Modificări

'''Acacius of Caesarea''' in ==Viaţa==Nu se cunosc data şi locul naşterii sale. Acachie era probabil sirian de neam. De-a lungul întregii sale vieţi el a purtat porecla de "Chiorul" (Greekîn greceşte: Ἀκάκιος Mονόφθαλμος was an `o Mονoφθαλμος) care fără îndoială că provenea de la un defect personal al acestuia ,<ref>Fer. [[Arianism|Arian]] [[bishop]] and a pupil and successor in the Palestinian [[see]] of Caesarea of [[Eusebius of CaesareaIeronim]], ''Viri ill.'' III. He is remembered mainly for his bitter opposition to St, XCVIII. [[Cyril of Jerusalem]] and for his part in the acute stages of the Arian controversy during the latter half of the fourth century</ref>, deşi este posibil să fie vorba de o trimitere maliţioasă la atitudinea sa nestatornică şi la abilitatea sa ieşită din comun de a face declaraţii ambigue.

==Life==Nothing is known of the date or country of his birth. He was probably Prestigiul de care se bucura ca prieten şi succesor a Syrian. Throughout his life he bore the nickname of onelui [[Eusebiu de Cezareea]] şi marea sa capacitate intelectuală l-eyed (in Greek: `o Mονoφθαλμος) that no doubt from came au făcut să iasă în evidenţă şi să devină purtătorul de cuvânt şi spiritul călăuzitor al arienilor încă dinainte de moartea primului mare conducător al arienilor, [[Eusebiu de Nicomidia]], care a personal defectmurit în 342. În 341,Acachie participă la sinodul din Antiohia <ref>StSozomen, ''Historia Ecclesiastica'', iii.5.</ref> unde, în prezenţa împăratului [[JeromeConstantin al II-lea]], avea să fie [[târnosire|târnosită]] "Basilica de aur" de un grup de nouăzeci de episcopi; cu acest prilej, Acachie subscrie la Crezul ambiguu redactat atunci, din care fusese eliminat termenul ''Viri ill.homoousion'' III(prin care se preciza consubstanţialitatea sau deofiinţimea Fiului cu Tatăl) şi orice altă referinţă la "Substanţa" sau Firea dumnezeiască.Pentru acestea, XCVIIIel şi alţi câţiva membri ai partidei eusebiene au fost sunt [[depunere|depuşi]] din treaptă la [[Sinodul de la Sardica]] din 347.</ref> although it possibly had Atunci, refuzând să recunoască sentinţa care îi privea, el şi episcopii excomunicaţi s-au retras la Filippopolis (azi:Plovdiv, Bulgaria), unde Acachie contribuie la rândul lui la redactarea unei sentinţe de [[excomunicare]] şi depunere din treaptă a maliciously figurative referencejudecătorilor săi, printre care şi episcopul Iulius al Romei şi Osie al Cordobei. Sancţiunile care i-au fost impuse de partida niceeană nu i-au micşorat în nici un fel prestigiul. Sfântul [[Ieronim]] ne spune că stima de care se bucura din partea lui Constantin al II-lea era pe atunci atât de mare încât, or alsoatunci când Episcopul Liberus al Romei a fost depus şi exilat în anul 357, to his general shifty conduct and his rare skill in ambiguous statementAcachie a reuşit să pună în locul acestuia pe antipapa Felix.

The prestige he possessed as the friend and successor of [[Eusebius of Caesarea]] coupled with his great intellectual ability, singled him out as the spokesman and guiding spirit among the Arians, even before their first great leaderÎn 358, conflictul său prelungit cu [[Eusebius of NicomediaChiril al Ierusalimului|Chiril]], died in 342. In 341, Acacius attended the council of Antioch,<ref>Sozomen, ''Historia Ecclesiastica'', iii. 5.</ref> where in the presence of the emperor [[Constantius IIepiscop]] "the Golden ul [[BasilicaBiserica Ortodoxă a Ierusalimului|Ierusalimului]]" was dedicated by a group of ninety bishopsajuns la apogeu odată cu depunerea lui Chiril. Conflictul, he subscribed to the ambiguous creeds then drawn up from which the term care data aproape de la instalarea lui Chiril ca episcop la Ierusalim se pare că izbucnise şi se amplificase din cauza unor dispute legate de întâietatea canonică. Ani de-a rândul aceştia au schimbat între ei acuzaţii şi contra-acuzaţii de [[Homoousionerezie]] and all mention of "substance" were excluded, până când Acachie a reuşit să obţină depunerea lui Chiril şi exilarea acestuia cu ajutorul episcopilor palestinieni, pe care el îi convinsese să îl judece pe Chiril pentru neprezentarea la proces, adică sfidarea Curţii. For thisChiril a plecat în exil, he and other bishops of the Eusebian party were dar a fost repus în scaun după doi ani printr-o decizie a [[depositionSinodul de la Seleucia|deposed]] at the [[Council of SardicaSinodului de la Seleucia]] in 347. ThenDar, refusing to acquiesce in the sentence passed upon themcu sprijinul de care se bucura Acachie de la împăratul Constantin al II-lea, he and the excommunicated bishops withdrew to Philippopolisacesta a reuşit să revoce reistalarea lui Chiril la Ierusalim. În anul 360, where heChiril a fost condamnat încă o dată, in turn, helped to secure a sentence of de data aceasta de [[excommunicationSinod]] and deposition against his judges, including Bishop Julius of Rome and Bp. Hosius of Cordoba. The penalties that were inflicted on him at the hands of the Nicene party did nothing to diminish his prestige. Stul din Constantinopol. Chiril a cedat şi a plecat în exil până la urcarea pe tron a împăratului [[JeromeIulian Apostatul]] tells us that his esteem with Constantius II was so great during all these years that when Bishop Liberius of Rome was deposed in 357 and driven into exile, Acacius was able to secure the antipope Felix in his placeîn anul 361.

In 358Acachie a fost unul dintre figurile conducătoare în rândul ierarhilor care au reuşit să împartă în două [[sinod ecumenic|sinodul ecumenic]] pe care Constantin al II-lea îşi propusese să îl convoace, his long standing quarrel with ceea ce i-a anulat autoritatea. În timp ce episcopii apuseni s-au reunit la [[Cyril of JerusalemSinodul de la Rimini|Rimini]]în 359, the el şi adepţii săi s-au reunit la [[bishopSinodul de la Seleucia|Seleucia]] of , în provincia Isauria din Siria (acum Silifke, Turcia). Numărul episcopilor prezenţi la Seleucia a fost estimat undeva între o sută cincizeci şi o sută şaizeci de persoane. Majoritatea erau [[Jerusalemsemi-arianism|semi-arieni]]. Acachie avea un grup bine disciplinat de adepţi, numiţi acachieni, culminated in the deposition of Cyrildupă liderul lor. The quarrelPunându-i la socoteală şi pe [[anomei]], which dated back to el putea conta pe susţinerea a period not long after Cyril was installed as Bishop of Jerusalem had ostensibly arisen over aproximativ patruzeci de episcopi. După ce majoritatea a question of canonical precedence. Charges and counterconfirmat Crezul semi-charges of arian din Antiohia ("Crezul consacrării"), iar [[heresySilvan de Tars]] followed for some years, until Acacius managed to secure Cyril's deposition through the assistance of the Palestinian bishops, whom he had induced to examine a charge of contumacypropus confirmarea Crezului lucianic, i.eAcachie şi partida sa au părăsit adunarea în semn de protest. contemptÎn ciuda protestului lor, against Cyril. Cyril went into exileCrezul a fost semnat în dimineaţa următoare în spatele uşilor închise, but was restored to his church within two years by o procedură pe care Acachie a caracterizat-o imediat drept o "faptă a decision of the Council of Seleuciaîntunericului. But with the trust enjoyed by Acacius with emperor Constantius II he was able to undo Cyril of Jerusalem's restoration. In 360" Miercuri, Cyril was condemned once more[[Vasile de Ancyra]] şi [[Macedonie I de Constantinopol|Macedonie al Constantinopolului]] au sosit împreună cu [[Ilarie de Poitiers]], this time by the [[SynodChiril al Ierusalimului]] şi [[Eustatie al Antiohiei]] of Constantinople. Cyril yielded and left his seeChiril era deja condamnat. Acachie a refuzat să revină împreună cu partida sa la lucrările sinodului înainte de retragerea unor episcopi care primiseră sentinţe de condamnare. După o dezbatere furtunoasă, and remained in exile until the accessioncererea lui Acachie a fost aprobată, in 361iar Leonas, of emperor reprezentantul lui Constantin al II-lea la sinod a prezentat şi a citit o copie a noului Crez pe care o primise de la Acachie. Această versiune respingea termenii de ''homoousion'' ("deofiinţă" cu Tatăl) şi ''homoiousion'' ("de o fiinţă asemănătoare" cu Tatăl) ca "străini de [[Julian the Apostatesfânta Scriptură|Scriptură]]," şi anatemiza termenul de "anomeu," dar mărturisea clar "asemănarea" Fiului cu Tatăl. Această formulă, care interpreta "asemănarea Fiului cu Tatăl" ca "asemănare doar în voinţă," (oμοιον κατα την βούλησιν μόνον) a fost respinsă de majoritatea semi-ariană. Atunci majoritatea a trecut la depunerea lui Acachie şi a adepţilor săi.

Acacius took Acachie şi adepţii săi nu au aşteptat sentinţa de depunere. Ei au plecat imediat la Constantinopol şi au depus o plângere la Constantin. Acachie s-a leading place among the prelates who succeeded in splitting into two the [[ecumenical council]] that Constantius II proposed to summonfăcut repede ascultat. A fost convocat foarte repede un nou sinod la Constantinopol, la care Acachie a fost personajul principal.<ref>Philostorgius iv. 12.</ref> Prin eforturile sale, and thus nullified its authoritysinodul a fost convins să accepte mărturisirea de la Rimini. While the Western bishops assembled at Ca o încununare a victoriei lor, el şi [[Council of Rimini|RiminiEudoxie al Antiohiei]], in 359, he and his brethren of the East gathered at pe atunci episcop de Constantinopol şi-au folosit influenţa pentru a face ca edictele [[Council of SeleuciaSinodul I Ecumenic|SeleuciaSinodului de la Niceea]] Isauria in Syria (now Silifkeşi orice menţiune a termenului ''homoousion'' să fie scoase din uz şi date uitării.<ref>Sozomen iv. 26.</ref> La întoarcerea sa în Răsărit în 361, Turkey)Acachie şi susţinătorii săi au hirotonit noi episcopi în scaunele vacante. The number of bishops present has been variously estimated as between one hundred and fifty and one hundred and sixty. The Printre aceştia se afla şi [[Semi-ArianismMeletie al Antiohiei|Semi-AriansMeletie]] were in care a large majorityfost aşezat pe scaunul Antiohiei. Acacius had Când tronul imperial a well-disciplined group of followerstrecut la împăratul Iovian, called after him Acacians. With the [[Anomoeanism|Anomoeans]]care era favorabil niceenilor, he could count on his side about forty bishops. After the majority confirmed the SemiAcachie şi prietenii săi şi-Arian creed of Antioch ("Creed of the Dedication") and au schimbat brusc opiniile şi au acceptat de bunăvoie [[Silvanus of TarsusCrezul]] proposed confirmation of the Lucianic Creed, Acacius and his party walked out of the assemblyde la Niceea în anul 363.<ref>Socrates Scholasticus|Socrates iii. 25.</ref> Cu toate acestea, as la urcarea pe tron a protest. In spite of the protestîmpăratului Valens, the Creed was signed the next morning behind closed doorsîn anul 364, Acachie s-a proceeding that Acacius quickly characterized as reîntors imediat la arianism şi a "deed of darkness." On Wednesday, făcut front comun cu [[Basil of Ancyra]] and [[Macedonius I of Constantinople|Macedonius of Constantinople]] arrived with [[Hilary of Poitiers]], [[Cyril of Jerusalem]], and [[Eustathius of AntiochEudoxie al Antiohiei]]. Cyril was already under censure<ref>Socrates iv. Acacius refused to bring his followers back to the assembly until some accused bishops who were present had withdrawn2. After a stormy debate his approach was agreed to and Leonas</ref>, the representative of Constantius II at the assembly, rose and read a copy of dar nu s-a new Creed that Acacius had put into his hands. This version rejected the terms Homoousion and Homoiousion "as alien from mai bucurat de nici un sprijin la sinodul episcopilor [[Holy Scripturemacedonianism|Scripturemacedonieni]]de la Lampsac," and anathematizing the term "Anomoeon," but distinctly confessed the "likeness" of the Son to the Father. This formula, which interpreted the "likeness of the Son to the Father" as "likeness in will alone," (oμοιον κατα την βούλησιν μόνον), was rejected by the Semi-Arian majorityastfel că a fost confirmată depunerea sa din treaptă stabilită de Sinodul de la Seleucia. The majority then proceeded to depose Acacius and his followersA murit în anul 366.

Acacius and his followers did not wait for the sentence of deposition. They immediately traveled to Constantinople and to place their complaints before Constantius. Acacius soon gained his ear. A new council was speedily called at Constantinople==Scrieri literare==Acachie a fost un episcop foarte învăţat, of which Acacius was its soul.<ref>Philostorgius iv. 12.</ref> Through his efforts the Council was brought to accept the Confession of Rimini. Completing their triumphun sprijinitor al studiilor, he and care a îmbogăţit cu pergamente biblioteca din Cezareea înfiinţată de [[Eudoxius of Antioch]], then bishop of Constantinople, used their whole influence to bring the edicts of the [[First Ecumenical CouncilEusebiu de Cezareea|Council of NiceaEusebiu]], and all mention of the Homoousion, into disuse and oblivion.<ref>Sozomen iv. 26Ieronim, ''Epistula ad Marcellam'', 141.</ref> On his return to the East in 361, Acacius and his followers consecrated new bishops to the sees that were vacant. Among thesePrintre altele, el a scris un tratat în şaptesprezece cărţi despre [[Meletius of Antioch|MeletiusEcclesiastul]] was placed in the see of Antioch. When the imperial throne was filled by the Nicene friendly emperor Jovianregelui Solomon, dar şi şase cărţi sau eseuri, Acacius with his friends suddenly changed their views''Miscellanea'', and voluntarily accepted the [[Nicene-Constantinopolitan Creed|creed of Nicea]] in 363despre diverse subiecte (în greacă: σύμμικτα ζητηματα).<ref>Socrates Scholasticus|Socrates iiiDe asemenea, el a scris despre viaţa lui Eusebiu. 25.</ref> On the accession in 364 of the Arian Emperor ValensCu excepţia unui fragment destul de mare din lucrarea lui Acachie numite Aντιλογια, howevero scriere împotriva lui Marcellus de Ancyra, Acacius quickly returned to Arianism and made common cause with păstrat în lucrarea ''Panarion'' a lui [[Eudoxius of AntiochEpifanie de Salamina]].<ref>Socrates iv. 2.</ref> But he found no support with the council of Macedonian bishops at Lampsacus, as his deposition at Seleucia was confirmed. He died in 366toate celelalte lucrări ale lui Acachie s-au pierdut.

==Literary works==He was a bishop of great learning, a patron of studies, who enriched with parchments the library at Caesarea founded by [[Eusebius of Caesarea]].<ref>Jerome, ''Epistula ad Marcellam'', 141.</ref> He wrote, among other works, a treatise in seventeen books on the ''[[Ecclesiastes]]'', as well as six books or essays of ''Miscellanies'' (in Greek: σύμμικτα ζητηματα) on various subjects. He also wrote on the life of Eusebius. All this work is lost other than Epiphanius of Salamis' preservation of a considerable fragment of Acacius' Aντιλογια against Marcellus of Ancyra in his ''Panarion''. ==ReferencesNote==

{{successionsuccesiune|beforeînainte=[[Eusebius of CaesareaEusebiu de Cezareea|EusebiusEusebiu]]|titletitlu=Bishop of CaesareaEpiscop de Cezareea|yearsani=339-366|afterdupă=[[Gelasius of CaesareaGhelasie de Cezareea]]}}

==External linksSurse== *[[:en:Acacius of Caesarea|OrthodoxWiki:Acacius of Caesarea]] ==Legături externe==*en: [[Wikipedia:Acacius_of_Caesarea]]*en: Neander, August; [http://www.hti.umich.edu/cgi/t/text/text-idx?type=simple;ALLSELECTED=1;sid=f7822bef596dc35f41612804846ea115;xc=1;g=moagrp;rgn=full%20text;q1=Neander;cite1=Neander;cite1restrict=author;c=moa;c=moajrnl;view=toc;subview=short;sort=occur;start=1;size=25;idno=AJG3643.0002.001;cc=moa ''General history of the Christian religion and church''], Joseph Torrey (translator), Boston, (1853-54)*en: Newman, John Henry; [http://www.newmanreader.org/works/arians/index.html ''Arians of the Fourth Century''] (1833)*en: Smith, William (editor); ''Dictionary of Greek and Roman Biography and Mythology'', [http://www.ancientlibrary.com/smith-bio/0013.html "Acacius" (3)], Boston, (1867)*en: Wace, Henry and Piercy, William C.; ''Dictionary of Christian Biography and Literature to the End of the Sixth Century'', [http://www.ccel.org/ccel/wace/biodict.v.i.iii.html "Acacius" (2)] (1911).*en: [http://www.newadvent.org/cathen/01081a.htm Acacius of Caesarea]