Modificări

'''A Doua Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru''' este una din cele două epistole ale [[apostolul Petru|apostolului Petru]] şi una din cele şapte epistole soborniceşti din [[Noul Testament]]. În epistolă apostolul arată că adevărurile [[evanghelie|evangheliei]] se întemeiază pe mărturiile oculare ale celor 3 apostoli ([[apostolul Ioan|Ioan]], [[Apostolul Iacov cel Drept|Iacob]] şi Petru) prezenţi în momentul [[Schimbarea la Faţă|Schimbării la Faţă]] a Mântuitorului, mărturii care întăresc profeţiile [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]]; El avertizează asupra [[erezie|ereticilor]], încredinţându-ne de pedepsa pedeapsa ce-i aşteaptă. Cea de-a doua venire a lui Hristos va însemna distrugerea universului actual şi facerea unuia nou, în care va domni [[dreptatea]]. Această venire pare doar a întârzia, fiind, în realitate, expresia îndelungii răbdări a lui Dumnezeu care doreşte ca toţi oamenii să ajungă la [[pocăinţă]]. Pentru a fi găsiţi vrednici la această venire, noi trebuie să fim părtaşi ai firii celei dumnezeieşti, ce se capătă prin sporirea în [[virtuţi]]. Astfel vom putea intra în împărăţia veşnică a lui [[Iisus Hristos]].

Autenticitatea epistolei este confirmată de mărturiile vechii tradiţii bisericeşti. [[Apostolul Barnaba|Barnaba]], [[Clement Romanul]] şi [[Policarp al Smirnei]] o citează iar [[Iustin Martirul]] şi [[Teofil al Alexandriei|Teofil de Alexandria]] o folosesc mai mult. De asemenea, mai târziu, [[Irineu de Lyon|Sf. Irineu]], [[Ipolit Romanul|Ipolit]] şi [[Clement Alexandrinul]],o folosesc în scrierile lor. Marii Părinţi Bisericeşti: [[Atanasie al Alexandriei|Sf.Atanasie cel Mare]], [[Chiril al Ierusalimului]] şi [[Sf. Grigorie de Nazianz]] o socotesc printre cărţile canonice.Argumentele interne ale autenticităţii sunt: faptul că apostolul îşi pune numele în fruntea epistolei. El spune că a fost martor ocular al Schimbării la Faţă (2Pet1.<ref>2 Petru 1.18). </ref> Pe sfântul [[apostolul Pavel|apostol Pavel ]] îl numeşte ,,iubitul nostru frate”(<ref>2 Petru 3.15)</ref>. Epistola aceasta este a doua pe care o trimite cititorilor.(<ref>2 Petru 3.1)</ref>

Scopul scrierii este evidenţierea mincinoaselor învăţături ale ereticilor care vor apărea, legate mai ales de Parusia Domnului (A Doua Venire a Domnului). Ea a fost scrisă de apostolulul apostolul Petru aflat la apusul vieţii sale pământeşti, deci în jurul anului 67, la Roma.

==Părtăşia la firea dumnezeiascăCuprins==

==Evanghelia se întemeiază Pentru a scăpa de stricăciunea poftei care e în lume şi a deveni părtaşi ai firii celei dumnezeieşti, trebuie să ne punem întreaga sârguinţă, [[credinţa|credinţei]] să-i adăugăm fapta bună, faptei bune, cunoştinţa, cunoştinţei înfrânarea, înfrânării, [[răbdarea]]; răbdării evlavia, evlaviei [[prietenia]] frăţească, prieteniei frățești, [[iubirea]]. Dacă aceste lucruri sunt avute, ele nu vor lăsa pe mărturia oculară nimeni să fie [[lenea|leneş]] sau neroditor în ce priveşte deplina cunoştinţă a apostolilor, Domnului Iisus Hristos însă cine nu le are este slab văzător şi orb şi a uitat de curăţirea păcatelor sale de demult ([[botez]]). Celor care întăresc profeţiile==au aceste lucruri li se va da din belşug intrare în împărăţia veşnică a lui Iisus Hristos<ref>2 Petru 1.1-12</ref>.

Transmiterea veştii celei bune ([[evanghelie]]i), aceea despre puterea şi venirea Domnului nostru Iisus Hristos s-a întemeiat ===Evanghelia se întemeiază pe mărturia directă, oculară a celor trei apostoli ([[apostolul Ioan|Ioan]], [[Apostolul Iacov cel Drept|Iacob]] şi [[apostolul Petru|Petru]]) care au fost martori, pe Muntele Tabor, la [[Schimbarea la Faţă]] a Domnului. Atunci Hristos a primit cinste şi slavă de la [[Dumnezeu Tatăl]] cândapostolilor, din înălţimea slavei, s-a auzit deasupra lui un glas care zicea:,, Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea”. Această mărturie a întărit (confirmat şi adeverit) cuvântul profetic la care este bine că luăm aminte, ca la o făclie ce străluceşte în loc întunecos, până când se va crăpa de ziuă şi va răsări Luceafărul de dimineaţă (Iisus Hristos) în inimile noastre (1.16-19)Proorociile [[Sfânta Scriptură|Scripturii]] nu se tâlcuiesc după socotinţa fiecăruia pentru că niciodată proorocia nu s-a făcut din voia omului, ci oamenii care au făcut-o au fost mânaţi de [[Duhul Sfânt]] (asemenea vântului care suflă în pânzele unei corăbii). (1.20-21).întăresc profeţiile===

==Ereticii== În norod s-au ridicat şi prooroci mincinoşi Transmiterea veştii celei bune (cum şi între [[apostolevanghelie]]i vor fi învăţători mincinoşi). Ei vor strecura pe furiş [[erezii]] nimictoare, se vor lepăda de Stăpânul ([[aceea despre puterea şi venirea Domnului nostru Iisus Hristos]]) care is-a răscumpărat(prin jertfa de întemeiat pe cruce) şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năpraznică. Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor şimărturia directă, din pricina lor, calea oculară a celor trei apostoli ([[adevărapostolul Ioan|Ioan]]ului va fi vorbită de rău. (2.1-2)===Lăcomia de arginţi===În , [[iubirea de arginţiApostolul Iacov cel Drept|lăcomiaIacob]] lor vor căuta ca, prin cuvântări înşelătoare, să aibă un câştig de la apostoli. Dar osânda lor îi paşte de multă vreme şi pierzarea lor nu dormitează. Căci dacă [[Dumnezeuapostolul Petru|Petru]] a pedepsit pe îngerii ) care au păcătuit ([[diavol]]ii)fost martori, dacă n-a cruţat lumea veche ci a scăpat doar pe Muntele Tabor, la [[NoeSchimbarea la Faţă]], dacă a osândit la pieire şi Domnului. Atunci Hristos a prefăcut în cenuşă cetăţile [[homosexualitatea|Sodomei]] primit cinste şi Gomorei scăpând doar pe slavă de la [[LotDumnezeu Tatăl]] şi o parte din familia luicând, înseamnă că Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucerniciînălţimea slavei, şi să păstreze pe cei nelegiuiţi, ca să fie pedepsiţi în ziua [[Judecată|judecăţii]].(2.3s-9)===Dispreţuirea stăpânirii pământeşti şi a celei cereşti===Este cazul celor auzit deasupra lui un glas care umblă poftind trupul altuiazicea:, şi dispreţuiesc stăpânirea. Îndrăzneţi şi [[mândria|îngâmfaţi]], ei nu se cutremură să [[hula|blasfemieze]] Slăvile(măririle). Aceştia, ca nişte dobitoace fără minteAcesta este Fiul Meu prea iubit, din fire sortite să fie prinse şi nimicite, batjocorind ce nu cunosc, vor pieri în însăşi stricăciunea lor şi îşi vor lua astfel plata cuvenită pentru nelegiuirea lorcare Îmi găsesc plăcerea”. Această mărturie a întărit (2.10-11)===Chefuri în plină zi şi momirea spre libertinaj===Plăcerea lor este să chefuiască ziua în amiaza mare. Întinaţi confirmat şi spurcaţi, se pun pe chefuit (la mesele lor de dragoste-în unele varianteadeverit) în înşelătoriile lor, când ospătează împreună cu creştinii. Le scapără ochii de [[desfrânarea|preacurvie]], nu se satură de [[păcat|păcătuit]]. Momesc sufletele nestatornice. Inima lor e deprinsă cuvântul profetic la lăcomie, sunt nişte blestemaţi. Aceştia sunt izvoare fără apă, nori alungaţi de furtună, lor le este păstrată negura întunericului. Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic, momesc, cu poftele cărnii, pe cei ce de-abia au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire. Le făgăduiesc [[libertate|libertatea]], în timp ce ei înşişi sînt robi ai stricăciunii. Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit. În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, unii se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi. Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihăniriică luăm aminte, decât, după ce au cunoscut-ca la o, să se întoarcă de la porunca sfântă, care le fusese dată. Cu ei s-a întâmplat făclie ce spune zicala adevărată: ,,Câinele s-a întors la ce vărsase``, şi ,,scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă.``(2.12-22))==Cea De-a Doua Venire a lui Hristos==[[Apostolul Petru]] spune că străluceşte în zilele din urmă vor veni [[mândria|batjocoritori]] , care vor trăi după poftele lor, şi vor zice: loc întunecos,,Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de până când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii!``. Ei înadins se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un pământ scos prin Cuvântul lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei şi că lumea de atunci a pierit tot prin ele, înecată de apă. Iar cerurile şi pământul de acum sunt păzite şi păstrate, prin acelaşi Cuvânt, pentru focul din ziua de judecată şi de pieire a oamenilor nelegiuiţi. Dar nu trebuie să uităm un lucru, avertizează apostolul Petru:,,pentru Domnul, o zi este ca o mie va crăpa de ani, ziuă şi o mie de ani sunt ca o zi." Dumnezeu nu întârzie cu făgăduinţă sa, ci îndelung-rabdă pentru oameni, nevrând ca vreunul să piară, ci dorind ca toţi să ajungă la [[pocăinţă]]. Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu troznet , trupurile cereşti se vor topi răsări Luceafărul de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde. După făgăduinţa Domnului, vor fi ceruri noi şi pământ nou, în care va locui neprihănirea dimineaţă ([[dreptatea]]Iisus Hristos). Atunci va trebui să fim găsiţi fără prihană, fără vină şi în [[pacea|pace]]inimile noastre. Îndelunga răbdare a lui Dumnezeu este [[mântuirea|mântuire]], aşa cum a scris şi iubitul frate [[apostolul Pavel|Pavel]] după [[înţelepciunea]] dată lui, aşa cum o face în toate epistolele sale când vorbeşte despre aceste lucruri<ref>2 Petru 1. În aceste epistole sunt unele lucruri grele de înţeles, pe care cei neştiutori şi nestatornici le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor. (3.116-16)19</ref>

Proorociile [[Sfânta Scriptură|Scripturii]] nu se tâlcuiesc după socotinţa fiecăruia pentru că niciodată proorocia nu s-a făcut din voia omului, ci oamenii care au făcut-o au fost mânaţi de [[Duhul Sfânt]] (asemenea vântului care suflă în pânzele unei corăbii).<ref>2 Petru 1.20-21</ref>  ===Ereticii=== În norod s-au ridicat şi prooroci mincinoşi (cum şi între [[apostol]]i vor fi învăţători mincinoşi). Ei vor strecura pe furiş [[erezii]] nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul ([[Iisus Hristos]]) care i-a răscumpărat(prin jertfa de pe cruce) şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năpraznică. Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor şi, din pricina lor, calea [[adevăr]]ului va fi vorbită de rău.<ref>2 Petru 2.1-2</ref> ====Lăcomia de arginţi====În [[iubirea de arginţi|lăcomia]] lor vor căuta ca, prin cuvântări înşelătoare, să aibă un câştig de la apostoli. Dar osânda lor îi paşte de multă vreme şi pierzarea lor nu dormitează. Căci dacă [[Dumnezeu]] a pedepsit pe îngerii care au păcătuit ([[diavol]]ii), dacă n-a cruţat lumea veche ci a scăpat doar pe [[Noe]], dacă a osândit la pieire şi a prefăcut în cenuşă cetăţile [[homosexualitatea|Sodomei]] şi Gomorei scăpând doar pe [[Lot]] şi o parte din familia lui, înseamnă că Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici, şi să păstreze pe cei nelegiuiţi, ca să fie pedepsiţi în ziua [[Judecată|judecăţii]].<ref>2 Petru 2.3-9</ref> ====Dispreţuirea stăpânirii pământeşti şi a celei cereşti====Este cazul celor care umblă poftind trupul altuia, şi dispreţuiesc stăpânirea. Îndrăzneţi şi [[mândria|îngâmfaţi]], ei nu se cutremură să [[hula|blasfemieze]] Slăvile (măririle). Aceştia, ca nişte dobitoace fără minte, din fire sortite să fie prinse şi nimicite, batjocorind ce nu cunosc, vor pieri în însăşi stricăciunea lor şi îşi vor lua astfel plata cuvenită pentru nelegiuirea lor.<ref>2 Petru 2.10-11</ref>  ====Chefuri în plină zi şi momirea spre libertinaj====Plăcerea lor este să chefuiască ziua în amiaza mare. Întinaţi şi spurcaţi, se pun pe chefuit (la mesele lor de dragoste-în unele variante) în înşelătoriile lor, când ospătează împreună cu creştinii. Le scapără ochii de [[desfrânarea|preacurvie]], nu se satură de [[păcat|păcătuit]]. Momesc sufletele nestatornice. Inima lor e deprinsă la lăcomie, sunt nişte blestemaţi. Aceştia sunt izvoare fără apă, nori alungaţi de furtună, lor le este păstrată negura întunericului. Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic, momesc, cu poftele cărnii, pe cei ce de-abia au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire. Le făgăduiesc [[libertate|libertatea]], în timp ce ei înşişi sunt robi ai stricăciunii. Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit. În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, unii se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi. Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă, care le fusese dată. Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Câinele s-a întors la ce vărsase”, şi „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă.”<ref>2 Petru 2.12-22</ref> ===Cea De-a Doua Venire a lui Hristos===[[Apostolul Petru]] spune că în zilele din urmă vor veni [[mândria|batjocoritori]] , care vor trăi după poftele lor, şi vor zice: „Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii!”. Ei înadins se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un pământ scos prin Cuvântul lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei şi că lumea de atunci a pierit tot prin ele, înecată de apă. Iar cerurile şi pământul de acum sunt păzite şi păstrate, prin acelaşi Cuvânt, pentru focul din ziua de judecată şi de pieire a oamenilor nelegiuiţi. Dar nu trebuie să uităm un lucru, avertizează apostolul Petru: „pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi." Dumnezeu nu întârzie cu făgăduinţă sa, ci îndelung-rabdă pentru oameni, nevrând ca vreunul să piară, ci dorind ca toţi să ajungă la [[pocăinţă]]. Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet , trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde. După făgăduinţa Domnului, vor fi ceruri noi şi pământ nou, în care va locui neprihănirea ([[dreptatea]]). Atunci va trebui să fim găsiţi fără prihană, fără vină şi în [[pacea|pace]]. Îndelunga răbdare a lui Dumnezeu este [[mântuirea|mântuire]], aşa cum a scris şi iubitul frate [[apostolul Pavel|Pavel]] după [[înţelepciunea]] dată lui, aşa cum o face în toate epistolele sale când vorbeşte despre aceste lucruri. În aceste epistole sunt unele lucruri grele de înţeles, pe care cei neştiutori şi nestatornici le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor. <ref>2 Petru 3.1-16</ref> ==Încheiere==Aşa că, ştiind dinainte aceste lucruri, trebuie să ne păzim ca nu cumva să fim târâţi de rătăcirea acelor nelegiuiţi şi să ne pierdem tăria, ci să creştem în harul şi cunoştinţa Domnului Iisus Hristos.<ref>2 Petru 3.17-18</ref> ==Note==<references />