Birocrați, renameuser, Administratori
14.991 de modificări
Modificări
m
→Viaţa: corect. grafie
==Viaţa==
Nu se cunosc date despre copilăria şi tinereţea lui Acachie. El apare prima dată în istorie deţinând poziţia de ''orphanotrophos'', o poziţie din cadrul Bisericii din Constantinopol care era responsabilă cu grija orfanilor, sarcină de care Acachie s-a ocupat cu succes. De asemenea, el este menţionat ca având o personalitate plăcută şi maniere sociale foarte bune, inclusiv un discurs plin de curte, ceea ce îl făcea un curtean desăvârşit şi provocând astfel interesul Împăratului Emperor împăratului Leo I.
La moartea Patriarhului [[Ghenadie]] în 471, Acachie i-a succedat ca noul patriarh al ConstantinopoleluiConstantinopolului. După cinci ani şi ceva în care el nu a provocat nici o controversă, Acachie a fost implicat în disputele [[Hristologie|hristologice]] din Biserică. În 474, Zeno i-a succedat lui Leo I ca împărat după moartea acestuia. Aproape imediat, în 475 într-o conspiraţie cu văduva lui Leo I, Basiliscus a uzurpat tronul. Sub influenţa lui Timotei Aelerus, patriarhul [[monofizitism|monofizit]] de Alexandria, Basiliscus a sprijinit poziţia lui [[Eutihie]] şi a pregătit o proclamaţie imperială (''egkylios'') care respingea învăţăturile Sinodului de la Calcedon. Iniţial, Acacius şi-a pus numele pe proclamaţia lui Basiliscus alături de numele altor episcopi, dar după presiunile lui [[Daniel Stâlpnicul]] şi ale comunităţilor [[monasticism|monahale]] din Constantinopol el a trecut de partea celor care apărau Sinodul de la Calcedon. Totuşi, sinceritatea lui în privinţa susţinerii calcedonienilor a fost pusă sub semnul întrbării din cauza intereselor personale ale lui Acachie în această problemă.
Spre sfârşitul anului 475, Zeno şi-a recuperat tronul şi, împreună cu Acachie, a sprijinit tabăra calcedonienilor. În 482 au izbucnit tulburări mari când ne-calcedonienii l-au propus pe Petru Mongus ca Patriarh de Alexandria. Ioan Talaia, un aderent declarat al calcedonienilor fusese hirotonit ca Patriarh al Alexandriei în 481, această zonă fiind una cu puternice sentimente ne-calcedoniene. Într-o încercare de unire cu forţa, Zeno i-a cerut în acest moment lui Acachie să pregătească un document de unire, numit ''[[Henoticon]]'', care afirma Crezul de la Niceea, îi condamna pe [[Eutihie]] şi [[Nestorie]] şi accepta anatemele Sfântului [[Chiril al Alexandriei]]. Totuşi, învăţăturile de la Calcedon erau ignorate iar Iisus Hristos era descris ca “unul-născut Fiul lui Dumnezeu . . . unul şi nu doi”, fără nici o menţiune la cele două firi. În timp ce Petru a acceptat Henoticonul de bună voie, Talaia a refuzat să îl accepte şi a fost depus din scaunul patriarhal de Zeno, fiind înlocuit cu Petru Peter Mongus.
ani=471-489|
după=Fravitta}}
{{end box}}
==Izvoare==
