Modificări

Salt la: navigare, căutare

Acachie de Cezareea

721 de octeți adăugați, 18 iulie 2011 20:44
revizuire traducere
'''Acachie de Cezareea''' (gr: şκάκιος Mονόφθαλμος) a fost un episcop [[Arianism|arian]] şi un discipol ucenic şi urmaş în [[scaun]]ul palestinian Cezareei Palestinei al Cezareei lui [[Eusebiu de Cezareea]]. El este cunoscut, în principal, pentru opoziţia sa agresivă faţă de Sfântul [[Chiril al Ierusalimului]] şi pentru participarea sa la fazele intense rolul jucat de acesta în perioadele cele mai aprinse ale controversei ariane ariene din a doua jumătate a secolului al IV-lea.
==Viaţa==
Nu se cunosc data şi locul naşterii sale. Probabil el este un Acachie era probabil siriande neam. De-a lungul întregii sale vieţi el a purtat porecla de chior "Chiorul" (în greceşte: `o Mονoφθαλμος) care, fără îndoială că provenea dintr-de la un defect personalal acestuia ,<ref>Sfântul Fer. [[Ieronim]], ''Viri ill.'' III., XCVIII.</ref> , deşi este posibil să fie vorba de o trimitere maliţioasă la atitudinea sa nestatornică şi la abilitatea sa ieşită din comun de a face declaraţii ambiguiambigue.
Prestigiul de care se bucura ca prieten şi succesor a lui [[Eusebiu de Cezareea]] alături de nivel său intelectual ridicat şi marea sa capacitate intelectuală l-au scos făcut să iasă în evidenţă şi l-au făcut ă devină purtătorul de cuvânt şi spiritul călăuzitor printre arieni, al arienilor încă dinainte de moartea primului mare lider arianconducător al arienilor, [[Eusebiu de Nicomidia]], care a murit în 342. În 341, Acachie participă la sinodul din Antiohia,<ref>Sozomen, ''Historia Ecclesiastica'', iii. 5.</ref> unde , în prezenţa împăratului [[Constantin al II-lea]] ", avea să fie [[bisericătârnosire|Bisericatârnosită]] de aur" a fost [[târnosirebasilică|târnosităBasilica]] de aur" de un grup de nouăzeci de episcopi; cu acest prilej, la care Acachie subscrie la Crezul ambiguu redactat atunci, din care atunci fusese micşorat prin eliminarea termenului eliminat termenul [[homoousion]]??? (prin care se preciza consubstanţialitatea sau deofiinţimea Fiului cu Tatăl) şi prin eliminarea oricărei referinţe orice altă referinţă la "substanţăSubstanţa"sau Firea dumnezeiască. Pentru acestea, el şi alţi câţiva membri ai partidei eusebiene, au fost sunt [[depuneredin treaptă|depuşi]] din treaptă la [[Sinodul din de la Sardica]] în din 347. Atunci, refuzând să acquiesce în recunoască sentinţa care îi privea, el şi episcopii excomunicaţi se retrag s-au retras la FilipolisFilippopolis, unde, în replică, ajută Acachie contribuie la rândul lui la emiterea redactarea unei sentinţe de [[excomunicare]] şi depunere din treaptă a judecătorilor săi, printre care şi episcopul Iulius al Romei şi Hosius Osie al Cordobei. Pedepsele puse pe capul lui prin influenţa partidei niceneene Sancţiunile care i-au fost impuse de partida niceeană nu i-au micşorat în nici un fel prestigiul. Sfântul [[Ieronim]] ne spune că stima de care se bucura din partea lui Constantin al II-lea era aşa pe atunci atât de mare în acei ani încât , atunci când Episcopul Liberus al Romei a fost depus şi exilat în anul 357, Acachie a reuşit să pună în locul acestuia pe antipapa Felix.
În 358, conflictul său îndelungat prelungit cu [[Chiril al Ierusalimului|Chiril]], [[episcop]]ul din [[IerusalimBiserica Ortodoxă a Ierusalimului|Ierusalimului]], a ajuns la apogeu odată cu depunerea lui Chiril. Conflictul, care data aproape de la instalarea lui Chiril ca episcop la Ierusalim, se pare că izbucnise şi se amplificase din cauza unor întâietăţi canonicedispute legate de întâietatea canonică. Acuzaţii Ani de-a rândul aceştia au schimbat între ei acuzaţii şi contra-acuzaţii de [[erezie]] au fost adresate timp de câţiva ani, până când Acachie a reuşit să obţină demiterea lui Chiril şi exilarea acestuia cu ajutorul episcopilor palestinieni, pe care el îi convinsese să să examineze o acuzaţie de contumacyîl judece pe Chiril pentru neprezentarea la proces, adică de sfidare, împotriva lui Chirilsfidarea Curţii. Chiril a plecat în exil, dar a fost repus în funcţie după doi ani de printr-o decizie a Sinodului din de la Seleucia. Dar prin , cu sprijinul de care se bucura Acachie de la împăratul Constantin al II-lea, el acesta a putut reuşit să revoce reistalarea lui Chiril la Ierusalim. În anul 360, Chiril a fost condamnat încă o dată, de data aceasta de [[Sinod]]ul din Constantinopol. Chiril a renunţat cedat şi a plecat în exil până la ascensiunea urcarea pe tron a împăratului [[Iulian Apostatul]] în anul 361.
Acachie a avut un liderul prelaţilor fost unul dintre figurile conducătoare în rândul ierarhilor care au reuşit să împartă în două [[sinod ecumenic|sinodul ecumenic]] pe care Constantin al II-lea în convocare. şi astfel îşi propusese să îl convoacw, ceea ce i-a anulat autoritatea sinodului. În timp ce episcopii apuseni s-au reunit la [[Sinodul din de la Rimini|Rimini]] în 359, el şi adepţii săi s-au reunit la [[Sinodul din de la Seleucia|Seleucia]] , în provincia Isauria în Syria din Siria (acum Silifke, Turcia). Numărul episcopilor prezenţi la Seleucia a fost estimat undeva între o sută cincizeci şi o sută şaizecide persoane. Majoritatea erau [[semi-arianism|semi-arieni]]. Acachie avea un grup bine disciplinat de adepţi, numiţi acachieni, după liderul lor. Împreună cu Punându-i la socoteală şi pe [[anomoeanism|anomoeaniianomei]]?, el putea număra de partea sa în jur de conta pe susţinerea a aproximativ patruzeci de episcopi. După ce majoritatea a confirmat Crezul semi-arian de la Niceea din Antiohia ("Crezul omagiuluiconsacrării") , iar [[Silvan de Tars]] a propus confirmarea Crezului lucianic, Acachie şi partida sa au părăsit adunarea, în semn de protest. În ciuda protestuluilor, Crezul a fost semnat în dimineaşa dimineaţa următoare cu uşile în spatele uşilor închise, o procedură pe care Acachie a caracterizat-o imediat ca drept o "faptă a întunericului." Miercuri, [[Vasile de Ancyra]] şi [[Macedonie I al Constantinopoluluide Constantinopol|Macedonie al Constantinopolului]] au sosit împreună cu [[Ilarie de Poitiers]], [[Chiril al Ierusalimului]] şi [[Eustatie de Antiohiaal Antiohiei]]. Chiril încă se afla sub condamnareera deja condamnat. Acachie a refuzat să revină împreună cu partida sa la lucrările sinodului înainte de retragerea unor episcopi aflaţi sub care primiseră sentinţe de condamnare. După o dezbatere furtunoasă, cererea lui Acachie a fost aprobată , iar Leonas, reprezentantul lui Constantin al II-lea la sinod, a prezentat şi a citit o copie a noului Crez pe care o primise de la Acachie. Această versiune respingea termenii de ''homoousion '' ("deofiinţă" cu Tatăl) şi ''homoiousion '' ("de o fiinţă asemănătoare" cu Tatăl) ca "străini de [[sfânta Scriptură|Scriptură]]," şi anatemiza termenul de "anomoeonanomeu," dar mărturisea în mod distinct clar "asemănarea" Fiului cu Tatăl. Această formulă, care interpreta "asemănarea Fiului cu Tatăl" ca "asemănarea asemănare doar în voinţă," (oμοιον κατα την βούλησιν μόνον), a fost respinsă de majoritatea semi-ariană. Atunci, majoritatea a trecut la depunerea lui Acachie şi a adepţilor săi.
Acachie şi adepţii săi nu au aşteptat după sentinţa de depunere. Ei au plecat imediat la Constantinopol şi au depus o plângere la Constantin. Acachie soon gained his ears-a făcut repede ascultat. De urgenţă a A fost convocat foarte repede un nou sinod la Constantinopol, la care Acachie a fost personajul principal.<ref>Philostorgius iv. 12.</ref> Prin eforturile sale, sinodul a fost convins să accepte mărturisirea de la Rimini. Ca o completare încununare a victoriei lor, el şi [[Eudoxie al Antiohiei]], pe atunci episcop de Constantinopol, şi-au folosit influenţa pentru a face ca edictele [[Sinodul I Ecumenic|Sinodului de la Niceea]] şi toate menţionările orice menţiune a termenului ''homoousion'' să fie scose scoase din uz şi date uitării.<ref>Sozomen iv. 26.</ref> La întoarcerea sa în Răsărit în 361, Acachie şi adepţii susţinătorii săi au hirotonit noi episcopi noi în scaunele vacante. Printre aceştia, se afla şi [[Meletie al Antiohiei|Meletie]] care a fost pus aşezat pe scaunul Antiohiei. Când tronul imperial a trecut la împăratul Iovian, un prieten al Niceeicare era favorabil niceenilor, Acachie şi prietenii săi şi-au schimbat brusc opiniile şi au acceptat de bunăvoie [[Crezul]] de la Niceea în anul 363.<ref>Socrates Scholasticus|Socrates iii. 25.</ref> Cu toate acestea, la urcarea pe tron a împăratului Valens, în anul 364, Acachie s-a reîntors imediat la arianism şi a făcut front comun cu [[Eudoxie al Antiohiei]].<ref>Socrates iv. 2.</ref> Dar el , dar nu s-a mai găsit bucurat de nici un fel de sprijin la sinodul episcopilor [[macedonianism|macedonieni ]] de laLampsac, şi prin urmare, astfel că a fost confirmată depunerea sa din treaptă stabilită de Sinodul de la Seleucia a fost confirmată. El a A murit în anul 366.
==Scrieri literare==
Acachie a fost un episcop foarte învăţat, un patron sprijinitor al studiilor, care a îmbogăţit cu pergamente biblioteca din Cezareea înfiinţată de [[Eusebiu de Cezareea|Eusebiu]].<ref>JeromeIeronim, ''Epistula ad Marcellam'', 141.</ref> Printre altele, el a scris un tratat în şaptesprezece cărţi despre ''[[EcleziastulEclesiast]]ul''regelui Solomon, dar şi şase cărţi sau eseuri despre , ''DiverseMiscellanea'' , despre diverse subiecte (în greacă: σύμμικτα ζητηματα) subiecte. De asemenea, el a scris despre viaţa lui Eusebiu. În afară Cu excepţia unui fragment destul de un fragment considerabil al lucrării mare din lucrarea lui Acachie numite Aντιλογια, o scriere împotriva lui Marcellus de Ancyra , păstrat în lucrarea ''Panarion'' a lui [[Epifanie de Salamina]], toate celelalte lucrări ale lui Acachie s-au pierdut.
==Note==
{{end box}}
==legături Surse== *[[:en:Acacius of Caesarea|OrthodoxWiki:Acacius of Caesarea]] ==Legături externe==*en: [[Wikipedia:Acacius_of_Caesarea]]*en: Neander, August; [http://www.hti.umich.edu/cgi/t/text/text-idx?type=simple;ALLSELECTED=1;sid=f7822bef596dc35f41612804846ea115;xc=1;g=moagrp;rgn=full%20text;q1=Neander;cite1=Neander;cite1restrict=author;c=moa;c=moajrnl;view=toc;subview=short;sort=occur;start=1;size=25;idno=AJG3643.0002.001;cc=moa ''General history of the Christian religion and church''], Joseph Torrey (translator), Boston, (1853-54)*en: Newman, John Henry; [http://www.newmanreader.org/works/arians/index.html ''Arians of the Fourth Century''] (1833)*en: Smith, William (editor); ''Dictionary of Greek and Roman Biography and Mythology'', [http://www.ancientlibrary.com/smith-bio/0013.html "Acacius" (3)], Boston, (1867)*en: Wace, Henry and Piercy, William C.; ''Dictionary of Christian Biography and Literature to the End of the Sixth Century'', [http://www.ccel.org/ccel/wace/biodict.v.i.iii.html "Acacius" (2)] (1911).*en: [http://www.newadvent.org/cathen/01081a.htm Acacius of Caesarea]
[[Categorie: Episcopi]]
6.119 modificări

Meniu de navigare