Acatistier

Acatistierul este o culegere de acatiste.

Acatistierul sinodal din 1971

În România, primul Acatistier într-o ediție sinodală (i.e. cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române) s-a publicat anul 1971, și cuprindea 29 de acatiste, dintre care unele se găseau deja în edițiile mai vechi ale Ceaslovul Mare (ca cea de la București din 1895 și cea din 1970). În Acatistierul din 1971 se aflau acatiste care nu mai fuseseră tipărite: Acatistul Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș și cel al sfântului Calinic de la Cernica. La sfârșitul acestui Acatistier sunt adăugate cele două Paraclise ale Maicii Domnului, cele trei Canoane de rugăciune (unul către îngerul păzitor, altul către Domnului nostru Iisus Hristos și altul către sfinții îngeri și toți sfinții) și Rânduiala Sfintei Împărtășanii luată din Ceaslovul tipărit în 1970.

Adunarea, revizuirea și îndreptarea textelor Acatistelor a fost făcută de Pr. I. Gagiu.

Alte ediții ale Acatistierului

Edițiile sinodale ale Acatistierului pot fi considerate „cărți de cult” în biserici și parohii, și sunt folosite ca atare de către preoți și slujitori.

Biserica recomandă prudență din partea preoților și credincioșilor pentru edițiile de Acatistier care nu au girul Bisericii, pentru faptul că acestea pot conține acatiste de proveniențe nesigure și promovând erori dogmatice sau depărtări de la spiritualitate ortodoxă.

A se vedea și

• Acatist
• Acatiste (resurse/ texte)

Surse

• Ene Braniște, art.„Acatistier”, în: Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase, Caransebeș, 2001, p.19.
• Ene Braniște, Liturgica generală, ed. 1993, p.655.