Birocrați, renameuser, Administratori
14.991 de modificări
Modificări
m
→Viaţa: typo
Nu se cunosc data şi locul naşterii sale. Acachie era probabil sirian de neam. De-a lungul întregii sale vieţi el a purtat porecla de "Chiorul" (în greceşte: `o Mονoφθαλμος) care fără îndoială că provenea de la un defect personal al acestuia ,<ref>Fer. [[Ieronim]], ''Viri ill.'' III., XCVIII.</ref>, deşi este posibil să fie vorba de o trimitere maliţioasă la atitudinea sa nestatornică şi la abilitatea sa ieşită din comun de a face declaraţii ambigue.
Prestigiul de care se bucura ca prieten şi succesor a lui [[Eusebiu de Cezareea]] şi marea sa capacitate intelectuală l-au făcut să iasă în evidenţă şi să devină purtătorul de cuvânt şi spiritul călăuzitor al arienilor încă dinainte de moartea primului mare conducător al arienilor, [[Eusebiu de Nicomidia]], care a murit în 342. În 341, Acachie participă la sinodul din Antiohia <ref>Sozomen, ''Historia Ecclesiastica'', iii. 5.</ref> unde, în prezenţa împăratului [[Constantin al II-lea]], avea să fie [[târnosire|târnosită]] "Basilica]] de aur" de un grup de nouăzeci de episcopi; cu acest prilej, Acachie subscrie la Crezul ambiguu redactat atunci, din care fusese eliminat termenul homoousion (prin care se preciza consubstanţialitatea sau deofiinţimea Fiului cu Tatăl) şi orice altă referinţă la "Substanţa" sau Firea dumnezeiască. Pentru acestea, el şi alţi câţiva membri ai partidei eusebiene au fost sunt [[depunere din treaptă|depuşi]] din treaptă la [[Sinodul de la Sardica]] din 347. Atunci, refuzând să recunoască sentinţa care îi privea, el şi episcopii excomunicaţi s-au retras la Filippopolis, unde Acachie contribuie la rândul lui la redactarea unei sentinţe de [[excomunicare]] şi depunere din treaptă a judecătorilor săi, printre care şi episcopul Iulius al Romei şi Osie al Cordobei. Sancţiunile care i-au fost impuse de partida niceeană nu i-au micşorat în nici un fel prestigiul. Sfântul [[Ieronim]] ne spune că stima de care se bucura din partea lui Constantin al II-lea era pe atunci atât de mare încât, atunci când Episcopul Liberus al Romei a fost depus şi exilat în anul 357, Acachie a reuşit să pună în locul acestuia pe antipapa Felix.
În 358, conflictul său prelungit cu [[Chiril al Ierusalimului|Chiril]], [[episcop]]ul [[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului|Ierusalimului]] a ajuns la apogeu odată cu depunerea lui Chiril. Conflictul, care data aproape de la instalarea lui Chiril ca episcop la Ierusalim se pare că izbucnise şi se amplificase din cauza unor dispute legate de întâietatea canonică. Ani de-a rândul aceştia au schimbat între ei acuzaţii şi contra-acuzaţii de [[erezie]], până când Acachie a reuşit să obţină demiterea lui Chiril şi exilarea acestuia cu ajutorul episcopilor palestinieni, pe care el îi convinsese să îl judece pe Chiril pentru neprezentarea la proces, adică sfidarea Curţii. Chiril a plecat în exil, dar a fost repus în funcţie după doi ani printr-o decizie a Sinodului de la Seleucia. Dar, cu sprijinul de care se bucura Acachie de la împăratul Constantin al II-lea, acesta a reuşit să revoce reistalarea lui Chiril la Ierusalim. În anul 360, Chiril a fost condamnat încă o dată, de data aceasta de [[Sinod]]ul din Constantinopol. Chiril a cedat şi a plecat în exil până la urcarea pe tron a împăratului [[Iulian Apostatul]] în anul 361.
