{{Articol de calitate}}[[ImageFișier:Stefan cel Mare-icon.jpg|thumb|right|Icoana Binecredinciosul Voievod Ştefan Ștefan cel Mare şi și Sfânt]] Binecredinciosul voievod '''Ştefan Ștefan cel Mare şi și Sfânt''' a fost cel mai de seamă domnitor al Moldovei, domnind între [[14 aprilie]] 1457 şi și [[2 iulie]] 1504. A avut o domnie de 47 de ani. A ridicat multe biserici şi și mănăstiri şi și a fost unul dintre apărătorii creştinătăţii creștinătății împotriva invaziei otomane. [[Biserica Ortodoxă]] îl [[prăznuirePraznic|prăznuieşteprăznuiește]] în ziua de [[2 iulie]], ziua trecerii sale la Domnul.

Binecredinciosul Ştefan Ștefan s-a născut în anul 1433, potrivit tradiţiei tradiției în localitatea BorzeştiBorzești, ca fiu al lui Bogdan al II-lea (domn al Moldovei între anii 1449-1451), din familia domnitoare moldoveană a Muşatinilor şi Mușatinilor și al Mariei (Oltea). Este silit să fugă din Moldova în octombrie 1451, când tatăl său este ucis, la Reuseni, de Petru al III-lea Aron (1451-1452, februarie 1455, mai 1455-aprilie 1457).

[[Image:Humorstefan.jpg|thumb|right|Portretul Binecredinciosului Ştefan Ștefan pe Tetraevangheliarul de la Mănăstirea Humor (considerat a fi cea mai fidelă reprezentare a chipului domnitorului)]]Se întoarce în Moldova în aprilie 1457, cu ajutorul sprijinitorilor săi din Moldova şi și probabil cu sprijinul lui Vlad ŢepeşȚepeș, domnul Ţării Româneşti şi Țării Românești și îl înfrânge pe Petru Aron la Doljeşti şi Doljești și Orbic, fiind apoi proclamat domn în apropiere de Suceava, pe câmpia DireptăţiiDireptății, de adunarea boierilor şi ostaşilor şi târgoveţilorși ostașilor și târgoveților, în frunte cu mitropolitul Teoctist. A domnit vreme de patruzeci şi şapte și șapte de ani, până la trecerea sa la Domnul, pe [[2 iulie]] 1504, cea mai lungă domnie din istoria statelor româneştiromânești, după cea a lui Carol I (1866-1914).

În politica externă, Ştefan Ștefan a urmat o politică a echilibrului de forţe forțe între cele trei mari puteri vecine Moldovei (Imperiul Otoman, Polonia şi și Ungaria), încercând în acelaşi același timp să consolideze statutul şi și rolul politic şi și economic al Moldovei pe plan regional.

Astfel, Ştefan Ștefan a continuat să plătească Imperiului Otoman tributul de 2000 de galbeni (monede de aur) anual până în 1473. În prima perioadă a domniei sale a acceptat totodată (1459) suzeranitatea a lui Cazimir al IV-lea al Poloniei (1447-1492), pe care o tratează ca pur nominală, evitând să se prezinte personal regelui pentru a depune omagiul. În schimb, regele l-a alungat din Polonia pe Petru Aron, care se refugiase iniţial inițial acolo şi și care ulterior s-a retras în Ungaria.

Aceasta a adus Moldova şi și Ungaria în stare de război, război care s-a prelungit până în 1467. Ştefan Ștefan a încercat în 1462 să cucerească cetatea Chilia, una din cetăţile cetățile de la Marea Neagră care funcţionau funcționau ca noduri esenţiale esențiale ale marilor drumuri comerciale euro-asiatice şi și care aparţinea aparținea atunci Ungariei, cetate pe care o cucereşte cucerește în 1465. În 1467, o expediţie expediție a regelui Ungariei, Matiaş Matiaș Corvin în Moldova se soldează cu înfrângerea acestuia la Baia. Ostilităţile Ostilitățile s-au prelungit până în 1469, când Petru Aron este prins şi și ucis.

[[Image:Moldavian battle flag.jpg|thumb|right|Steagul de luptă al lui Ştefan Ștefan cel Mare]]Între 1470-1473, Ştefan pregăteşte Ștefan pregătește ofensiva împotriva otomanilor, încercând fără succes să îl înlocuiască pe Radu cel Frumos, domnul Ţării Româneşti Țării Românești (1462-1473, 1473-1474, 1474, 1474-1475), care era sprijinit de aceştia aceștia cu Basarab Laiotă, un pretendent susţinut susținut de el, apoi, ca urmare a trecerii acestuia de partea turcilor, cu Basarab ŢepeluşȚepeluș. În aceeaşi aceeași perioadă se pun bazele unei alianţe alianțe între Moldova şi și Ungaria, Ştefan Ștefan acceptând suzeranitatea regelui Ungariei.

În 1474, sultanul Mahomed al II-lea trimite o mare expediţie expediție punitivă împotriva lui ŞtefanȘtefan, sub conducerea lui Suleiman PaşaPașa, beglerbegul Rumeliei. Trupele otomane sunt înfrânte zdrobitor pe 10 ianuarie 1475 în lupta de la Podul Înalt, pe un teren mlăştinos mlăștinos din apropiere de Vaslui. AşteptânduAșteptându-se la represalii, Ştefan Ștefan face apel la marile puteri europene, cerându-le sprijin în încercarea de a opri înaintarea otomană. Primeşte Primește scrisori laudative de la Papa Sixt al IV-lea, din partea Republicii veneţiene şi venețiene și promisiuni de ajutor armat în special din partea Ungariei, dar pregătirile de luptă au demarat cu întârziere. Otomanii au cucerit în 1476 Caffa, ultima cetate genoveză din Marea Neagră şi și principatul independent al Mangopului, din Crimeea. Sultanul însuşi însuși a preluat comanda trupelor într-o nouă expediţie expediție lansată în vara lui 1476 împotriva Moldovei. Datorită disproporţiei disproporției mari dintre trupele otomane şi și cele moldovene, oastea lui Ştefan Ștefan suferă o înfrângere importantă la Războieni, pe 26 iulie 1476. Otomanii nu reuşesc reușesc să cucerească însă Suceava, Neamţul şi Neamțul și Hotinul, iar domnul Moldovei reuşeşte reușește să taie posibilităţile posibilitățile de aprovizionare ale armatei otomane, pârjolind pământurile înainte de sosirea oştilor oștilor otomane şi și continuă luptele de hărţuialăhărțuială. În acest timp Ungaria pregăteşte pregătește trupele pentru o contraofensivă împotriva otomanilor, comasându-le la Turda. Epuizată şi ameninţată și amenințată de confruntarea cu o nouă armată, oştirea oștirea otomană se retrage în cele din urmă, fără să fi obţinut obținut o victorie hotărâtoare, astfel încât Ştefan îşi Ștefan își păstrează tronul. În noiembrie 1476, pentru consolidarea frontului defensiv împotriva otomanilor, trupele moldovene şi și maghiare îl reinstalează pe tronul Ţării Româneşti Țării Românești pe Vlad ŢepeşȚepeș. Acesta a fost ucis după scurt timp, iar ulterior a alţi alți doi pretendenţi sprijiniţi pretendenți sprijiniți de el au trecut de partea turcilor.

În 1483, regele Ungariei a încheiat pace cu Imperiul Otoman. În 1484, otomanii au atacat Chilia şi și Cetatea Albă, cetăţile cetățile de la Dunăre care se aflau în stăpânirea Moldovei şi și puncte-cheie ale marilor drumuri comerciale euro-asiatice. Ştefan Ștefan a cerut sprijinul regelui Ungariei, dar ajutorul acestuia a întârziat. Cetăţile Cetățile au fost cucerite de otomani, iar încercările ulterioare de recuperare a lor au eşuateșuat.

Ca urmare, domnul moldovean a renunţat renunțat la alianţa alianța cu Ungaria şi și s-a pus din nou sub suzeranitatea polonă. A acceptat chiar să depună omagiul în persoană înaintea regelui Poloniei, potrivit dreptului feudal. Ceremonia a avut loc la Colomeea, pe 15 septembrie 1485. În timp ce domnul era plecat din ţarățară, otomanii au atacat din nou Moldova, aducând cu ei un pretendent. Ştefan Ștefan se întoarce în Moldova cu oastea sa şi și sprijinit de 3000 de cavaleri poloni, iar trupele turceşti turcești se retrag şi și sunt înfrânte pe 16 noiembrie 1485 la Cătlăbuga, în apropiere de Chilia; pretendentul este ucis un an mai târziu, în lupta de la Scheia. Polonii încheie însă pace cu otomanii, ceea ce îl face pe domnul Moldovei să ceară din nou sprijinul Ungariei, care îi oferă, ca gest de bunăvoinţăbunăvoință, castelul Ciceu şi și Cetatea de Baltă.

După 1486, domnul avea să facă şi și el pace cu Imperiul Otoman. A acceptat (cu scurte întreruperi periodice) plata unui tribut mai ridicat. După moartea lui Cazimir al IV-lea al Poloniei în 1492, succesorul său, regele Albert încearcă să îl aşeze așeze pe tronul Moldovei, în locul lui ŞtefanȘtefan, pe fratele său Sigismund. Eşuând Eșuând să îl atragă pe Ştefan Ștefan în cursă pe cale diplomatică, acesta lansează împotriva Moldovei o expediţie expediție militară în 1497, sub pretextul unui atac îndreptat împotriva otomanilor. Trupele polone nu reuşesc reușesc să cucerească Suceava şiși, ca urmare a hărţuielilor hărțuielilor permanente din partea armatei moldovene, sunt nevoite să accepte un armistiţiuarmistițiu, angajându-se să se retragă pe drumul pe care veniseră. Polonii nu au respectat însă prevederile armistiţiuluiarmistițiului, ci au urmat un alt drum. Au suferit o mare înfrângere din partea oştirii oștirii lui Ştefan Ștefan la Codrii Cosminului. După înfrângerea polonilor, Ştefan Ștefan lansează în Polonia o expediţie expediție punitivă, în coordonare cu otomanii. Până la moartea domnului Moldovei în 1504, acesta şiși-a continuat eforturile de a ajunge la o formulă de pace atât cu Polonia, cât şi și cu Imperiul Otoman, rămânând însă mai favorabil alianţei alianței cu Ungaria.

===Alianţele Alianțele matrimoniale===

În sprijinul politicii sale pontice, vizând extinderea şi și respectiv consolidarea influenţei influenței sale în zona Mării Negre, Ştefan Ștefan a contractat o serie de alianţe alianțe matrimoniale. S-a căsătorit mai întâi (1463)cu Evdochia, fiica cneazului Olelko de Kiev, din familia domnitoare a Marelui Ducat al Lituaniei, gest care servea astfel la consolidarea alianţei alianței moldo-polone. Evdochia a fost probabil mama lui Alexandru (n. 1464?-m. 1492) <ref> Potrivit unei surse (pomelnicul de la mănăstirea BistriţaBistrița), Alexandru s-ar fi născut dintr-o primă legătură (căsătorie?) a lui Ştefan Ștefan cu MaruşcaMarușca, însă prima sa menţiune mențiune oficială datează din 1464, la zece luni după căsătoria cu Evdochia.</ref> şi și a Elenei, care avea să fie ea însăşi însăși măritată (1483) cu fiul ţarului țarului Ivan al III-lea al Moscovei, Ştefan Ștefan devenind astfel un posibil mediator între moscoviţi şi moscoviți și polonezi. Soţul Soțul Elenei a murit însă de tânăr, iar Elena şi și fiul ei au fost marginalizaţi şi marginalizați și în cele din urmă ucişi uciși de a doua soţie soție a lui Ivan al III-lea şi și de fiul acesteia.

După moartea Evdochiei, în 1472, în pregătirea alianţei alianței antiotomane, Ştefan Ștefan a contractat o a doua căsătorie cu Maria, sora principelui Alexandru al Mangopului, un mic principat independent din nordul Mării Negre, care avea să fie cucerit însă de otomani în 1476. Maria a fost mama lui Petru <ref>Menţionat totuşi Menționat totuși într-un document încă din 1471</ref>, precum şi și a lui Bogdan şi Iliaş și Iliaș (posibil gemeni), dintre care nici unul nu a supravieţuit supraviețuit până la maturitate. Maria de Mangop a murit în 1477.

Înainte de anul 1480, Ştefan Ștefan s-a căsătorit a treia oară cu Maria VoichiţaVoichița, fiica lui Radu cel Frumos, care trăia din 1473 ca prizonieră la curtea Moldovei, împreună cu mama sa. Maria a fost mama lui Bogdan Vlad (Bogdan al III-lea cel Orb), urmaşul urmașul lui Ştefan Ștefan la tron (1504-1517), şi și i-a supravieţuit supraviețuit până în 1511.

Pe lângă copiii săi legitimi, domnul a mai avut probabil şi și un fiu nelegitim, Petru Rareş Rareș (domn al Moldovei între 1527-1538 şi și 1541-1546) şi și poate un al doilea, Ştefan Ștefan (viitorul domn Ştefan Ștefan Lăcustă, 1538-1540, care este posibil să fi fost totuşi totuși nepotul acestuia, fiu al fiului său cel mare, Alexandru).

Ştefan Ștefan a mai avut două fiice despre care nu există date precise, Ana, care a murit înainte de 1499 şi și Maria, care a trecut la Domnul în 1518.

Pe plan intern, Ştefan Ștefan cel Mare a continuat eforturile de consolidare a autorităţii domneştiautorității domnești, în defavoarea marii boierimi patrimoniale. Încearcă şi reuşeşteși reușește, dar nu fără o intervenţie intervenție brutală, în faţa fața revoltei unei părţi părți a boierilor, impunerea principiului ereditar de transmitere a domniei, în defavoarea sistemului semi-electiv de care beneficiase el însuşiînsuși. Şi Și l-a asociat la tron, după moartea primului său fiu, Alexandru, pe Bogdan Vlad, singurul fiu legitim care mai supravieţuise supraviețuise până la maturitate, viitorul domn Bogdan cel Orb (+1517).

A stimulat ridicarea socială a micii boierimi şi și a ţăranilor țăranilor liberi, care au beneficiat de promovări îndeosebi pentru isprăvi militare, mulţi mulți dintre aceştia aceștia fiind, de exemplu, trecuţi trecuți în rândul vitejilor (armata permanentă – plătită – a Domniei). Le-a oferit acestora şi și diferite alte recompense (daruri în bani, moşii moșii sau/şi și diferite privilegii), urmărind prin aceste măsuri câştigarea loialităţii câștigarea loialității lor directe faţă față de domn.

Sistemul de privilegii, beneficii, scutiri de taxe şi și de vămi este folosit de domnitor şi și pentru a favoriza dezvoltarea comerţuluicomerțului. Negustorii din BraşovBrașov, între alţiialții, beneficiază de privilegii importante, iar domnia şi și Biserica se folosesc la rândul lor de facilităţile facilitățile comerciale de care dispun pentru a-şi și consolida proprietăţileproprietățile. Domnia dispune de o serie de monopoluri, precum cel al cerii. Un rol important în asigurarea veniturilor domniei îl constituie vămile instituite pe principalele drumuri comerciale. Stăpânirea temporară a Chiliei şi Cetăţii și Cetății Albe, două puncte importante de pe rutele comerciale internaţionale internaționale asigură Moldovei o poziţie poziție foarte avantajoasă în comerţul internaţionalcomerțul internațional, iar pierderea lor va însemna şi și o pierdere economică importantă.

Sistemul juridic din Moldova lui Ştefan Ștefan cel Mare era unul mixt, combinând elemente de drept scris şi și cutumiar cu un sistem politic de tip autocratic. Domnia avea în principiu autoritatea judecătorească supremă, însă la aceasta se adăuga un sistem foarte complex de autorităţi autorități intermediare (boierii mari sau mici, conducătorii oraşelororașelor, mitropolia, episcopiile şi și egumenii mănăstirilor, drepturile obştilor ţărăneşti obștilor țărănești etc.) şi și de scutiri şi și privilegii individuale sau colective care diminuau impactul hotărârilor Domniei asupra vieţii vieții personale a oamenilor.

Domnitorul încearcă să consolideze, de-a lungul domniei sale, şi și armata ţăriițării, periodic decimată de numeroasele războaie şi și lupte de hărţuială hărțuială în care este angajată ţarațara. Deşi Deși se bazează în principal pe armata profesionistă a vitejilor (călăreţicălăreți) şi și pe boierii mari care constituiau cavaleria grea, el se foloseşte şi folosește și de un corp de pedestrime uşoară ușoară (feciorii), de cavaleria uşoară ușoară (husarii) şi și chiar de tunuri, atunci când este cazul, iar în situaţii excepţionale situații excepționale (ca în 1476 la Războieni sau în 1497 la Codrii Cosminului) face apel la „oastea cea mare” formată din ţăranițărani, aceştia aceștia din urmă probabil fără pregătire militară. Sursele atestă faptul că mulţi mulți dintre oştenii oștenii lui Ştefan Ștefan erau de origine ţărănească țărănească (probabil răzeşirăzeși). Ştefan Ștefan încurajează însă ascensiunea socială a ţăranilor şi țăranilor și a micilor boieri din corpurile militare inferioare spre corpul de elită al vitejilor şi și le răsplăteşte răsplătește periodic loialitatea.

Ştefan Ștefan cel Mare a întărit autoritatea şi și drepturile Bisericii – atât ale Mitropoliei (de la Suceava) şi și episcopiilor (de Roman şi și de RădăuţiRădăuți), cât şi și ale mănăstirilor şi și a egumenilor acestora (egumenii mănăstirilor mari sunt înzestraţi înzestrați cu autoritate quasi-episcopală). A înzestrat numeroase biserici şi și mănăstiri cu bani, moşiimoșii, beneficii, privilegii şi și scutiri de taxe. A consolidat multe mănăstiri şi și biserici mai vechi, iar pe locul multor construcţii construcții preexistente de lemn a zidit lăcaşe lăcașe de piatră. A fost de asemenea un mare binefăcător al mănăstirilor de la Muntele Athos, şi și îndeosebi al Mănăstirii Zografu. Din punct de vedere politic, aceste măsuri îi asigurau la rândul lor sprijinul autorităţilor bisericeştiautorităților bisericești, de care beneficiază încă de la începutul domniei sale. Astfel, este susţinut susținut de Mitropolitul Teoctist I în urcarea pe tron, iar acesta va rămâne până la moarte (1477) un colaborator apropiat al domnului şi și primul citat în toate actele oficiale. Din punct de vedere bisericesc, şi și după cum reiese şi și din pisaniile bisericilor şi și mănăstirilor zidite de el, precum şi și din hrisoavele domneşti şi domnești și din diferite alte scrisori şi și documente emise de ŞtefanȘtefan, aceste ctitorii de biserici şi și mănăstiri şi și sprijinul extraordinar arătat Bisericii ilustrează evlavia binecredinciosului domnitor.

Din punct de vedere cultural, perioada lui Ştefan Ștefan cel Mare a fost una de înflorire atât a culturii scrise, cât şi și a arhitecturii, picturii etc. Limba cancelariei domneştidomnești, ca şi și a Bisericii, era [[slavona veche|slavona]]. potrivit unor documente este probabil că domnitorul însuşi însuși ar fi avut măcar unele cunoştinţe cunoștințe de limba rusă <ref> Ion Ursu, op.cit., p. 426.</ref> Din porunca lui se încep sau se continuă mai multe cronici ale evenimentelor petrecute în Moldova, precum ''Letopiseţul Letopisețul de la BistriţaBistrița'', adăpostit la Mănăstirea BistriţaBistrița, dar care, potrivit lui Ion Ursu, ar fi fost mai degrabă opera cancelariei domneşti şi domnești și ''Analele putnene'', scrise la mănăstirea Putna, de călugării mănăstirii. Mănăstirile mari devin centre active de copiere a manuscriselor, şi și se dezvoltă în acelaşi același timp şi și arta miniaturii. Domnia stimulează dezvoltarea atelierelor de meşteşugari meșteșugari (orfevri etc.) de pe lângă acestea şi și încurajează schimburile culturale cu meşteşugari şi meșteșugari și ateliere din zonele învecinate, invitând constructori, arhitecţiarhitecți, meşteşugari meșteșugari îndeosebi din Transilvania şi și Polonia să participe la proiectele sale de construcţieconstrucție.

În perioada ştefaniană ștefaniană se dezvoltă o arhitectură bisericească şi și un stil de pictură cu totul distincte şi și specifice Moldovei. Apar o serie de mănăstiri pictate atât pe dinăuntru, cât şi și pe dinafară, cu programe iconografice foarte elaborate, de un stil inconfundabil, ancorate, cu unele particularităţiparticularități, în marea tradiţie tradiție iconografică bizantină. Multe mănăstiri şi și biserici mai vechi de lemn sunt înlocuite în vremea domniei sale de construcţii construcții din piatră, edificate fie de domnie, fie de boieri sau de alţi alți particulari.

==Ctitor şi și binefăcător al Bisericii==

Dreptcredinciosul Ştefan Ștefan este cunoscut şi și pentru ctitorirea şi și înzestrarea a zeci de biserici şi și mănăstiri din Moldova şi și de dincolo de hotarele acesteia. Potrivit tradiţieitradiției, dreptcredinciosul voievod a zidit câte o biserică în amintirea fiecărei bătălii purtate. Campania de construcţie şi reconstrucţie construcție și reconstrucție de biserici şi și mănăstiri a luat amploare mai ales în a doua parte a domniei sale, după anul 1475, cel al marii bătălii de la Vaslui împotriva turcilor otomani .<ref>Mircea Păcurariu, „Ctitoriile lui Ştefan Ștefan cel Mare”, fragment din ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'', vol. I, BucureştiBucurești, 1980, in ''Binecredinciosul Voievod al Moldovei Ştefan Ștefan cel Mare şi și Sfânt'', ed. Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilorși Rădăuților, Suceava, 1992, pp. 9-22. </ref>

Astfel, el a început prin a înzestra cu danii şi și privilegii mai multe mănăstiri ctitorite de înaintaşii înaintașii săi. Astfel, el a făcut şi și confirmat Mănăstirii MoldoviţaMoldovița, ctitorie a lui Alexandru cel Bun (1400-1432) mai multe danii, cuprinzând sate, lacuri cu peştepește, prisăci şi și o serie de privilegii comerciale. Mănăstirea Sf. Nicolae-Probota din Poiana Siretului, locul de îngropare al doamnei Maria-Oltea, mama voievodului a primit şi și ea mai multe danii, iar [[egumen]]ul mănăstirii a primit autoritatea directă asupra preoţilor preoților din satele închinate mănăstirii. Domnul a confirmat şi și privilegiile şi și daniile mănăstirii Humor, o ctitorie boierească, precum şi și pe ale mănăstirii Horodnic, ctitorită tot de Alexandru cel Bun, locuitorii din satele mănăstireşti mănăstirești de aici fiind scutiţi scutiți de toate obligaţiile faţă obligațiile față de domnie, inclusiv cele militare, iar mănăstirea însăşi însăși a fost închinată mănăstirii Putna, ctitoria domnului. A mai înzestrat şi și mica mănăstire de la IţcaniIțcani, de lângă Suceava.

===Nou ctitor la mănăstiri şi și biserici mai vechi===La mănăstirea Neamţ[[Mănăstirea Neamț]], ctitorită de Petru I Muşat Mușat (1375-1391) şi și devenită una din cele mai importante din Moldova în vremea lui [[Alexandru cel Bun]], pe lângă noi danii şi și privilegii, a zidit o nouă biserică (terminată în 1497), care se păstrează până astăzi.

[[Mănăstirea BistriţaBistrița (Neamț, România)|Mănăstirea Bistrița]], ctitoria şi și locul de îngropare al lui Alexandru cel Bun şiși, poate, şi și a fiului cel mare al lui ŞtefanȘtefan, Alexandru (+1496) a primit şi și ea danii şi și privilegii considerabile, devenind una din cele mai puternice mănăstiri din acea vreme. Domnitorul a zidit aici o clopotniţă clopotniță cu paraclis în anii 1496-1497.

A înzestrat şi și mănăstirile de pe râul DobrovăţDobrovăț, iar pentru una din acestea a zidit (1503-1504) şi și o biserică, cu hramul [[Pogorârea Sfântului Duh]], care mai există şi și astăzi. Mănăstirea suferit o perioadă de declin în sec. secolul al XIX-lea, după [[secularizarea averilor mănăstireşti şi mănăstirești]] și mai târziu a foost fost transformată în biserică de mir, însă a fost redeschisă după 1990 ca mănăstire mai întâi de călugăriţecălugărițe, apoi, din 1992, de călugări.

===Ziditor de noi mănăstiri şi și biserici===[[Image:StefanCelMare-Mormant.JPG|thumb|right|Mormântul dreptcredinciosului Ştefan Ștefan cel Mare şi și Sfânt (Mănăstirea Putna)]][[Image:Stefanlespede.PNG|thumb|right|200px|Lespedea de mormânt a lui Ştefan Ștefan cel Mare]]Prima şi și cea mai mare ctitorie a dreptcredinciosului Ştefan Ștefan a fost [[Mănăstirea Putna]], cu hramul [[Adormirea Maicii Domnului]], începută în 1466, după cucerirea cetăţii cetății Chilia, şi sfinţită și sfințită pe [[3 septembrie]] 1470, după victoria de la Lipinţi Lipinți împotriva tătarilor. Menită să fie locul de îngropare al domnului şi și al familiei sale, mânăstirea a fost înzestrată cu multe privilegii şi și danii şi sfinţită și sfințită cu mare fast. La Putna aveau să fie îngropaţi îngropați Maria de Mangop, a doua soţie soție a domnitorului (+1477) şi și cei doi fii ai ei, Bogdan (+1479) şi și Petru (+1480), domnul Ştefan însuşi Ștefan însuși (+1504), doamna Maria Voichiţa Voichița (+1511), ultima soţie soție a lui, fiul lor, domnul Bogdan cel Orb (+1517), o fiică a lui Ştefan Ștefan pe nume Maria (+1518), Ştefăniţă Ștefăniță Vodă (+1527) prima soţie soție a lui Petru RareşRareș, doamna Maria (+1529), precum şi și Mitropolitul Teoctist I al Moldovei (+1477), acesta din urmă îngropat în pridvor.

O altă ctitorie importantă a dreptcredinciosului Ştefan Ștefan a fost [[Mănăstirea VoroneţVoroneț]], de dimensiuni mai mici, rezidită din piatră pe locul unui vechi schit de lemn, în anul 1488, pe care domnul a şi și înzestrat-o.

În Ţara Țara de Jos, în zona BuhuşilorBuhușilor, domnul a ctitorit mănăstirea de la Tazlău, în preajma anului 1481, căreia i-a dăruit mai multe sate şi și prisăci şi și i-au fost închinate două mănăstiri mai mici din zonă. A ridicat o nouă biserică a mănăstirii în 1496-1497, iar aceasta există până astăzi, transformată o vreme în biserică de mir, dar redeschisă ca mănăstire după 1990.

Domnul a zidit în Moldova şi și mai multe biserici. Astfel, el a ridicat biserica de la Bădeuţi Bădeuți în 1487, şi și a început construirea unei biserici la Pătrăuţi Pătrăuți (iniţial inițial un mic schit de maici), în apropiere de Suceava în acelaşi același timp. În 1488, a zidit biserica Sf. Ilie de lângă (astăzi în) Suceava (posibil să fi fost iniţial inițial mănăstire de călugări). În 1490 a zidit biserica domnească din Vaslui, probabil în amintirea luptei din 1475. În 1491-1492, a construit biserica Sf. Nicolae Domnesc. În 1492 a zidit biserica Sf. Gheorghe din Hârlău, iar în 1493-1494 pe cea din BorzeştiBorzești. În 1495 erau zidite biserica Sf. Nicolae din Dorohoi şi și biserica Sf. Apostoli Petru şi și Pavel din HuşiHuși. În 1496 a zidit la Războieni biserica Sf. Arhanghel Mihail, în amintirea înfrângerii din 1476 şi și în acelaşi același an a zidit biserica Sf. Nicolae din PopăuţiPopăuți, azi în BotoşaniBotoșani. În 1497-1498 a ctitorit biserica Sf. Ioan Botezătorul din Piatra NeamţNeamț, căreia i-a adăugat în 1499 şi și un turn-clopotniţăclopotniță. În 1500-1502 a zidit biserica de la VolovăţVolovăț, probabil pe locul unei biserici mai vechi de lemn. În 1503 a început construcţia construcția unei biserici la Reuseni, pe locul unde fusese ucis tatăl voievodului, biserică terminată după moartea lui Ştefan Ștefan în septembrie 1504.

Pe lângă acestea, tradiţia tradiția locală atribuie lui Ştefan Ștefan cel Mare şi și bisericile din Scânteia, cheia, FloreştiFlorești, Cotnari, ŞtefăneştiȘtefănești, ŞipoteȘipote, o biserică a mănăstirii Căpriana (Republica Moldova), o biserică în cetatea Chilia, un paraclis din cetatea NeamţuluiNeamțului, unul la Hotin şi și poate încă o biserică la Cetatea Albă, şi și în sfârşit sfârșit încă o biserică în Suceava.

Dreptcredinciosului Ştefan Ștefan îi mai sunt atribuite şi și unele ctitorii în Transilvania: o biserică de mănăstire de la Vad, pe râul Someş şi Someș și o biserică din Feleac, lângă Cluj.

Se mai crede că a ridicat şi și o biserică în Ţara Țara Românească, la Râmnicu Sărat.

===Danii şi și ctitorii la [[Muntele Athos]]===

Dreptcredinciosul Ştefan Ștefan este pomenit până în ziua de astăzi ca unul dintre marii binefăcători ai mănăstirilor de la Sfântul Munte <ref> Informaţii Informații preluate şi și adaptate după: Leontie ierodiaconul, „[http://www.rostonline.org/rost/aug2004/stefan.shtml Ştefan Ștefan cel Mare şi și Sfânt şi și Muntele Athos]”, ''Rost'', nr. 18, august 2004.</ref>.

Mănăstirea care s-a bucurat de cele mai mari danii din partea domnitorului, care o numea „mănăstirea noastră” a fost [[Mănăstirea Zografu (Muntele Athos)|Mănăstirea Zografu]], astăzi mănăstire bulgărească, care fusese mai înainte înzestrată şi și de Alexandru cel Bun, dar intrase în declin odată cu scăderea sprijinului moldovenesc în perioada de instabilitate politică din Moldova de după moartea lui Alexandru cel Bun. Între anii 1466-1471, Ştefan Ștefan face mănăstirii daruri în bani pentru înnoirea bisericii şi și a bolniţeibolniței; în 1475 zideşte zidește arsanaua mănăstirii, iar ulterior între arsana şi și mănăstire avea să fie construit, tot în vremea domniei lui ŞtefanȘtefan, un drum pietruit; în 1502 se îngrijeşte îngrijește de rezidirea bisericii, cu hramul Sf. Gheorghe, şi și de puctarea pictarea sa în frescă. În 1484 dăruieşte dăruiește mănăstirii o icoană a Sf. Gheorghe, iar în 1492 un [[Tetraevangheliar şi ]] și un [[Apostol (liturgică)|Apostol]]. În 1502 dăruia mănăstirii încă o icoană a Sf. Gheorghe, precum şi și cunoscutul său steag său de luptă, brodat cu icoana Sf. Gheorghe şi și cu stema ţăriițării. Pe lângă aceste ctitorii, voievodul înzestra mănăstirea cu considerabile danii anuale şi și ocazionale, pentru pomenirea sa şi și a familiei sale.

Pe lângă mănăstirea Zografu, binecredinciosul voievod şi și familia acestuia a mai făcut danii şi și altor mănăstiri atonite. Astfel, el mai înzestrează şi și [[Mănăstirea Grigoriu (Muntele Athos)|Mănăstirea Grigoriu]], ctitorie sârbească (azi mănăstire grecească). În 1497, domnul Moldovei rezideşte rezidește din temelii biserica şi și întreaga incintă a mănăstirii, care fuseseră distruse de piraţipirați. În 1500 face o mare danie pentru cumpărarea unui metoc, iar în 1502 finanţează finanțează noi reparaţii reparații generale. Din vremea reparaţiilor reparațiilor făcute de domnitor, se păstrează astăzi două corpuri de chilii şi și turnul-clopotniţăclopotniță. Maria de Mangop, a doua soţie soție a domnitorului, este probabil cea care a dăruit mănăstirii o icoană a Maicii Domnului Pantanassa („Împărăteasa tuturor”), care s-a păstrat până astăzi.

Binecredinciosul Ştefan Ștefan a mai făcut danii semnificative şi și [[Mănăstirea Vatopedi (Muntele Athos)|Mănăstirea Vatoped]]. Acesta a zidit turnul de apărare, arsanaua şi și biserica de pe malul mării care ţin țin de mănăstire (construcţii construcții încheiate probabil în 1496).

[[Mănăstirea Konstamonitu (Muntele Athos)|Mănăstirii Constamonitu]], voievodul i-a trimis anual, pentru întreţinere şi reparaţiiîntreținere și reparații, începând cu anul 1493, o danie de 5500 de aspri de argint.În 1475, după victoria împotriva turcilor otomani, voievodul făcea danii şi și [[Mănăstirea Xenofont (Muntele Athos)|Mănăstirii Xenofont]], care îl avea drept ocrotitor pe Sf. Gheorghe, sub steagul căruia domnitorul pornea la luptă.

Începând cu anul 1502, domnul mai facea făcea danii anuale de câte 4000 de aspri şi și [[Mănăstirea Sfântul Pantelimon (Muntele Athos)|Mănăstirii Sf. Pantelimon]] (rusească), căreia îi dăruia şi și diferite obiecte de cult.

La [[Mănăstirea Sfântul Pavel (Muntele Athos)|Mănăstirea Sf. Pavel]], voievodul a construit în 1472 un [[aghiasmatar]], a renovat biserica (1497-1500) şi și a construit un apeduct.

==Profilul moral al lui Ştefan Ștefan cel Mare şi și posteritatea sa==

Personalitatea lui Ştefan Ștefan cel Mare i-a fascinat atât pe contemporani, cât şi și pe urmaşii urmașii săi direcţidirecți. Politician şi și tactician abil, a încercat, cu rezultate notabile, să impună Moldova ca entitate statală relativ autonomă într-unul din punctele cheie ale drumurilor comerciale euro-asiatice şi și la graniţa granița între cele trei mari puteri regionale – — Regatul Ungariei, Regatul Poloniei şi și Imperiul Otoman, aflat la acea dată în ascensiune. Angajat într-un sistem de alianţe alianțe complicat, schimbat în funcţie funcție de evoluţia situaţiei evoluția situației locale, el a reuşit reușit să-şi și păstreze tronul vreme de 47 de ani, punând capăt unei perioade de instabilitate politică de un sfert de secol.

Reuşitele Reușitele sale militare i-au câştigat câștigat respectul şi și chiar admiraţia admirația contemporanilor, şi și au captat imaginaţia posterităţiiimaginația posterității. A fost numit Ştefan Ștefan „cel Mare” de la scurt timp după moartea sa, într-o scrisoare adresată de regele Sigismund al Poloniei domnitorului Petru RareşRareș<ref>Ion Ursu, op.cit..., p. 438</ref>, iar cronicarii l-au numit „cel Viteaz”.Domnia lui a rămas un reper pentru urmaşii urmașii săi şi și legitimarea dinastică de la el a avut o importanţă importanță fundamentală pentru mai bine de un secol după moartea lui.

Personalitatea lui a făcut obiectul multor speculaţiispeculații, atât din partea contemporanilor cât şi și a posterităţiiposterității. Cărturarul Grigore Ureche, scriind cu două secole mai târziu, îl vedea ca pe un om mic de statură, impulsiv şi și irascibil, dar curajos şi și altminteri practic, perseverent şi și mereu gata de acţiuneacțiune. Într-o descriere frecvent citată a domnitorului, el îl descrie astfel:

TotuşiTotuși, dacă se poate accepta ideea că domnitorul era irascibil, Ion Ursu arată că este greu de crezut a doua afirmaţie afirmație a lui Ureche, cu privire la uciderile nemotivate „la ospeţe”ospețe”. Decapitări de boieri sunt puţine puține (Ion Ursu enumeră trei, pentru acte de trădare), iar cele mai severe sancţiuni sancțiuni sunt pentru încălcarea ordinelor militare, sau ca gesturi excepţionale faţă excepționale față de unii duşmani dușmani pe care căuta să îi demoralizeze. O posibilitate este ca Ureche să-l fi confundat cu unii urmaşi urmași ai lui precum Ştefăniţă Ștefăniță Vodă sau Ştefan Ștefan Lăcustă.Ştefan Ștefan s-a distins totodată prin realism politic şi și abilitate diplomatică, după cum o arată şi reuşita excepţională și reușita excepțională a unei domnii atât de lungi. Pentru reuşitele reușitele lui, mai ales în luptele împotriva otomanilor, şiși-a căpătat de la Papa Sixt al IV-lea (1475-14831475–1483) şi și apelativul de „atlet al lui Hristos”, iar de mulţi mulți cronicari contemporani de la curţile curțile polonă şi și maghiară a fost numit deja „erou”.

A fost apreciat de contemporani, şi și mai ales de posteritate ca un om drept şi și un reper în administrarea dreptăţiidreptății, şi și s-au păstrat în memoria populară multe legende cu privire la acte de dreptate făcute de Ştefan Ștefan de-a lungul domniei sale. De asemeni, se pare că a fost iubit de ţară şi țară și cinstit ca un părinte al ţării țării încă din timpul vieţiivieții, după cum o mărturiseşte şi mărturisește și cronicarul Ureche, care spune că la moartea domnitorului „prea Ștefan Vodă l-au îngropat țara cu multă jale și plângere în mănăstire la Putna, care era zidită de dânsul, jale era, că plângea toți ca pe un părinte al său...”

Pe bună dreptate, contemporanii l-au apreciat nu doar ca pe un mare războinic şi și diplomat, ci şi și ca pe un iubitor de frumos, lucru atestat şi și de excepţionala excepționala dezvoltare a artelor şi meşteşugurilor și meșteșugurilor în vremea domniei lui.

Pe lângă comentariile lui Grigore Ureche, principala scădere morală pusă pe seama domnului este pasiunea sa pentru sexul frumos, iar aceasta a fost principala critică ridicată împotriva canonizării sale de către Biserica Ortodoxă Română şi și după căderea regimului comunist. Astfel, este incontestabil faptul că Ştefan Ștefan a avut cel puţin puțin un fiu ilegitim (Petru RareşRareș), poate şi și un al doilea (al doilea fiind Ştefan Ștefan Lăcustă, care s-a autodeclarat fiu al lui ŞtefanȘtefan, dar care ar fi putut fi nepotul său), din mame diferite. Pe de altă parte, domnul a fost într-adevăr căsătorit de trei ori. O primă căsătorie cu MaruşcaMarușca, care ar fi fost mama lui Alexandru, este atestată doar de o singură sursă, iar în documente ulterioare Alexandru apare alături de Elena ca fiu al lui Ştefan şi Ștefan și al Evdochiei de Kiev. Toate căsătoriile lui Ştefan Ștefan au fost însă parte a reţelei rețelei de alianţe alianțe politice pe care domnul încerca să le consolideze prin aceste gesturi, şi și fără îndoială au avut ca scop şi și consolidarea succesiunii la tron, căci, în afară de primul său fiu, Alexandru, care a murit la maturitate, dar înaintea tatălui său, şi și de Bogdan Vlad, care i-a supravieţuitsupraviețuit, toţi toți fiii legitimi ai lui Ştefan Ștefan au murit înainte de a atinge vârsta adultă.

Luând în considerare aceste lucruri, precum şi și evlavia extraordinară a domnitorului, mai ales în ultima perioadă a vieţii vieții sale, Biserica Ortodoxă Română a considerat că pentru scăderile sale omeneştiomenești, domnitorul se va fi pocăit, după cum o arată, de altfel, şi și mai multe documente în care domnul mărturiseşte mărturisește că este pedepsit „pentru păcatele sale”. De aceea, nu a considerat aceste argumente drept hotărâtoare în luarea hotărârii de canonizare a domnitorului.

De altfel, binecredinciosul Ştefan Ștefan a dat dovadă, de-a lungul întregii sale domnii, de o profundă credinţă credință în Dumnezeu, de smerenie şi și evlavie. Preocupat din ce în ce mai mult, mai ales în a doua parte a vieţiivieții, de viaţa veşnică şi viața veșnică și de mântuirea sufletului său, domnul îşi dăruieşte își dăruiește mare parte a averilor înzestrării de biserici şi și mănăstiri şi și cere mereu rugăciunile Bisericii pentru sufletul său, pentru familia sa, dar şi și pentru oştenii oștenii săi căzuţi căzuți în luptă şi și pentru întreaga ţarățară.

Se pare că avea o deosebită evlavie în primul rând faţă față de Maica Domnului şi faţă și față de sfinţii sfinții mucenici militari – Sf. [[Gheorghe Purtătorul purtătorul de Biruinţăbiruință|Gheorghe]] ([[23 aprilie]]), Sf. [[Dimitrie Izvorâtorul de Mir|Dimitrie]] ([[26 octombrie]] şiși, în plan secundar, Sf. [[Procopie (marele mucenic)|Procopie ]] ([[8 iulie]]). Potrivit unor surse izolate, fiecare din aceşti acești trei sfinţi sfinți i s-ar fi arătat înaintea unor bătălii, vestindu-i biruinţabiruința.

Potrivit tradiţieitradiției, Ştefan Ștefan ar fi ridicat câte o biserică sau mânăstire după sau în amintirea fiecărei bătălii, şi și într-adevăr, acesta a ridicat multe biserici pe locurile unor bătălii purtate cu ceva vreme în urmă, şiși, mulţumind mulțumind atât pentru victorii cât şi și pentru înfrângeri, a înzestrat cu multe daruri şi și beneficii o mulţime mulțime de biserici şi și mănăstiri din cele care existau deja în Moldova sau la Sfântul Munte.

Domnul primeşte primește înfrângerea dramatică de la Războieni cu smerenie, ca pe voia lui Dumnezeu, după cum o arată pisania bisericii construite de el pe locul bătăliei douăzeci de ani mai târziu, care spune simplu: „cu voia lui Dumnezeu au fost biruiţi creştinii biruiți creștinii de către păgâni”, ridicând biserica pentru pomenirea sa, a familiei sale şi și a mulţimii mulțimii de oşteni căzuţi oșteni căzuți pe acel loc. Iar prin Grigore Ţamblac Țamblac el îşi vesteşte își vestește cu smerenie înfrângerea Curţilor Curților europene: „Eu împreună cu a mea curte am făcut tot ce am putut [...] Acest lucru socotesc că a fost voia lui Dumnezeu ca să mă pedepsească pentru păcatele mele” <ref>Cit. în Ion Ursu, ''op.cit.'', pp. 139-140139–140.</ref>

Astfel, în jurul personalităţii personalității lui Ştefan Ștefan cel Mare s-a construit, încă de când acesta era în viaţăviață, dar mai ales după moartea sa, aura unui personaj de legendă – de erou şi și sfânt în acelaşi același timp, făcând obiectul veneraţiei venerației atât pentru calităţile calitățile sale militare şi justiţiareși justițiare, cât şi și ca un personaj miraculos. I se atribuie, direct sau indirect, o serie de minuni, unele cu semnificaţie semnificație militară, altele nu.

Astfel, potrivit legendei, clopotul mare al Mănăstirii Putna a bătut singur de fiecare dată când ţara țara a fost în mare pericol, chemându-l parcă pe domnitor la luptă, iar domnul însuşi însuși a devenit un personaj de baladă, gata oricând să vină în ajutor Moldovei, în vreme de primejdie. Alte legende îl prezintă ca apărând misterios pentru a ajuta oameni la ananghie sau pentru a împărţi împărți dreptatea, uneori chiar în chip de înger <ref>A se vedea, de exemplu, legendele anexate la volumul ''Binecredinciosul Voievod al Moldovei Ştefan Ștefan cel Mare şi și Sfânt'', ed. Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilorși Rădăuților, Suceava, 1992, precum şi și volumul: ''[httphttps://www.stefancelmare.ro/documente/dyn_doc/Portret-in-legenda.pdf Ştefan Ștefan cel Mare şi și Sfânt, 1457-15041457–1504: Portret în legendă]'' editat de Centrul de Cercetare şi și Documentare „Ştefan „Ștefan cel Mare” - — Mănăstirea Putna, ed. a II-a, 2011. </ref>.

Această imagine a domnului a trecut din memoria şi și evlavia populară în literatura cultă şi și în discursul istoriografiei naţionalenaționale, Ştefan Ștefan cel Mare devenind una dintre figurile eroice centrale ale acesteia. Astfel, dacă Ştefan Ștefan cel Mare şi și Sfânt a făcut obiectul evlaviei populare de la scurt timp după moartea sa, acest cult s-a amplificat şi și extins la nivelul întregii ţări țări după crearea statului românesc modern, şi și a supravieţuit supraviețuit inclusiv perioadei comuniste.

Viaţa şi Viața și personalitatea lui Ştefan Ștefan cel Mare au făcut şi și obiectul a numeroase opere literare - — poeme, balade, nuvele, romane, istorisiri, legende culte etc.<ref>A se vedea exemplele citate pe [httphttps://ro.wikipedia.org/wiki/%C5C8%9Etefan_cel_Mare98tefan_cel_Mare#Figura_.%C8.%99i_epoca_lui_.%C8.98tefan_cel_Mare_.%98tefan_cel_Mare_reflectate_%C3.%AEn_literatur.%C4%83_%C8%99i_art%C4.%83 Wikipedia:Ştefan Ștefan cel Mare - — Figura și epoca lui Ștefan cel Mare în literatură]. </ref>

În ultimii ani, a făcut şi și obiectul unor eforturi istoriografice de reevaluare, în context european, punând în evidenţă evidență complicata conjunctură istorică şi și inevitabilele rezultate împărţite împărțite ale politicii interne şi și externe a domnitorului <ref>Inventariate şi și rezumate de exemplu în Bogdan Murgescu, ''Ţările Țările Române între Imperiul Otoman şi și Europa creştinăcreștină'', Polirom, IaşiIași, 2012, pp. 15-27 15–27 („Dimensiunea europeană a politicii lui Ştefan Ștefan cel Mare”) şi 35-43 și 35–43 („Ştefan „Ștefan cel Mare – 2004. Câteva reflecţii reflecții la 500 de ani de la moartea domnitorului”).</ref>

===Cinstirea şi și [[proslăvire]]a===

Ţinând Ținând seama de toate aceste lucruri, Biserica Ortodoxă Română a hotărât [[proslăvire]]a (canonizarea) sa ca Binecredinciosul Voievod Ştefan Ștefan cel Mare şi și Sfânt <ref>Titlul de „Binecredincios” este dat în mod obişnuit obișnuit conducătorilor politici trecuţi trecuți în rândul sfinţilor sfinților pentru faptele lor în folosul Bisericii. </ref>, punând în prim plan calităţile calitățile sale de apărător al creştinătăţiicreștinătății, ctitor de sfinte lăcaşuri şi lăcașuri și binefăcător al Bisericii. Hotărârea a fost adoptată în iunie 1992, iar [[Sfântul Sinod]] al Bisericii Ortodoxe Române i-a stabilit ca dată de prăznuire ziua de [[2 iulie]].

:Apărător neînfricat al credinţei şi credinței și patriei străbune, mare ctitor de lăcaşuri lăcașuri sfinte, Ştefane Ștefane Voievod, roagă pe Hristos Dumezeu Dumnezeu să ne izbăvească din din nevoi şi și din necazuri.

:Iubind pe Dumnezeu cu adevărat, binecredinciosule voievod ŞtefaneȘtefane, sfinte biserici şi și mănăstiri ai înălţatînălțat, pe cei săraci ai ajutat şi și pe cei greşiţi greșiți ai îndreptat. Pentru aceste fapte ale tale, Dumnezeu ţiți-a dat înţelepciune şi înțelepciune și putere ca să biruieşti biruiești pe vrăjmaşii ţării şi vrăjmașii țării și ai credinţei creştineşticredinței creștinești; drept aceea, pentru vredniciile tale, te cinstim, ca pe un evlavios biruitor.

*[http://www.stefancelmare.info/ Sf. Ştefan cel Mare] - site dedicat (viaţa, slujba, acatistul, icoane, resurse.== A se vedea și ==*[http://sfintiromani.ro/ro/pagina/102/iulie_stefan_cel_mare.html Sf. Voievod Ştefan cel Mare] - viaţa şi nevoinţele, slujba, acatistul şi paraclisul, sfinte [[moaşteEpiscopia Vadului]], alte resurse.*[http://calendar-ortodox.ro/luna/iulie/iulie02.htm Sinaxar - 2 iulie, Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare]*[http://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98tefan_cel_Mare Wikipedia:Ştefan cel Mare]

[[Categorie:Sfinţi Sfinți români|SȘtefan cel Mare]][[Categorie:Voievozi români|SȘtefan cel Mare]][[Categorie:Ctitori|SȘtefan cel Mare]]