Acachie al Constantinopolului

Acachie al Constantinopolului a fost Patriarhul Constantinopolului din anul 471 până în 489, în timpul domniei Împăratului Roman de Răsărit Zenon. Participarea sa împreună cu Zenon într-o încercare de aplanare a disputei dintre calcedonieni și ne-calcedonieni a dus la prima ruptură dintre Biserica din Constantinopol și Biserica Romei. Această separare a primit numele de Schisma acachiană după numele său.

Viața

Nu se cunosc date despre copilăria și tinerețea lui Acachie. El apare prima dată în istorie deținând poziția de orphanotrophos, o poziție din cadrul Bisericii din Constantinopol care era responsabilă cu grija orfanilor, sarcină de care Acachie s-a ocupat cu succes. De asemenea, el este menționat ca având o personalitate plăcută și maniere sociale foarte bune, inclusiv un discurs plin de curte, ceea ce îl făcea un curtean desăvârșit și provocând astfel interesul împăratului Leon I.

La moartea Patriarhului Ghenadie I în 471, Acachie i-a succedat ca noul patriarh al Constantinopolului. După cinci ani și ceva în care el nu a provocat nici o controversă, Acachie a fost implicat în disputele hristologice din Biserică. În 474, Zenon i-a succedat lui Leon I ca împărat după moartea acestuia. Aproape imediat, în 475 într-o conspirație cu văduva lui Leon I, Basiliscus a uzurpat tronul. Sub influența lui Timotei Aelerus, patriarhul monofizit de Alexandria, Basiliscus a sprijinit poziția lui Eutihie și a pregătit o proclamație imperială (egkylios) care respingea învățăturile Sinodului de la Calcedon. Inițial, Acacius și-a pus numele pe proclamația lui Basiliscus alături de numele altor episcopi, dar după presiunile lui Daniel Stâlpnicul și ale comunităților monahale din Constantinopol el a trecut de partea celor care apărau Sinodul de la Calcedon. Totuși, sinceritatea lui în privința susținerii calcedonienilor a fost pusă sub semnul întrbării din cauza intereselor personale ale lui Acachie în această problemă.

Spre sfârșitul anului 475, Zenon și-a recuperat tronul și, împreună cu Acachie, a sprijinit tabăra calcedonienilor. În 482 au izbucnit tulburări mari când ne-calcedonienii l-au propus pe Petru Mongus ca Patriarh de Alexandria. Ioan Talaia, un aderent declarat al calcedonienilor fusese hirotonit ca Patriarh al Alexandriei în 481, această zonă fiind una cu puternice sentimente ne-calcedoniene. Într-o încercare de unire cu forța, Zenon i-a cerut în acest moment lui Acachie să pregătească un document de unire, numit Henoticon, care afirma Crezul de la Niceea, îi condamna pe Eutihie și Nestorie și accepta anatemele Sfântului Chiril al Alexandriei. Totuși, învățăturile de la Calcedon erau ignorate iar Iisus Hristos era descris ca „unul-născut Fiul lui Dumnezeu ... unul și nu doi”, fără nici o mențiune la cele două firi. În timp ce Petru a acceptat Henoticonul de bună voie, Talaia a refuzat să îl accepte și a fost depus din scaunul patriarhal de Zenon, fiind înlocuit cu Petru Mongus.

Papa Simplicius al Romei a protestat împotriva numirii lui Petru Mongus (Petru al III-lea) pe tronul Alexandriei din cauza implicării lui Petru în mișcarea ne-calcedoniană din Alexandria și a stat de partea lui Talaia, care îl dăduse de-o parte pe Acachie căutând sprijunul direct al lui Simplicius. Petru s-a prezentat la Acachie și i-a spus că poate repara ruptura dintre cele două tabere dacă este reconfirmat ca patriarh. Acachie, împreună cu Teofan de Antiohia, l-au recunoscut pe Petru, care, în 479, fusese hirotonit ca patriarh în scaunul Antiohiei de către Acachie. Aceste evenimente i-au dat lui Acachie ocazia mult așteptată să pretindă întâietatea de onoare și jurisdicție asupra întregului Răsărit. În timpul păstoririi lui Acachie în scaunul Patriarhiei de Constantinopol a fost folosit pentru prima dată titlul de "oikoumenikos" (ecumenic). Acachie a intrat în grațiile lui Zenon sugerându-i acestuia că este de partea lui Petru și că respinge obiecțiile Romei.

După ce a pierdut partida în Alexandria, Ioan Talaia a început să corespondeze cu Roma pentru a-și susține cauza. Dar corespondența a fost fără efect iar Simplicius a murit la scurt timp. Succesorul lui Simplicius, Felix al III-lea, a preluat cauza lui Talaia și a dus-o mai departe trimițând doi episcopi, Vitalis și Misenus, la Constantinopol pentru a-l face pe Acachie să vină la Roma și să răspundă la acuzațiile lui Talaia. Misiunea acestora a eșuat și cei doi s-au reîntors la Roma în 484. Ca răspuns, Felix a convocat un sinod local care i-a depus și excomunicat pe cei doi episcopi pentru că nu și-au îndeplinit misiunea într-un mod satisfăcător și l-a anatemizat din nou pe Petru Mongus, excomunicându-l și pe Acachie pentru partea sa de implicare în prezența lui Petru pe scaunul Alexandriei.

Mesajul acestor acțiuni a fost dus la Constantinopol de către un trimis pe nume Tutus, care a încercat să-i prezinte documentele lui Acachie personal. Acachie a refuzat și ca semn de desconsiderare a autorității Romei și a sinodului care l-a condamnat, Acachie a îndepărtat numele Papei Felix al III-lea din diptic. Amenințările lui Felix, practic, nu au avut nici un fel de efect asupra creștinilor răsăriteni care au rămas în comuniune cu Acachie.

Aceste controverse au continuat de-a lungul întregii perioade în care Acachie a stat pe tronul Constantinopolului deoarece Acachie și Zenon au continuat să acționeze pentru adoptarea Henoticonului în întreg răsăritul. Acțiunile lui Acachie împotriva vechilor săi oponenți din rândul călugărilor a dus la multe violențe și persecuții. Condamnarea lui Acachie de către Roma a continuat iar în 485 schisma dintre Constantinopol și Roma a fost completă. Acachie nu a dat nici o importanță sentințelor împotriva sa până la moartea sa în 489. Petru Mongus a murit în 490 iar Zenon în 491.

Henoticonul a eșuat în a restaura unitatea Răsăritului iar schisma acachiană a continuat până în 519 când a fost reparată în timpul domniei împăratului Iustinian și a păstoririi Patriarhului Ioan al II-lea Capadocianul.

Casetă de succesiune: Acachie al Constantinopolului
Precedat de: Ghenadie I	Patriarh al Constantinopolului 471-489	Urmat de: Fravita

Surse

• Wikipedia: Partiarch Acacius of Constantinople
• Wikipedia: Patriarch John I of Alexandria
• Catholic Encyclopedia: Acacius

Legături externe

• Wikipedia: Henotikon