Modificări

{{Traducere ENÎmbunătăţire}}

'''Acachie de Cezareea''' (gr: Ἀκάκιος şκάκιος Mονόφθαλμος) a fost un episcop [[Arianism|arian]] and a pupil and successor in the Palestinian şi un discipol şi urmaş în [[seescaun]] of Caesarea of ul palestinian al Cezareei lui [[Eusebiu de Cezareea]]. He is remembered mainly for his bitter opposition to St. El este cunoscut, în principal, pentru opoziţia sa agresivă faţă de Sfântul [[Chiril al Ierusalimului]] and for his part in the acute stages of the Arian controversy during the latter half of the fourth centuryşi pentru participarea sa la fazele intense ale controversei ariane din a doua jumătate a secolului al IV-lea.

Nothing is known of the date or country of his birthNu se cunosc data şi locul naşterii sale. He was probably a SyrianProbabil el este un sirian. Throughout his life he bore the nickname of oneDe-eyed a lungul întregii sale vieţi el a purtat porecla de chior (in Greekîn greceşte: `o Mονoφθαλμος) that no doubt from came a care, fără îndoială că provenea dintr-un defect personal defect,<ref>St.Sfântul [[Ieronim]], ''Viri ill.'' III., XCVIII.</ref> although it possibly had deşi este posibil să fie vorba de o trimitere maliţioasă la atitudinea sa nestatornică şi la abilitatea sa ieşită din comun de a maliciously figurative reference, or also, to his general shifty conduct and his rare skill in ambiguous statementface declaraţii ambigui.

The prestige he possessed as the friend and successor of Prestigiul de care se bucura ca prieten şi succesor a lui [[Eusebius of CaesareaEusebiu de Cezareea]] coupled with his great intellectual ability, singled him out as the spokesman and guiding spirit among the Ariansalături de nivel său intelectual ridicat l-au scos în evidenţă şi l-au făcut ă devină purtătorul de cuvânt şi spiritul călăuzitor printre arieni, even before their first great leaderîncă dinainte de moartea primului mare lider arian, [[Eusebius of NicomediaEusebiu de Nicomidia]], died in care a murit în 342. In În 341, Acacius attended the council of AntiochAcachie participă la sinodul din Antiohia,<ref>Sozomen, ''Historia Ecclesiastica'', iii. 5.</ref> where in the presence of the emperor unde în prezenţa împăratului [[Constantius Constantin al II-lea]] "the Golden [[Basilicabiserică|Biserica]]de aur" was dedicated by a group of ninety bishopsfost [[târnosire|târnosită]] de un grup de nouăzeci de episcopi, he subscribed to the ambiguous creeds then drawn up from which the term la care subscrie la Crezul ambiguu care atunci fusese micşorat prin eliminarea termenului [[Homoousionhomoousion]] and all mention of ??? şi prin eliminarea oricărei referinţe la "substancesubstanţă" were excluded. For thisPentru acestea, el şi alţi câţiva ai partidei eusebiene, he and other bishops of the Eusebian party were sunt [[depositiondepunere|deposeddepuşi]] at the la [[Council of Sinodul din Sardica]] in în 347. ThenAtunci, refusing to refuzând să acquiesce in the sentence passed upon themîn sentinţa care îi privea, he and the excommunicated bishops withdrew to Philippopolisel şi episcopii excomunicaţi se retrag la Filipolis, where heunde, in turnîn replică, helped to secure a sentence of ajută la emiterea unei sentinţe de [[excommunicationexcomunicare]] and deposition against his judgesşi depunere a judecătorilor săi, including Bishop Julius of Rome and Bp. printre care şi episcopul Iulius al Romei şi Hosius of Cordoba. The penalties that were inflicted on him at the hands of the Nicene party did nothing to diminish his prestigeal Cordobei. StPedepsele puse pe capul lui prin influenţa partidei niceneene nu i-au micşorat în nici un fel prestigiul. Sfântul [[JeromeIeronim]] tells us that his esteem with Constantius ne spune că stima de care se bucura din partea lui Constantin al II was so great during all these years that when Bishop Liberius of Rome was deposed in -lea era aşa de mare în acei ani încât atunci când Episcopul Liberus al Romei a fost depus şi exilat în anul 357 and driven into exile, Acacius was able to secure the antipope Acachie a reuşit să pună în locul acestuia pe antipapa Felix in his place.

In În 358, his long standing quarrel with conflictul său îndelungat cu [[Cyril of JerusalemChiril al Ierusalimului|Chiril]], the [[bishopepiscop]] of ul din [[JerusalemIerusalim]], culminated in the deposition of Cyrila ajuns la apogeu odată cu depunerea lui Chiril. The quarrelConflictul, which dated back to a period not long after Cyril was installed as Bishop of Jerusalem had ostensibly arisen over a question of canonical precedencecare data aproape de la instalarea lui Chiril ca episcop la Ierusalim, se pare că izbucnise şi se amplificase din cauza unor întâietăţi canonice. Charges and counterAcuzaţii şi contra-charges of acuzaţii de [[heresyerezie]] followed for some yearsau fost adresate timp de câţiva ani, until Acacius managed to secure Cyril's deposition through the assistance of the Palestinian bishopspână când Acachie a reuşit să obţină demiterea lui Chiril şi exilarea acestuia cu ajutorul episcopilor palestinieni, whom he had induced to examine a charge of pe care el îi convinsese să să examineze o acuzaţie de contumacy, i.e. contemptadică de sfidare, against Cyrilîmpotriva lui Chiril. Cyril went into exileChiril a plecat în exil, but was restored to his church within two years by dar a decision of the Council of fost repus în funcţie după doi ani de o decizie a Sinodului din Seleucia. But with the trust enjoyed by Acacius with emperor Constantius Dar prin sprijinul de care se bucura Acachie de la împăratul Constantin al II he was able to undo Cyril of Jerusalem's restoration-lea, el a putut să revoce reistalarea lui Chiril la Ierusalim. In În anul 360, Cyril was condemned once moreChiril a fost condamnat încă o dată, this time by the de data aceasta de [[SynodSinod]] of Constantinopleul din Constantinopol. Cyril yielded and left his see, and remained in exile until the accession, in 361, of emperor Chiril a renunţat şi a plecat în exil până la ascensiunea împăratului [[Julian the ApostateIulian Apostatul]]în anul 361.

Acacius took Acachie a leading place among the prelates who succeeded in splitting into two the avut un liderul prelaţilor care au reuşit să împartă în două [[ecumenical councilsinod ecumenic|sinodul ecumenic]] that Constantius pe care Constantin al II proposed to summon, and thus nullified its authority-lea în convocare. şi astfel a anulat autoritatea sinodului. While the Western bishops assembled at În timp ce episcopii apuseni s-au reunit la [[Council of Sinodul din Rimini|Rimini]], in în 359, he and his brethren of the East gathered at el şi adepţii săi s-au reunit la [[Council of Sinodul din Seleucia|Seleucia]] Isauria in în Syria (now acum Silifke, TurkeyTurcia). The number of bishops present has been variously estimated as between one hundred and fifty and one hundred and sixtyNumărul episcopilor prezenţi a fost estimat undeva între o sută cincizeci şi o sută şaizeci. The Majoritatea erau [[Semisemi-Arianismarianism|Semisemi-Ariansarieni]] were in a large majority. Acacius had a well-disciplined group of followersAcachie avea un grup bine disciplinat de adepţi, numiţi acachieni, called after him Acaciansdupă liderul lor. With the Împreună cu [[Anomoeanismanomoeanism|Anomoeansanomoeanii]]?, he could count on his side about forty bishopsel putea număra de partea sa în jur de patruzeci de episcopi. After the majority confirmed the SemiDupă ce majoritatea a confirmat Crezul semi-Arian creed of Antioch arian de la Niceea ("Creed of the DedicationCrezul omagiului") and iar [[Silvanus of TarsusSilvan de Tars]] proposed confirmation of the Lucianic Creeda propus confirmarea Crezului lucianic, Acacius and his party walked out of the assemblyAcachie şi partida sa au părăsit adunarea, as a în semn de protest. In spite of the protestÎn ciuda protestului, the Creed was signed the next morning behind closed doorsCrezul a fost semnat în dimineaşa următoare cu uşile închise, o procedură pe care Acachie a proceeding that Acacius quickly characterized as caracterizat-o imediat ca "faptă a "deed of darknessîntunericului." On WednesdayMiercuri, [[Basil of Vasile de Ancyra]] and şi [[Macedonius Macedonie I of Constantinopleal Constantinopolului|Macedonius of ConstantinopleMacedonie al Constantinopolului]] arrived with au sosit împreună cu [[Hilary of Ilarie de Poitiers]], [[Cyril of JerusalemChiril al Ierusalimului]], and şi [[Eustathius of AntiochEustatie de Antiohia]]. Cyril was already under censureChiril încă se afla sub condamnare. Acacius refused to bring his followers back to the assembly until some accused bishops who were present had withdrawnAcachie a refuzat să revină împreună cu partida sa la lucrările sinodului înainte de retragerea unor episcopi aflaţi sub condamnare. After După o dezbatere furtunoasă, cererea lui Acachie a stormy debate his approach was agreed to and fost aprobată iar Leonas, the representative of Constantius reprezentantul lui Constantin al II at the assembly-lea la sinod, rose and read a copy of prezentat şi citit o copie a new Creed that Acacius had put into his handsnoului Crez pe care o primise de la Acachie. This version rejected the terms Homoousion and Homoiousion Această versiune respingea termenii de homoousion şi homoiousion "as alien from ca străini de [[Holy Scripturesfânta Scriptură|ScriptureScriptură]]," and anathematizing the term şi anatemiza termenul de "Anomoeonanomoeon," but distinctly confessed the dar mărturisea în mod distinct "likenessasemănarea" of the Son to the FatherFiului cu Tatăl. This formulaAceastă formulă, which interpreted the care interpreta "likeness of the Son to the Fatherasemănarea Fiului cu Tatăl" as ca "likeness in will aloneasemănarea doar în voinţă," (oμοιον κατα την βούλησιν μόνον), was rejected by the Semia fost respinsă de majoritatea semi-Arian majorityariană. The majority then proceeded to depose Acacius and his followersAtunci, majoritatea a trecut la depunerea lui Acachie şi a adepţilor săi.

Acacius and his followers did not wait for the sentence of depositionAcachie şi adepţii săi nu au aşteptat după sentinţa de depunere. They immediately traveled to Constantinople and to place their complaints before ConstantiusEi au plecat imediat la Constantinopol şi au depus o plângere la Constantin. Acacius Acachie soon gained his ear. A new council was speedily called at ConstantinopleDe urgenţă a fost convocat un nou sinod la Constantinopol, of which Acacius was its soulla care Acachie a fost personajul principal.<ref>Philostorgius iv. 12.</ref> Through his efforts the Council was brought to accept the Confession of Prin eforturile sale, sinodul a fost convins să accepte mărturisirea de la Rimini. Completing their triumphCa o completare a victoriei lor, he and el şi [[Eudoxius of AntiochEudoxie al Antiohiei]], then bishop of Constantinoplepe atunci episcop de Constantinopol, used their whole influence to bring the edicts of the şi-au folosit influenţa pentru a face ca edictele [[First Ecumenical CouncilSinodul I Ecumenic|Council of NiceaSinodului de la Niceea]], and all mention of the Homoousion, into disuse and oblivionşi toate menţionările termenului să fie scose din uz şi date uitării.<ref>Sozomen iv. 26.</ref> On his return to the East in La întoarcerea sa în Răsărit în 361, Acacius and his followers consecrated new bishops to the sees that were vacantAcachie şi adepţii săi au hirotonit episcopi noi în scaunele vacante. Among thesePrintre aceştia, [[Meletius of AntiochMeletie al Antiohiei|MeletiusMeletie]] was placed in the see of Antiocha fost pus pe scaunul Antiohiei. When the Când tronul imperial throne was filled by the Nicene friendly emperor Joviana trecut la împăratul Iovian, Acacius with his friends suddenly changed their viewsun prieten al Niceei, and voluntarily accepted the Acachie şi prietenii săi şi-au schimbat brusc opiniile şi au acceptat de bunăvoie [[Nicene-Constantinopolitan Creed|creed of NiceaCrezul]] in de la Niceea în anul 363.<ref>Socrates Scholasticus|Socrates iii. 25.</ref> On the accession in 364 of the Arian Emperor Cu toate acestea, la urcarea pe tron a împăratului Valens, howeverîn anul 364, Acacius quickly returned to Arianism and made common cause with Acachie s-a reîntors imediat la arianism şi a făcut front comun cu [[Eudoxius of AntiochEudoxie al Antiohiei]].<ref>Socrates iv. 2.</ref> But he found no support with the council of Macedonian bishops at LampsacusDar el nu a mai găsit nici un fel de sprijin la sinodul episcopilor macedonieni de la, şi prin urmare, as his deposition at depunerea sa de la Seleucia was confirmeda fost confirmată. He died in El a murit în anul 366.

He was Acachie a bishop of great learningfost un episcop foarte învăţat, a un patron of studiesal studiilor, who enriched with parchments the library at Caesarea founded by care a îmbogăţit cu pergamente biblioteca din Cezareea înfiinţată de [[Eusebius of CaesareaEusebiu de Cezareea]].<ref>Jerome, ''Epistula ad Marcellam'', 141.</ref> He wrote, among other worksPrintre altele, el a treatise in seventeen books on the scris un tratat în şaptesprezece cărţi despre ''[[EcclesiastesEcleziastul]]'', as well as six books or essays of dar şi şase cărţi sau eseuri despre ''MiscellaniesDiverse'' (in Greekîn greacă: σύμμικτα ζητηματα) on various subjectssubiecte. He also wrote on the life of EusebiusDe asemenea, el a scris despre viaţa lui Eusebiu. All this work is lost other than Epiphanius of Salamis' preservation of a considerable În afară de un fragment of Acacius' considerabil al lucrării lui Acachie numite Aντιλογια against , împotriva lui Marcellus of de Ancyra in his păstrat în lucrarea ''Panarion''a lui Epifanie de Salamina, toate celelalte lucrări ale lui Acachie s-au pierdut.