42 de mucenici din Amoreea: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m
 
(Nu s-au afișat 6 versiuni intermediare efectuate de alți 2 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
 
 
 
[[File:42 Martyres.jpg|right|thumb|Cei 42 de mucenici din Amoreea, purtători de chinuri]]
 
[[File:42 Martyres.jpg|right|thumb|Cei 42 de mucenici din Amoreea, purtători de chinuri]]
Sfinții '''42 mucenici din Amoreea''' (sau Amorium din Frigia, Asia Mică.) (†845) — Teodor, Constantin, Calist, Teofil, Vasois şi cei împreună cu ei — au fost ofițeri și ocârmuitori ai cetății bizantine Amorium (Amoreea), una dintre cele mai importante cetăți ale Imperiului bizantin în secolul al IX-lea, care au capturați cu ocazia căderii cetății în mâinile saracinilor conduși de califul Abbasid în anul 838 d.Hr., duși în sclavie la Samara, (azi în Irak), unde au fost decapitați murind ca [[Mucenic|mucenici]] pentru că au refuzat să-și renege credința creștină și să se convertească la [[islam]].  
+
Sfinții '''42 mucenici din Amoreea''' (sau Amorium din Frigia, Asia Mică.) (†845) — Teodor, Constantin, Calist, Teofil, Vasois şi cei împreună cu ei — au fost ofițeri și ocârmuitori ai cetății bizantine Amorium (Amoreea), una dintre cele mai importante cetăți ale [[Imperiul Bizantin|Imperiului Bizantin]] în secolul al IX-lea, care au capturați cu ocazia căderii cetății în mâinile saracinilor conduși de califul abbasid  Al-Mu'tasim în anul 838 d.Hr., duși în sclavie la Samara, (azi în Irak), unde au fost decapitați murind ca [[Mucenic|mucenici]] pentru că au refuzat să-și renege credința creștină și să se convertească la [[islam]].  
  
 
[[Praznic|Prăznuirea]] lor în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[6 martie]].
 
[[Praznic|Prăznuirea]] lor în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[6 martie]].
Linia 14: Linia 12:
 
În 742-743, a fost baza principală a Împăratului iconoclast [[Constantin al V-lea]] împotriva uzurpatorului Artabasdos. În 820, un amorian, Mihail al II-lea a urcat pe tronul bizantin, înființând dinastia amoriană sau frigiană. Astfel, a început cea mai prosperă perioadă din istoria orașului, devenind cel mai mare oraș din Asia Mică.  
 
În 742-743, a fost baza principală a Împăratului iconoclast [[Constantin al V-lea]] împotriva uzurpatorului Artabasdos. În 820, un amorian, Mihail al II-lea a urcat pe tronul bizantin, înființând dinastia amoriană sau frigiană. Astfel, a început cea mai prosperă perioadă din istoria orașului, devenind cel mai mare oraș din Asia Mică.  
  
În orice caz, datorită statutului său de oraș natal al dinastiei conducătoare, în 838 AD Califul Al-Mu'tasim a demarat o campanie militară special împotriva acestui oraș, acesta fiind capturat și distrus.
+
În orice caz, datorită statutului său de oraș natal al dinastiei conducătoare, în 838 califul Al-Mu'tasim a demarat o campanie militară special împotriva acestui oraș, acesta fiind capturat și distrus.
  
 
===Cei 42 de mucenici din Amoreea===
 
===Cei 42 de mucenici din Amoreea===
În timppul războiului dintre Împăratul Bizantin [[Teofil Iconoclastul]] (829-842) și saracini, aceștia din urmă au reușit să încercuiască orașul Amoreea. În urma trădării comandantului militar Baditses, Amoreea a fost capturată și patruzecișidoi dintre generalii săi au fost capturați și trimiși în Siria.
+
În timpul războiului dintre Împăratul Bizantin [[Teofil Iconoclastul]] (829-842) și saracini, aceștia din urmă au reușit să încercuiască orașul Amoreea. În urma trădării comandantului militar Baditses, Amoreea a fost capturată și patruzecișidoi dintre generalii săi au fost capturați și trimiși în Siria.
  
 
În timpul celor șapte ani de prizonierat saracinii au încercat în van să-i convingă pe captivi să [[Apostazie|renunțe la Creștinism]] și să accepte [[Islam]]ul. Prizonierii au rezistat cu încăpățânare la toate ofertele seducătoare și și-au păstrat cu curaj credința în fața amenințărilor teribile. După multe torturi care nu au reușit să înfrângă voința soldaților creștini, aceștia au fost condamnați la moarte, saracinii sperând să le clatine hotărârea. Mucenicii au rămas de neclintit, spunând că [[Profet|profeții]] [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]]  au adus mărturie despre [[Hristos]], în timp ce Mohamed s-a autodenumit profet fără nici un fel de mărturie care să-i susțină pretenția.
 
În timpul celor șapte ani de prizonierat saracinii au încercat în van să-i convingă pe captivi să [[Apostazie|renunțe la Creștinism]] și să accepte [[Islam]]ul. Prizonierii au rezistat cu încăpățânare la toate ofertele seducătoare și și-au păstrat cu curaj credința în fața amenințărilor teribile. După multe torturi care nu au reușit să înfrângă voința soldaților creștini, aceștia au fost condamnați la moarte, saracinii sperând să le clatine hotărârea. Mucenicii au rămas de neclintit, spunând că [[Profet|profeții]] [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]]  au adus mărturie despre [[Hristos]], în timp ce Mohamed s-a autodenumit profet fără nici un fel de mărturie care să-i susțină pretenția.
Linia 26: Linia 24:
 
:''"Tu nu spui adevărul când spui că eu L-am abandonat pe Hristos. Mai mult, am părăsit preoția din cauza nevredniciei mele. Prin urmare, eu trebuie să-mi vărs sângele pentru Hristos, astfel ca El să-mi ierte păcatele pe care le-am făcut împotriva Lui."''
 
:''"Tu nu spui adevărul când spui că eu L-am abandonat pe Hristos. Mai mult, am părăsit preoția din cauza nevredniciei mele. Prin urmare, eu trebuie să-mi vărs sângele pentru Hristos, astfel ca El să-mi ierte păcatele pe care le-am făcut împotriva Lui."''
  
Călăii i-au dus pe rând pe fiecare la locul unde li s-a tăiat capul şi trupurile lor au fost aruncate în râul Eufrat. La slujba de pomenire, aceşti sfinţi suferitori de patimi sunt numiţi astfel:  
+
Călăii i-au dus pe rând pe fiecare la locul unde li s-a tăiat capul și trupurile lor au fost aruncate în râul Eufrat. La slujba de pomenire, acești sfinți suferitori de patimi sunt numiți astfel:  
  
 
:* Teodor "Întrutotul Binecuvântat",  
 
:* Teodor "Întrutotul Binecuvântat",  
Linia 37: Linia 35:
 
Cel mai mare impact pe termen lung al căderii Amoreei a fost, mai degrabă, religios decât militar. [[Iconoclasm]]ul, ar fi trebuit să aducă ajutor divin și să aducă victoria militară, dar nici slăbiciunea armatei și nici trădarea lui Baditses nu pot ascunde faptul că această înfrângere a fost "un dezastru umilitor pe măsura celor mai grele înfrângeri ale oricărui împărat iconofil" (Whittow), comparabil în memoria recentă doar cu înfrângerea copleșitoare suferită de Împăratul Nichifor I (802–811) la Pliska. După cum scrie Warren Treadgold: "rezultatul nu a dovedit deplin că iconoclasmul este greșit ... dar le-a luat iconoclaștilor pentru totdeauna cel mai persuasiv argument al lor, anume că iconoclasmul câștigă bătăliile ". În acest fel, iconoclasmul a fost discreditat complet, și, la puțin peste un an după moartea lui Teofil, din 11 martie 843, un [[sinod]] [[Duminica Ortodoxiei|a restaurat]] [[cinstire]]a [[icoană|icoanelor]] iar iconoclasmul a fost declarat [[erezie|eretic]].<ref>Treadgold 1988, p. 305; Whittow 1996, pp. 153–154.</ref>
 
Cel mai mare impact pe termen lung al căderii Amoreei a fost, mai degrabă, religios decât militar. [[Iconoclasm]]ul, ar fi trebuit să aducă ajutor divin și să aducă victoria militară, dar nici slăbiciunea armatei și nici trădarea lui Baditses nu pot ascunde faptul că această înfrângere a fost "un dezastru umilitor pe măsura celor mai grele înfrângeri ale oricărui împărat iconofil" (Whittow), comparabil în memoria recentă doar cu înfrângerea copleșitoare suferită de Împăratul Nichifor I (802–811) la Pliska. După cum scrie Warren Treadgold: "rezultatul nu a dovedit deplin că iconoclasmul este greșit ... dar le-a luat iconoclaștilor pentru totdeauna cel mai persuasiv argument al lor, anume că iconoclasmul câștigă bătăliile ". În acest fel, iconoclasmul a fost discreditat complet, și, la puțin peste un an după moartea lui Teofil, din 11 martie 843, un [[sinod]] [[Duminica Ortodoxiei|a restaurat]] [[cinstire]]a [[icoană|icoanelor]] iar iconoclasmul a fost declarat [[erezie|eretic]].<ref>Treadgold 1988, p. 305; Whittow 1996, pp. 153–154.</ref>
  
The city itself never recovered from the sack, but retained an active bishopric until definitively conquered by the [[w:Great Seljuq Empire|Seljuks]] following the [[w:Battle of Manzikert|Battle of Manzikert]] in 1071. Emperor [[w:Alexios I Komnenos|Alexios I Komnenos]] defeated the Seljuks at Amorium in 1116, but the area was never recovered.
+
Orașul însuși nu s-a mai recuperat niciodată după această distrugere, dar a continuat să fie un [[scaun]] episcopal activ până la cucerirea sa definitivă de către saracini în urma Bătăliei de la Manzikert din 1071. Împăratul Alexie I Komnenos i-a înfrânt pe saracini la Amorium în 1116, dar zona nu a mai fost recucerită niciodată.
  
 
==Imnografie==
 
==Imnografie==
 
'''[[Tropar]] - glas 4'''<br>
 
'''[[Tropar]] - glas 4'''<br>
Your forty-two holy [[martyr]]s, O [[Lord]],<br>
+
Cei patruzecișidoi de [[mucenic]]i, O [[Iisus Hristos|Doamne]],<br>
through their sufferings have received [[Incorruptibility|incorruptible]] crowns from You, our [[God]].<br>
+
întru nevointele lor, cununile nestricaciunii au dobandit de la Tine, [[Dumnezeu]]l nostru.<br>
For having Your strength, they laid low their adversaries,<br>
+
ca avand puterea Ta pe chinuitori au invins;<br>
and shattered the powerless boldness of demons.<br>
+
zdrobit-au si ale demonilor neputincioasele indrazniri.<br>
Through their [[Prayer#Intercessory_prayer|intercessions]], save our souls!
+
Pentru [[Prayer#Intercessory_prayer|rugăciunile]] lor mantuieste sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
  
 
'''[[Condac]] - glas 4'''<br>
 
'''[[Condac]] - glas 4'''<br>
Forty-two holy [[martyr]]s of Ammoria,<br>
+
Voi patruzecișidoi de [[mucenic]]i din Ammoria,<br>
you contended for the sake of [[Christ]] on earth;<br>
+
v-ați luptat de dragul lui [[Hristos]] aici pe pământ;<br>
you were revealed as crown-bearing martyrs,<br>
+
ați fost arătați mucenici purtători de coroană,<br>
and have been received into the life of the joy of heaven.<br>
+
și ați fost primiți în bucuria vieții Raiului.<br>
Since you overthrew all the wiles of the enemy<br>
+
Pentru biruința împotriva dușmanilor<br>
by your sufferings and the [[blood]] of your wounds,<br>
+
prin suferinșele voastre și prin sângele rănilor,<br>
you continually send down from on high remission of [[sin]]s to those who praise you.
+
îi ajutați să renunțe la păcate pe cei ce se roagă vouă.
 +
 
 +
'''[[Condac]] - glas 2'''<br>
 +
Cele de sus căutând...
  
==Referințe==
+
Pe ostaşii credinţei cei de curând arătaţi,
<div><references/></div>
+
ca pe unii ce cu osârdie au pătimit pentru Hristos,
 +
cu cununi de laude, după vrednicie, toţi să-i încununăm;
 +
căci se roagă pentru noi lui Hristos,
 +
ca nişte turnuri şi păzitori ai credinţei creştineşti.
  
==Izvoare==
+
==Note==
* Great Synaxaristes {{el icon}}: ''[http://www.synaxarion.gr/gr/sid/2356/sxsaintinfo.aspx Οἱ Ἅγιοι Ἀέτιος, Βασσόης, Θεόδωρος, Θεόφιλος, Κάλλιστος, Κωνσταντῖνος καὶ ἄλλοι 36 Μάρτυρες].'' 6 Μαρτίου. ΜΕΓΑΣ ΣΥΝΑΞΑΡΙΣΤΗΣ.
+
<references />
* ''[http://oca.org/FeastSaintsViewer.asp?SID=4&ID=1&FSID=100672 42 Martyrs of Ammoria in Phrygia].'' OCA - Feasts and Saints.
 
* Treadgold, Warren T. (1988). ''[http://books.google.ca/books?id=3TysAAAAIAAJ&redir_esc=y The Byzantine Revival, 780–842].'' Stanford, California: Stanford University Press. ISBN 0-8047-1462-2
 
* Whittow, Mark (1996). ''[http://books.google.ca/books?id=bFh-ASmKksYC&redir_esc=y The Making of Byzantium, 600–1025].'' Berkeley and Los Angeles, California: University of California Press. ISBN 0-520-20496-4
 
https://www.crestinortodox.ro/calendar-ortodox/sfintii-42-mucenici-amoreea-99561.html
 
  
'''Wikipedia'''
+
==Surse==
* [[w:Amorium|Amorium]]
+
* [https://www.crestinortodox.ro/calendar-ortodox/sfintii-42-mucenici-amoreea-99561.html Creștin Ortodox]
* [[w:Sack of Amorium|Sack of Amorium]]
+
* [https://doxologia.ro/sfintii-42-de-mucenici-din-amoreea Doxologia]
* [[w:Arab–Byzantine Wars|Arab–Byzantine Wars]].
+
* [http://www.calendar-ortodox.ro/luna/martie/martie06.htm Calendar Ortodox]
  
 
[[Categorie:Mucenici]]
 
[[Categorie:Mucenici]]
 
[[Categorie:Sfinți]]
 
[[Categorie:Sfinți]]
 
[[Categorie:Sfinți bizantini]]
 
[[Categorie:Sfinți bizantini]]
[[Categorie:Sfinți greci]]
+
[[Categorie:Ortodoxia și Islamul]]
[[Categorie:Ortodoxie și Islam]]
 
  
 
[[en:42 Martyrs of Amorium]]
 
[[en:42 Martyrs of Amorium]]

Versiunea curentă din 19 martie 2024 16:00

Cei 42 de mucenici din Amoreea, purtători de chinuri

Sfinții 42 mucenici din Amoreea (sau Amorium din Frigia, Asia Mică.) (†845) — Teodor, Constantin, Calist, Teofil, Vasois şi cei împreună cu ei — au fost ofițeri și ocârmuitori ai cetății bizantine Amorium (Amoreea), una dintre cele mai importante cetăți ale Imperiului Bizantin în secolul al IX-lea, care au capturați cu ocazia căderii cetății în mâinile saracinilor conduși de califul abbasid Al-Mu'tasim în anul 838 d.Hr., duși în sclavie la Samara, (azi în Irak), unde au fost decapitați murind ca mucenici pentru că au refuzat să-și renege credința creștină și să se convertească la islam.

Prăznuirea lor în Biserica Ortodoxă se face la 6 martie.

Istoric

Fundal

Amorium a devenit scaun episcopal (episcopie) încă din 431 și a fost fortificat de Împăratul Zenon, dar nu a devenit o așezare importantă decât în secolul al VII-lea. Poziția sa strategică din Asia Mică a făcut să devină o fortificație importantă împotriva armatelor arabe ale Califatului Arab în urma cuceririi Levantului de către acesta.

Primul atac arab a avut loc în 644 și a fost cucerit în 646. În următoarele două secole a rămas o țintă favorită a raidurilor musulmane în Asia Mică, în special în timpul marilor asedii din 716 și 796. A devenit capitala districtului bizantin anatolian, curând după acestea.

În 742-743, a fost baza principală a Împăratului iconoclast Constantin al V-lea împotriva uzurpatorului Artabasdos. În 820, un amorian, Mihail al II-lea a urcat pe tronul bizantin, înființând dinastia amoriană sau frigiană. Astfel, a început cea mai prosperă perioadă din istoria orașului, devenind cel mai mare oraș din Asia Mică.

În orice caz, datorită statutului său de oraș natal al dinastiei conducătoare, în 838 califul Al-Mu'tasim a demarat o campanie militară special împotriva acestui oraș, acesta fiind capturat și distrus.

Cei 42 de mucenici din Amoreea

În timpul războiului dintre Împăratul Bizantin Teofil Iconoclastul (829-842) și saracini, aceștia din urmă au reușit să încercuiască orașul Amoreea. În urma trădării comandantului militar Baditses, Amoreea a fost capturată și patruzecișidoi dintre generalii săi au fost capturați și trimiși în Siria.

În timpul celor șapte ani de prizonierat saracinii au încercat în van să-i convingă pe captivi să renunțe la Creștinism și să accepte Islamul. Prizonierii au rezistat cu încăpățânare la toate ofertele seducătoare și și-au păstrat cu curaj credința în fața amenințărilor teribile. După multe torturi care nu au reușit să înfrângă voința soldaților creștini, aceștia au fost condamnați la moarte, saracinii sperând să le clatine hotărârea. Mucenicii au rămas de neclintit, spunând că profeții Vechiului Testament au adus mărturie despre Hristos, în timp ce Mohamed s-a autodenumit profet fără nici un fel de mărturie care să-i susțină pretenția.

Ei i-au spus soldatului Teodor:

"Noi știm că tu ai părăsit preoția, ai devenit soldat și ai vărsat sânge în luptă. Nu poți avea nici o speranță în Hristos, pe care tu L-ai abandonat de bunăvoie, aș că acceptă-l pe Mohamed."

Dar mucenicul a replicat:

"Tu nu spui adevărul când spui că eu L-am abandonat pe Hristos. Mai mult, am părăsit preoția din cauza nevredniciei mele. Prin urmare, eu trebuie să-mi vărs sângele pentru Hristos, astfel ca El să-mi ierte păcatele pe care le-am făcut împotriva Lui."

Călăii i-au dus pe rând pe fiecare la locul unde li s-a tăiat capul și trupurile lor au fost aruncate în râul Eufrat. La slujba de pomenire, acești sfinți suferitori de patimi sunt numiți astfel:

  • Teodor "Întrutotul Binecuvântat",
  • Calist cel "Neînfrânt",
  • Constantin cel "Nepreţuit",
  • Teofil cel "Minunat" şi
  • Vasois cel "Puternic".

Impact și urmări

Cel mai mare impact pe termen lung al căderii Amoreei a fost, mai degrabă, religios decât militar. Iconoclasmul, ar fi trebuit să aducă ajutor divin și să aducă victoria militară, dar nici slăbiciunea armatei și nici trădarea lui Baditses nu pot ascunde faptul că această înfrângere a fost "un dezastru umilitor pe măsura celor mai grele înfrângeri ale oricărui împărat iconofil" (Whittow), comparabil în memoria recentă doar cu înfrângerea copleșitoare suferită de Împăratul Nichifor I (802–811) la Pliska. După cum scrie Warren Treadgold: "rezultatul nu a dovedit deplin că iconoclasmul este greșit ... dar le-a luat iconoclaștilor pentru totdeauna cel mai persuasiv argument al lor, anume că iconoclasmul câștigă bătăliile ". În acest fel, iconoclasmul a fost discreditat complet, și, la puțin peste un an după moartea lui Teofil, din 11 martie 843, un sinod a restaurat cinstirea icoanelor iar iconoclasmul a fost declarat eretic.[1]

Orașul însuși nu s-a mai recuperat niciodată după această distrugere, dar a continuat să fie un scaun episcopal activ până la cucerirea sa definitivă de către saracini în urma Bătăliei de la Manzikert din 1071. Împăratul Alexie I Komnenos i-a înfrânt pe saracini la Amorium în 1116, dar zona nu a mai fost recucerită niciodată.

Imnografie

Tropar - glas 4
Cei patruzecișidoi de mucenici, O Doamne,
întru nevointele lor, cununile nestricaciunii au dobandit de la Tine, Dumnezeul nostru.
ca avand puterea Ta pe chinuitori au invins;
zdrobit-au si ale demonilor neputincioasele indrazniri.
Pentru rugăciunile lor mantuieste sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Condac - glas 4
Voi patruzecișidoi de mucenici din Ammoria,
v-ați luptat de dragul lui Hristos aici pe pământ;
ați fost arătați mucenici purtători de coroană,
și ați fost primiți în bucuria vieții Raiului.
Pentru biruința împotriva dușmanilor
prin suferinșele voastre și prin sângele rănilor,
îi ajutați să renunțe la păcate pe cei ce se roagă vouă.

Condac - glas 2
Cele de sus căutând...

Pe ostaşii credinţei cei de curând arătaţi, ca pe unii ce cu osârdie au pătimit pentru Hristos, cu cununi de laude, după vrednicie, toţi să-i încununăm; căci se roagă pentru noi lui Hristos, ca nişte turnuri şi păzitori ai credinţei creştineşti.

Note

  1. Treadgold 1988, p. 305; Whittow 1996, pp. 153–154.

Surse