4.112 modificări
Modificări
m
fără descrierea modificării
După ce a pierdut partida în Alexandria, Ioan Talaia a început să corespondeze cu Roma pentru a-şi susţine cauza. Dar corespondenţa a fost fără efect iar Simplicius a murit la scurt timp. Succesorul lui Simplicius, [[Felix al III-lea]], a preluat cauza lui Talaia şi a dus-o mai departe trimiţând doi [[episcop]]i, Vitalis şi Misenus, la Constantinopol pentru a-l face pe Acachie să vină la Roma şi să răspundă la acuzaţiile lui Talaia. Misiunea acestora a eşuat şi cei doi s-au reîntors la Roma în 484. Ca răspuns, Felix a convocat un sinod local care i-a depus şi excomunicat pe cei doi episcopi pentru că nu şi-au îndeplinit misiunea într-un mod satisfăcător şi l-a anatemizat din nou pe Petru Mongus, excomunicându-l şi pe Acachie pentru partea sa de implicare în prezenţa lui Petru pe scaunul Alexandriei.
Mesajul acestor acţiuni a fost dus la Constantinopol de către un trimis pe nume Tutus, care a încercat să-i prezinte documentele lui Acachie personal. Acachie a refuzat şi ca semn de desconsiderare a autorităţii Romei şi a sinodului care l-a condamnat, Acachie a îndepărtat numele Papei Felix al III-lea din [[diptihdiptic]]. Ameninţările lui Felix, practic, nu au avut nici un fel de efect asupra creştinilor răsăriteni care au rămas în comuniune cu Acachie.
Aceste controverse au continuat de-a lungul întregii perioade în care Acachie a stat pe tronul Constantinopolului deoarece Acachie şi Zeno au continuat să acţioneze pentru adoptarea Henoticonului în întreg răsăritul. Acţiunile lui Acachie împotriva vechilor săi oponenţi din rândul [[călugăr]]ilor a dus la multe violenţe şi persecuţii. Condamnarea lui Acachie de către Roma a continuat iar în 485 [[schismă|schisma]] dintre Constantinopol şi Roma a fost completă. Acachie nu a dat nici o importanţă sentinţelor împotriva sa până la moartea sa în 489. Petru Mongus a murit în 490 iar Zeno în 491.
