Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Acatistul Adormirii Maicii Domnului

Versiunea din 15 august 2018 06:35, autor: Oql (Discuție | contribuții) (Corectare diacritice.)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)

Adormirea Maicii Domnului15 august

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin. Slavă Ție Dumnezeul nostru, Slavă Ție! Împărate Ceresc, ... . Sfinte Dumnezeule, ... . (de trei ori). Slavă ... Și acum ... . Amin! Preasfântă Treime, ... . Doamne miluiește, (de trei ori), Slavă ... Și acum ... . Amin! Tatăl nostru, ... . Amin. Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ție, ca Unui Stăpân, noi păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit, nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un milostiv, și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri, că Tu ești Dumnezeul nostru, și noi suntem poporul Tău, toți lucrul mâinilor Tale și Numele Tău chemăm. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru Tine, ci să ne mântuim prin Tine din nevoi, că Tu ești mântuirea neamului creștinesc. Doamne miluiește (de 12 ori). Slavă ... Și acum ... Amin.

Condacul 1:
Celei alese dintre toate neamurile, Maicii lui Dumnezeu, Împărătesei, celei ce te sui de la pământ la cer, cântare cu cucernicie, pentru preacinstita ta Adormire, aducem ție Născătoare de Dumnezeu. Iar tu, ca ceea ce ai biruință peste moarte, de toate întâmplările aducătoare de moarte ne păzește pe noi, ca să-ți cântăm ție:
Bucură-te, ceea ce ești plină de har, care întru Adormirea ta, nu ne lași pe noi!

Icosul 1:
Îngerul întâi stătător, din cer a fost trimis, să spună Născătoarei de Dumnezeu, mutarea ei la cer, fără de grijă și mai înainte să vestească venirea la ea a Fiului lui Dumnezeu. Și luminat strălucind înaintea ei stând, a zis așa:
Bucură-te, preaveselă Maică a Împăratului;
Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, împărăteasa cerului și a pământului;
Bucură-te, preamărită, că vine cu slavă la tine Fiul lui Dumnezeu să te ia la cer;
Bucură-te, ceea ce ești preamărită, prin vestirea ducerii tale către Fiul tău și Dumnezeu;
Bucură-te, cea aleasă de Dumnezeu din toate neamurile;
Bucură-te, sfântă încăpere a Cuvântului lui Dumnezeu;
Bucură-te, plinirea vestirii profeților;
Bucură-te, preacinstită cunună a apostolilor;
Bucură-te, podoaba și stăpânirea ocârmuitorilor;
Bucură-te, înfrumusețarea arhiereilor și podoaba preoților;
Bucură-te, povățuitoarea monahiilor, celor înțelepțite de Dumnezeu, către Împărăția cea de sus;
Bucură-te, ceea ce deschizi ușile raiului neamului creștinesc, celor care pururea te fericesc pe tine;
Bucură-te, ceea ce ești plină de har, care întru Adormirea ta, nu ne lași pe noi!

Condacul al 2-lea:
Marii ierarhi, Dionisie, tainicul ceresc, Irotei cel minunat și Timotei, cel încuviințat cu dumnezeiasca arhierie, văzând ceata apostolilor, adusă cu voia ta de față pe nori de la marginea lumii, la preacinstită Adormirea ta, preanevinovați cântau lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea:
Toată făptura cea înțelegătoare, împreună cu căpeteniile cetelor cerești, au venit cu Împăratul lor, Care, în mâinile cele începătoare de viață, a luat sufletul Mamei Sale. Iar Petru, cel cu credință fierbinte, cu multe lacrimi a zis către ea așa:
Bucură-te, Maica Făcătorului lumii care te-ai suit la cele fără de grijă;
Bucură-te, ceea ce te-ai mutat la lărgimile cele mari ale cerului;
Bucură-te, că prin suirea ta, ai sfințit cele patru stihii;
Bucură-te, că prin mergerea ta, ai veselit cele cerești;
Bucură-te, ceea ce ai fost primită în frumosul Ierusalim de sus;
Bucură-te, ceea ce cu bucurie ai intrat în locașurile cele nefăcute de mâini omenești;
Bucură-te, împărăteasa heruvimilor și a serafimilor;
Bucură-te, stăpâna îngerilor și a arhanghelilor;
Bucură-te, mângâierea și izbăvirea credincioșilor;
Bucură-te, ajutorul și sprijinirea moștenirii tale;
Bucură-te, solitoarea către Dumnezeu, pentru tot neamul creștinesc;
Bucură-te, întru tot bună și dătătoarea tuturor bunătăților;
Bucură-te, ceea ce ești plină de har, care întru Adormirea ta nu ne lași pe noi!

Condacul al 3-lea:
Puterea celui de sus a răpit din India pe Toma, care prin oarecare voire a lui Dumnezeu nu s-a întâmplat la preacinstită Adormirea Maicii lui Dumnezeu să fie de față și a fost dus la mormântul cel primitor de viață. Deci pentru Toma, fiind desfăcut mormântul plecându-se să o vadă acolo, a cunoscut că este înălțată la cer și crezând vedeniei sale celei din călătorie prin văzduh, a cântat: Aliluia!

Icosul al 3-lea:
A înțeles astfel ucenicul, că din iconomia lui Dumnezeu i-a fost rânduit să nu se întâmple să fie la înmormântarea Maicii Domnului împreună cu ceilalți. Pentru aceea, bucurându-se pentru Adormirea ei cea fără de moarte, a zis așa:
Bucură-te, că ai fost luată de la pământ de Fiul tău;
Bucură-te, că te-ai suit la cele înalte, spre a te îndulci de slava lui Hristos;
Bucură-te, că te-ai suit la cele de sus, înconjurată de toate căpeteniile îngerești și i-ai aruncat lui Toma omoforul tău în văzduh, ca o adeverire, spre mărturie;
Bucură-te, că ai fost purtată de heruvimi, la cele mai presus de ceruri;
Bucură-te, că ai fost înălțată cu cântare de mare cuviință prin porțile cerești, de mai marii puterilor îngerești;
Bucură-te, că ești înconjurată și fericită de toți locuitorii cerurilor;
Bucură-te, cer pământesc, care ești înălțată la locuința Celui de Sus;
Bucură-te, tronul Domnului, care ești înălțată de la pământ la Împărăția cerească;
Bucură-te, solitoarea noastră și tare sprijinire la Fiul tău;
Bucură-te, chezășia noastră către Dumnezeu, spre mântuire;
Bucură-te, împărăteasa creștinilor și ajutătoare pentru dobândirea Împărăției cerești;
Bucură-te, Maica Vieții, și, după Dumnezeu, nădejdea vieții noastre celei veșnice;
Bucură-te, ceea ce ești plină de har, care întru Adormirea ta nu ne lași pe noi!

Condacul al 4-lea:
Vifor de gânduri netrebnice și necredincioase, având în sine evreul Atonie, și văzând pe purtătorii de Dumnezeu apostoli, ducând la mormânt cu mare cinste trupul cel preacurat al Maicii lui Dumnezeu, s-a pornit ca să-l răstoarne. Dar fără de veste, odată cu orbirea, i s-au tăiat și mîinile, ce au rămas lipite de pat. Acela apoi, prin credință, Mama a lui Dumnezeu te-a mărturisit pe tine cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:
Auzind tainicii apostoli și singurii văzători ai Cuvântului pe îngeri cântând înalte cântări, la înmormântarea trupului celui de Dumnezeu purtător, și vrând să-i dea cinstea cea plăcută lui Dumnezeu, s-au nevoit cu un glas a cânta așa:
Bucură-te, ceea ce ai luat bunăvestire, pentru mergerea ta la Împărăția Cea de Sus;
Bucură-te, ceea ce de la binevestitorul Gavriil ai primit ramura cea de bucurie a raiului;
Bucură-te, că ai luminat mulțimea heruvimilor cea prea cinstită;
Bucură-te, că ai luminat firea serafimilor cea preamărită;
Bucură-te, ceea ce ai fost de patriarhii Avraam, Isaac și Iacov mai înainte închipuită;
Bucură-te, ceea ce ai fost de profet mai înainte vestită;
Bucură-te, că ai înfrânt semeția cea rea a evreului;
Bucură-te, că ai dat lui vindecare;
Bucură-te, ceea ce ai întors necredința lui Atonie la credință;
Bucură-te, ceea ce ai primit pocăința lui;
Bucură-te, că înalți la cer pe cei ce au iubire și credință către tine;
Bucură-te, că ești izbăvitoarea celor ce cu credință tare cheamă numele tău în ajutor;
Bucură-te, ceea ce ești plină de har, care întru Adormirea ta nu ne lași pe noi!

Condacul al 5-lea:
Sfinții apostoli, ca niște stele conduse de Dumnezeu fiind în lume împrăștiați pentru predicarea Evangheliei, răpiți au fost pe nori prin văzduh și aduși spre înmormântarea Maicii Domnului, pe care cu laude și cu cântare petrecând-o împreună cu îngerii cântau: Aliluia!

Icosul al 5-lea:
Văzând văzătorii de Dumnezeu pe Stăpânul lor, luând în mîini sufletul Maicii Sale și cunoscând că El este Domnul, s-au nevoit cu cântări sfințite a lăuda pe cea binecuvântată și au cântat așa:
Bucură-te, împărăteasă, care ai purtat pe Cel ce împărățește peste toate;
Bucură-te, ceea ce și tu însăți ești purtată de mâinile Fiului tău;
Bucură-te, sceptru împărătesc, din dreapta lui Hristos;
Bucură-te, stâlparea porumbiței, cea din mâna lui Noe;
Bucură-te, toiagul lui Aaron, care a odrăslit neputreziciunea;
Bucură-te, crinul cel neveștejit, care a înflorit nemurirea;
Bucură-te, chivotul însuflețit de Dumnezeu, al dumnezeiescului părinte David;
Bucură-te, psaltire și alăută preafrumoasă, ce ai ridicat mărirea profeției;
Bucură-te, chivot însuflețit, al sfințeniei Domnului;
Bucură-te, viață care ne-ai adus pe noi întru bucurie Domnului;
Bucură-te, cortul cel umbrit de heruvimi;
Bucură-te, Sfânta Sfintelor, cea grăită de serafimi;
Bucură-te, ceea ce ești plină de har, care întru Adormirea ta, nu ne lași pe noi!

Condacul al 6-lea:
Apostolii, purtători ai cuvântului lui Dumnezeu în lume, după ducerea Maicii Domnului la cele de sus, fiind așezați la obișnuita masă comună și luând o parte de pâine și înălțând-o în numele Domnului, deodată au văzut de sus pe împărăteasa, Născătoarea de Dumnezeu, împreună cu îngerii purtători de lumină și auzind-o, dându-le lor pace de la Fiul ei și Dumnezeu, au cântat: Aliluia!

Icosul al 6-lea:
Strălucit-a nouă de voie Hristos, Soarele dreptății, din preacuratele tale coapse și prin buna înțelepciune a predicii apostolilor lumea s-a luminat, iar pe tine, Maica Lui din neam în neam te-a preamărit. Pentru aceasta și noi te fericim cântând ție:
Bucură-te, pururea Fecioară, că de toate neamurile în veci ești mărită;
Bucură-te, prea bună și prea îndurată, asupra oamenilor mare ajutătoare;
Bucură-te, că ai împlinit făgăduința cetei ucenicilor;
Bucură-te, că prin mijlocirea ta, dai pace lumii de la Fiul tău și Dumnezeu;
Bucură-te, privire preadorită și dulce a sfinților;
Bucură-te, bucuria cea întru tot veselitoare, a preacuvioaselor maici și a sfintelor fecioare;
Bucură-te, că treci peste corturile drepților din rai;
Bucură-te, că îndreptezi pe toți spre dumnezeiasca slavă cerească;
Bucură-te, plinirea doririi tuturor lucrurilor celor bune;
Bucură-te, începutul mântuirii omenești;
Bucură-te, împărăteasa celor ce împărățesc, după Dumnezeu pe pământ;
Bucură-te, Doamna și Stăpâna celor ce domnesc după Domnul și Stăpânul cerului;
Bucură-te, ceea ce ești plină de har, care întru Adormirea ta nu ne lași pe noi!

Condacul al 7-lea:
Pe toți, cei ce vor să intre cu credință în sfânta ta biserică, Născătoare de Dumnezeu, pururea îi miluiești, iar pe cei ce te măresc, de toate asupririle și supărările îi izbăvești. Pentru aceea, și binecredinciosului nostru popor, care pururea te fericește, învingere asupra potrivnicului îi dăruiește și toate cele de mântuire ne dă nouă, care ne rugăm ție, cântând: Aliluia!

Icosul al 7-lea:
Arătat-a făptură nouă, arătându-Se nouă Domnul, Făcătorul tuturor, prin tine Născătoare de Dumnezeu; iar tu, având purtare de grijă pentru noi, rudenia ta, care cu cinste serbăm Adormirea ta, primește să cântăm ție unele ca acestea:
Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, cea aleasă dintre pământeni;
Bucură-te, ceea ce ești mai presus de cele pământești și de cele cerești;
Bucură-te, că te-ai suit mai sus de heruvimi și de serafimi;
Bucură-te, că ai adunat prin nori ceata apostolilor la înmormântarea ta;
Bucură-te, căci cu puterea lui Dumnezeu, dovedire învederată, după înmormântarea ta, înaintea lui Toma te-ai arătat în văzduh, când venea pe nori;
Bucură-te, că prin aceasta ai adeverit mutarea ta cu trupul la cer;
Bucură-te, că ai dat lui Toma omoforul tău, ca o podoabă de încredințare a mutării tale;
Bucură-te, ceea ce ești împodobită cu frumusețea tuturor virtuțiilor;
Bucură-te, ceea ce ai primit în pântecele tău pe Fiul lui Dumnezeu spre mântuirea oamenilor;
Bucură-te, ceea ce ai înflorit ca un finic cu trupul;
Bucură-te, că te-ai înălțat ca un cedru în slava cea cerească;
Bucură-te, pomul vieții, cel sădit în mijlocul raiului celui de sus;
Bucură-te, corabia cea înțelegătoare, ce te-ai înălțat din potopul morții, la cele de sus;
Bucură-te, ceea ce ești plină de har, care întru Adormirea ta, nu nu lași pe noi!

Condacul al 8-lea:
Ca pe un soare întru cele de sus, știindu-te pe tine, stăpână aleasă, suită de Fiul tău înăuntrul frumuseților celor mai presus de fire și a bunătăților celor nespuse din ceruri, fiind ținută cu plăcere în mâinile Lui și cu bucurie stând la dreapta lui cea începătoare de viață, pururea cântăm Lui: Aliluia!

Icosul al 8-lea:
Cu totul fiind ridicată la cele cerești, iar pe cele pământești nelăsându-le Maica lui Dumnezeu, de mâinile Fiului tău ai fost purtată întru cele nepătrunse, la Ierusalimul cel de sus, la cetatea cea frumoasă și cu totul luminată ai intrat, de heruvimi și de toate puterile cerești fiind înconjurată și cântându-ți-se unele ca acestea:
Bucură-te, al cărei sfânt suflet se sălășluiește în Sionul cel de sus și prealuminat;
Bucură-te, al cărui trup nestricăcios se preamărește, împreună cu sufletul;
Bucură-te, ceea ce ai intrat în cetatea cea împărătească a Atotțiitorului;
Bucură-te, ceea ce te-ai înălțat în raiul cel frumos, sădit sus în ceruri;
Bucură-te, ceea ce te-ai mutat în cetatea împodobită cu pietre strălucitoare;
Bucură-te, ceea ce ești dusă în cetatea cea înconjurată de oștile cele preaînalte;
Bucură-te, că ești luată mai presus de ceruri de Fiul tău, cu bună cuviință dumnezeiască;
Bucură-te, că ești mai cinstită decât toate mințile cele nematerialnice ale îngerilor;
Bucură-te, ceea ce duci rugăciunea celor credincioşi, la Fiul tău şi Dumnezeu;
Bucură-te, ceea ce te rogi neîncetat pentru noi la scaunul fiului tău și Dumnezeu;
Bucură-te, solitoarea către Dumnezeu, pentru mântuirea lumii;
Bucură-te, apărătoarea neamului creștinesc, dăruită de Dumnezeu;
Bucură-te, ceea ce ești plină de har, care întru Adormirea ta, nu ne lași pe noi!

Condacul al 9-lea:
Toată firea îngerească te înalță pe tine, Născătoare de Dumnezeu, iar neamurile omenești te măresc, ca pe o maică a lui Dumnezeu și serbează preacinstită Adormirea ta, împărăteasă. Căci pământenii prin tine se împreună cu cele cerești, iar noi într-un glas cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea:
Cuvintele înaripate ale profeților, cele de Dumnezeu insuflate, acum le vedem împlinite întru tine, Născătoare de Dumnezeu. Căci cu adevărat, ai născut nouă pe Dumnezeu cu trup. Pentru aceea, crezând taina Cuvântului lui Dumnezeu cântăm ție unele ca acestea:
Bucură-te, începutul cel deplin al legii și al profeților;
Bucură-te steaua lui Iacov, cea prevestită de Varlaam;
Bucură-te, patul marelui Împărat, cel vestit de Solomon;
Bucură-te, lâna cea rourată de Iisus, preaînchipuită de Ghedeon;
Bucură-te, rugul cel nears, mai înainte văzut de primitorul legii, Moise;
Bucură-te, munte sfânt, privit de bărbatul doririlor;
Bucură-te, scară cerească, văzută de Iacov;
Bucură-te, ușă pecetluită și neumblată, mai înainte văzută de Iezechiel;
Bucură-te, soarele locuirii lui Hristos, cel mai înainte arătat psalmistului David;
Bucură-te, taină ce s-a prezis de profeți în multe chipuri;
Bucură-te, că întru tine s-au închipuit cuvintele prezise, ale tuturor profețiilor;
Bucură-te, că ai primit toată iconomia Celui de sus, pentru mântuirea lumii;
Bucură-te, ceea ce ești plină de har, care întru Adormirea ta, nu ne lași pe noi!

Condacul al 10-lea:
Vrând să mântuiască lumea, Domnul tuturor, din neamul pământenilor te-a ales pe tine Maică pentru Sine. Făcându-se om pentru noi, S-a suit la cer, de unde Se pogorâse și cu Sine te-a ridicat și pe tine, spre a petrece în slava cea veșnică și a Împărăției, împreună cu Dânsul fără de sfârșit. Pentru aceea, ca un Dumnezeu, aude de la toți: Aliluia!

Icosul al 10-lea:
Zid ești credincioșilor, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară. Și apărătoare tuturor celor ce aleargă, la tine, Preacurată, căci tu te-ai mutat la ceruri, ca să fii solitoarea cea mai de aproape, pentru toți care cântă ție:
Bucură-te, cetatea marelui Împărat, așezată deasupra munților cerești;
Bucură-te, zid și acoperământ, ce nu te ascunzi de la a noastră stăruință;
Bucură-te, că ajuți pe cei credincioși să biruiască uneltirile dușmanilor;
Bucură-te, că ai înfrânt mulțimea agarenilor;
Bucură-te, păzitoarea cea neclintită a ortodocșilor;
Bucură-te, împrăștierea ereticilor;
Bucură-te, că ne ești pace și bucurie;
Bucură-te, că ai călcat iadul cel atotpierzător;
Bucură-te, cununa aleasă a celor ce cu mintea întreagă lupta împotriva pornirilor trupului;
Bucură-te, preamărirea cea mult prețuită a nevoitorilor mucenici;
Bucură-te, solitoarea odihnei celei fericite a ostenitorilor cuvioși;
Bucură-te, dătătoarea bucuriei celei veșnice a monahilor celor ce bine au viețuit;
Bucură-te, ceea ce ești plină de har, care întru Adormirea ta nu ne lași pe noi!

Condacul al 11-lea:
Toată cântarea cetelor îngerești celor însuflețite de Dumnezeu laudă Adormirea ta cea preacinstită, ceea ce ești cu totul lăudată, stăpână împărăteasă, de Dumnezeu Născătoare. Iar noi din inimă aducem ție, care ești maica tuturor, smerita noastră rugăciune, împreună cu oștile cerești, cântând unuia Dumnezeu, Celui ce după vrednicie, te-a preamărit pe tine: Aliluia!

Icosul al 11-lea:
Făclie primitoare de lumina cea adevărată te-ai arătat nouă celor de pe pământ. Căci tu luminezi sufletele și le îndreptezi spre cunoștința de Dumnezeu, ale celor ce serbează mutarea ta cea cu totul cinstită. Pentru aceasta cântăm ție unele ca acestea:
Bucură-te, făclia cea nestricată, a focului celui nematerialnic;
Bucură-te, aurora cea netrecătoare, a luminii celei neinserate;
Bucură-te, lună strălucitoare din Soarele dreptății;
Bucură-te, lumina ce luminezi și în întuneric;
Bucură-te, făclie pusă în sfeșnicul cel preaînalt;
Bucură-te, izvorul vieții, cel răsărit din mormânt la lumină;
Bucură-te, maica luminii, care călăuzești sufletele celor evlavioși;
Bucură-te, Maica Dumnezeului tuturor, care mângâi sufletele celor întristați;
Bucură-te, ceea ce dăruiești sfârșit bun celor ce nădăjduiesc spre tine;
Bucură-te, ceea ce la judecata Fiului tău gătești credincioșilor tăi moștenirea celor din dreapta Lui;
Bucură-te, preafericită, că prin tine vom fi și noi fericiți, avându-te pe tine ajutătoare și sprijinitoare în rugăciuni;
Bucură-te, preabinecuvântată din neam în neam, că Domnul este cu tine, și prin tine cu noi;
Bucură-te, ceea ce ești plină de har, care întru Adormirea ta nu ne lași pe noi!

Condacul al 12-lea:
Văzând mulțimile îngerești harul măririi, în slăvitul Tron ceresc, dăruit Maicii lui Dumnezeu celei cinstite, cu șederea de-a dreapta Fiului ei și Dumnezeu, i s-au închinat ei Scaunele și Puterile, au înconjurat-o începătoriile și căpeteniile, i s-au plecat înfricoșați heruvimii, serafimii și domniile, împreună cu arhanghelii și îngerii, care smeriți, o preamăreau cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea:
Cântând întru tot cinstita ta Adormire, lăudăm toți înălțarea ta la ceruri, împărăteasă, Maică a lui Dumnezeu. Iar tu, sfințește, mărește și miluiește pe toți cei ce cu dragoste te laudă așa:
Bucură-te, ceea ce ai curățit pământul, cu pașii preacuratelor tale picioare;
Bucură-te, ceea ce ai sfințit văzduhul cu suirea ta la cer;
Bucură-te, ceea ce te-ai suit la înălțimea cerească;
Bucură-te, ceea ce privești toată frumusețea cea negrăită;
Bucură-te, că șezi întru slava Fiului tău și Dumnezeu;
Bucură-te, că te bucuri în veci cu Fiul tău și Dumnezeu;
Bucură-te, frumusețea din dreapta Domnului, care înfrumusețezi pe toți cei ce în ceruri te fericesc pe tine;
Bucură-te, bucuria tuturor pământenilor care nădăjduiesc spre tine;
Bucură-te, ceea ce ești îmbrăcată în soare, care strălucești cu harul și cu mărirea toată lumea;
Bucură-te, ceea ce te-ai făgăduit a păzi și a mântui pe toți care te cheamă din toată inima;
Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, ceea ce ești mai cinstită și de Dumnezeu Născătoare numită;
Bucură-te, care de la răsărit și până la apus, ești preamărită de toți credincioșii ortodocși;
Bucură-te, ceea ce ești plină de har, care întru Adormirea ta nu ne lași pe noi!

Condacul al 13-lea:
O, Maică prealăudată a Împăratului cerului și a pământului, a lui Hristos Dumnezeul nostru, Celui nemuritor, Care viețuiește și după moarte, primește de la noi, la cinstită Adormirea ta, această rugăciune de acum și în viața aceasta și, la vremea morții noastre, scapă-ne de toată nenorocirea și chinul; și Împărăției celei cerești ne învrednicește, împărăteasă, pe noi cei care cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (acest Condac se zice de trei ori)

După care se zice din nou Icosul 1: Îngerul întâi stătător ... și Condacul 1: Celei alese dintre toate neamurile ... și se rostește această rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu:

Preasfântă stăpână, de Dumnezeu Născătoare, depărtează de la noi, păcătoșii și nevrednicii robii tăi, trândăvirea, uitarea, nerecunoștința, lenevirea și toate gândurile cele rele și viclene, urâte și defăimătoare. Alungă-le de la inimile noastre cele ticăloase și de la sufletele noastre cele întinate și de la mintea noastră cea întunecată. Stinge văpaia patimilor noastre și ne ajută că neputincioși suntem. Ferește-ne de aducerile aminte, de deprinderile cele viclene și de toate faptele cele rele, din noapte și din zi și ne izbăvește de ele. Că preabinecuvântat și preamărit este numele tău cel sfânt, în cer și pe pământ, în vecii vecilor. Amin.

A se vedea și