articol se lucrează chiar în acest moment!

Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului.

Adrian I al Romei a fost Papă al Romei între anii 772-795, urmându-i lui Ștefan al IV-lea.

Adrian I a rămas în istorie ca fiind primul papă care a obţinut, prin concesiile făcute de către Carol cel Mare, recunoaşterea oficială a Statului Pontifical, care s-a menţinut (cu intermitențe) pe parcursul întregului Ev Mediu, până la papa Pius al IX-lea.[1] Obţinând sprijinul regelui francilor, Carol cel Mare, Papa Adrian a reuşit să îndepărteze definitiv ameninţarea pe care o reprezentau longobarzii pentru Statul Pontifical. În mod deschis, el şi-a manifestat independenţa faţă de Imperiul Roman de Răsărit.

Poziţia sa faţă de iconoclasm a fost foarte fermă, de condamnare a acestei erezii; această poziţie a fost explicit formulată de cei doi delegați ai săi la Al Şaptelea Sinod Ecumenic, sinod convocat de Irina Împărăteasa la Niceea în anul 787, în cadrul căruia a fost restabilită venerarea sau cinstirea (proskynesis) icoanelor.

Scrierile sale dogmatice pun în evidență o erudiție patristică cu totul deosebită. În ele abundă citarea Sfinţilor Părinţi răsăriteni, lucru mai rar întâlnit în occident în timpul Evului Mediu.

Pontificatul său, de peste douăzeci şi trei de ani, a fost cel mai lung, până la cel al Papei Pius al VI-lea, de la sfârșitul secolului al XVIII-lea.

Viața

Adrian I s-a născut la Roma, într-o familie aristocrată. Data naşterii sale nu este cunoscută cu exactitate, dar se presupune că a fost în jurul anului 700.

Se cunosc puţine lucruri despre tinereţea sa. Încă de mic și-a pierdut tatăl, Teodor. De el s-a îngrijit unchiul său, Teodot, care a devenit ulterior consul și duce, iar mai târziu trezorier al papei.

Adrian a intrat în rândurile clerului. Inteligent, pios şi caritabil, el a atras curând atenția papei Paul I (757-767), care l-a hirotonit subdiacon. A devenit apoi diacon, în timpul papei Ştefan al IV-lea (767-772).

Ascensiunea la scaunul episcopal al Romei

Contextul istoric

Relaţiile cu Carol cel Mare; consolidarea Statului Pontifical

Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!

Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului.
De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.

He served under Popes Paul I and Ștefan al IV-lea. He ascended to the papal cathedra on 1 februarie, 772 with the support of the Frankish party in Rome. Adrian's policies thereafter were determined generally by the Frankish alliance rather than by his relations with emperors of Constantinople.

Shortly after having become the Pope of Rome, the Byzantine territories of the Exarchate of Ravenna and the Duchy of Rome were invaded by the king of the Lombards, Desiderius. Answering Adrian's call for help, Charlemagne attacked the Lombard capital, Pavia. After taking Pavia, Charlemagne defeated Desiderius and took the title of King of the Lombards himself. Under the protection of the Frankish king, Adrian was able to add to the Duchy of Rome the territories and cities along the Adriatic Sea that came under his temporal control as the Papal States. With these successes, Pope Adrian celebrated by striking the earliest papal coin.

An iconodul, Pope Adrian faithfully upheld the veneration of images in the face of the position of Charlemagne and the bishops of France and yet still remained faithful to his alliance with Charlemagne and the Franks. Favoring the position of the eastern episcopi, he approved the decree of the Sinodul VII Ecumenic of Nicea held in 787 defending the veneration of images. To Charlemagne's objections set forth in his Libri Carolini, Adrian replied with a dignified and wordy letter (grandis et verbosa epistola).[2] Pope Adrian also vigorously opposed the erezie of Spanish Adopţionism, which proclaimed a doctrine of the dual sonship of Christ which was one of the few Christological errors that began in the West.

Ultimii ani

Papa Adrian I a murit în ziua de Crăciun (25 decembrie) a anului 795, la respectabila vârstă de 95 de ani. A fost înmormântat în bazilica Sf. Petru din Roma.

Implicarea în deciziile Sinodului al VII-lea ecumenic

Relaţiile cu Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului

Scrieri

Note

  1. Edward Gibbon, Istoria declinului şi a prăbuşirii imperiului roman, Editura Minerva, Bucureşti, 1976
  2. Gibbon, Edward. History of the Decline and Fall of the Roman Empire Vol. 5. Kessinger Publishing. 2004. ISBN 1-4191-2419-6. p 37.
Casetă de succesiune:
Adrian I al Romei
Precedat de:
Ștefan IV
Papă al Romei
772-795
Urmat de:
Leon III



Surse