Acoperământul Maicii Domnului
| Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!
Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului. |
Acoperământul Maicii Domnului (popular, pe filieră slavo-rusă: Pocrovul) este o sărbătoare a Maicii Domnului care se prăznuieşte la 1 octombrie, în amintirea unei minuni întâmplate în biserica Maicii Domnului din cartierul Vlaherne din Constantinopol, pe timpul împăratului Leon Înţeleptul (886—911), când Sfânta Fecioară s-a arătat, în toată mărirea ei cerească, Sfântului Andrei cel Nebun pentru Hristos, ca ocrotitoare şi mijlocitoare a creştinilor.
În tradiția greacă, ţin această sărbătoare îndeosebi călugării din Sfântul Munte Athos. Începând din 1952, sărbătorirea ei se face în Grecia pe 28 octombrie, ca o sărbătoare naţională în care se aniversează respingerea atacului italian din 1940 asupra Greciei.
Prin secolul al XII-lea, sărbătoarea a fost introdusă în Rusia, unde a căpătat o mare popularitate, iar de la aceştia a trecut şi la români, prăznuindu-se mai mult în mănăstiri.
Cuprins
Semnificaţie
Sărbătoarea amintește de apariţia Maicii Domnului în cartierul Vlaherne (Blachernae) din Constantinopol în secolului al zecelea. La sfârşitul vieţii Sf. Andrei cel nebun pentru Hristos (Andrei din Constantinopol), acesta, împreună cu ucenicul său, Sf. Epifanie şi cu mai mulți credincioși au văzut-o pe Maica Domnului împreună cu Sf. Ioan Botezătorul şi cu mai mulți alți sfinţi şi îngeri, în timpul unei slujbe în Biserica Născătoarei de Dumnezeu din Vlaherne. Biserica palatului din Vlaherne adăpostea mai multe relicve ale Maicii Domnului - cămașa, acoperământul și parte a brâului acesteia, care fuseseră aduse din Țara Sfântă în secolul al V-lea.
În acea vreme, Constantinopolul era amenințat de primejdia unei invazii a barbarilor. Maica Domnului a înaintat până în mijlocul Bisericii, a îngenuncheat, cu chipul brăzdat de lacrimi, și a rămas vreme îndelungată în rugăciune. Apoi și-a ridicat acoperământul (vălul) și l-a întins peste popor, ca pentru a-l ocroti. După arătarea Maicii Domnului, primejdia a fost îndepărtată, iar orașul a fost cruțat de suferință și de vărsarea de sânge.
Prăznuire
Acoperământul Maicii Domnului este prăznuit cel mai fervent în Bisericile de tradiție slavă, poate și pentru că Sf. Andrei cel nebun pentru Hristos este considerat de aceștia ca fiind de origine slavă, dar mai degrabă datorită circumstanțelor specifice. Prima prăznuire a Cinstitului Acoperământ al Maicii Domnului în Biserica Ortodoxă Rusă cunoscută datează din secolul al XII-lea.
Prăznuirea minunatei ocrotiri a Maicii Domnului începe cu o priveghere în care sunt prezente elemente similare cu cele ale praznicelor mari ale Maicii Domnului. Totuși, sărbătoarea Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului nu are însă o perioadă de dupăprăznuire.
Tradiția rusă
Cronica rusă (probabil de sec. XIII sau XIV) cunoscută sub numele de Povestea vremurilor trecute notează că mijlocirea Maicii Domnului era atunci necesară pentru a ocroti poporul constantinopolitan de amenințarea unei mari flote rusești păgâne, sub conducerea lui Askol și Dir. Flota a fost înfrântă, iar amintirea minunii s-a păstrat [1]. În mod curios, sărbătoarea a devenit mai populară în lumea slavă decât în Bisericile de tradiție greacă.
Câteva veacuri mai târziu, au început să apară și biserici care își alegeau drept hram Acoperământul Maicii Domnului.
Două din aceste biserici sunt arhicunoscute: Catedrala Sfântului Acoperământ de la Pod (rus: Храм Покрова "на рву," Hram pokrova na rvu), mai cunoscută sub numele de Catedrala Sf. Vasile din Moscova, și Biserica Sfântului Acoperământ de pe râul Nerl (rus: Церковь Покрова на Нерли, Țerkovi Pokrova na Nerli) din Bogoliubovo, lângă Vladimir.
Catedrala din Moscova a fost construită pe la jumătatea sec. al XVI-lea de țarul Ivan al IV-lea, iar biserica din Bogoliubovo a fost construită în anul 1165 de prințul Andrei Bogoliuski. La Novgorod, o mănăstire cu hramul Acoperământul Maicii Domnului a fost construită în secolul al XII-lea.
Tradiția greacă
Începând din secolul trecut, praznicul Sfântului Acoperământ este asociat cu ideea de praznic de mulțumire pentru eliberarea Greciei de invazia italiană din anul 1940, eveniment celebrat în Grecia ca sărbătoare națională, sub numele de "ziua lui NU" - ziua în care generalul Metaxa a răspuns negativ la ultimatumul emis de Mussolini.
În semn de respect față de acest moment și datorită nenumăratelor minuni ale Maicii Domnului petrecute, potrivit relatărilor soldaților, în timpul războiului greco-italian din anii 1940-1941, Sfântul Sinod al Bisericii Greciei a decis în anul 1952 să transfere sărbătoarea de pe 1 octombrie pe 28 octombrie, practică păstrată în Biserica Greciei până în prezent.[2]
Patriarhia Ecumenică acceptă și ea această practică pentru parohiile sale din Grecia și din diaspora greacă, iar sărbătoarea se celebrează în această zi în toate bisericile de limbă greacă. Celebrarea cuprinde și cântarea unei doxologii speciale, care cuprinde cântări prin care este amintită ocrotirea Greciei de către Maica Domnului, precum și condacul "Apărătoare Doamnă", cea mai cunoscută cântare de biruință a Maicii Domnului - Ocrotitoarea.
Icoana Acoperământului Maicii Domnului
Two different events that took place four hundred years apart are combined in this one icon. Both events took place in the former Church of Blachernae in Constantinople.
The icon of the feast, Protection of the Mother of God, shows the Theotokos standing above the faithful with her arms outstretched in prayer and draped with a veil. On both sides of her are angels. On the lower right of most icons of this feast, are saints Andrew and his disciple Epiphanius who saw this vision of the Mother of God, with the twelve apostles, bishops, holy women, monks and martyrs, spreading her veil in protection over the congregation. St. Epiphanius is wearing a tunic under his cloak and gestures in astonishment at the miraculous appearance, while St. Andrew, Fool-for-Christ, is dressed only in a cloak.
Below the Theotokos, in the center of the icon, stands a young man with a halo, he is clothed in a deacon's sticharion. In his left hand, he is holding an open scroll with the text of the Kontakion for Nativity in honor of the Mother of God. This is St. Romanus the Melodist, the famous hymnographer whose feast is also celebrated on the same day, October 1. He is with his choir attended by the Emperor Leo the Wise together with the Empress and the Patriarch of Constantinople.
Imnografie
- Today the faithful celebrate the feast with joy
- illumined by your coming, O Mother of God.
- Beholding your pure image we fervently cry to you:
- "Encompass us beneath the precious veil of your protection;
- deliver us from every form of evil by entreating Christ,
- your Son and our God that He may save our souls."
- Today the Virgin stands in the midst of the Church
- and with choirs of saints she invisibly prays to God for us.
- Angels and bishops worship,
- apostles and prophets rejoice together,
- since for our sake she prays to the pre-eternal God.
Note
- ↑ Calendarul bisericesc constantinopolitan înregistrează mai multe astfel de evenimente, în care Maica Domnului este prezentată ca principala apărătoare a orașului Constantinopol împotriva invaziilor barbare.
- ↑ Great Synaxaristes: Format:El icon Μνήμη Ἁγίας Σκέπης τῆς Ὑπεραγίας Θεοτόκου. 28 Οκτωβρίου. ΜΕΓΑΣ ΣΥΝΑΞΑΡΙΣΤΗΣ.
Surse
- Ene Braniște, Liturgica generală, EIBM al BOR, București, 1993, p.193*The Miracle of the Virgin Mary at the Church of Blachernae in Constantinople in 911 A.D.
- The Protection of our Most Holy Lady the Mother of God and Ever-Virgin Mary (OCA)
- Makarios, The Synaxarion: The Lives of the Saints of the Orthodox Church (Volume 1), Ormylia: 1998, pp. 249-250 [ISBN 9608560373]
