Ștefan Uroș III al Serbiei: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Viața)
(Viața)
Linia 12: Linia 12:
 

Cinci ani au trecut și regele Milutin a îmbătrânit. Auzind dări de seamă bune despre fiul său, i s-a înmuiat inima și l-a chemat pe Ștefan înapoi în Serbia. Înainte de părăsirea Constantinopolului, Ștefan a avut un vis în care i s-a arătat din nou Sf. Nicolae, care ținea în mână o pereche de ochi. Când Ștefan s-a trezit, vederea îi era redată.  
 

Cinci ani au trecut și regele Milutin a îmbătrânit. Auzind dări de seamă bune despre fiul său, i s-a înmuiat inima și l-a chemat pe Ștefan înapoi în Serbia. Înainte de părăsirea Constantinopolului, Ștefan a avut un vis în care i s-a arătat din nou Sf. Nicolae, care ținea în mână o pereche de ochi. Când Ștefan s-a trezit, vederea îi era redată.  
  
Trei ani mai târziu, tatăl său a murit, iar Ștefan, mereu simpatizat de oameni, a fost încoronat regele al Serbiei de [[arhiepiscop]]ul Nicodim I în mănăstirea Peć, de [[Epifania|Epifanie]], pe [[6 ianuarie]] 1322. Titlul său regal a fost Ștefan Uroș III Rege al Serbiei și a Ostroavelor. His brother Constantine, resenting this turn of events, raised an army in order to wrest the throne away from Stephen. Desiring to avoid bloodshed, King Stephen addressed a letter to his brother:  
+
Trei ani mai târziu, tatăl său a murit, iar Ștefan, mereu simpatizat de oameni, a fost încoronat regele al Serbiei de [[arhiepiscop]]ul Nicodim I în mănăstirea Peć, de [[Epifania|Epifanie]], pe [[6 ianuarie]] 1322. Titlul său regal a fost Ștefan Uroș III Rege al Serbiei și a Ostroavelor. Fratele său, Constantin, luând în nume de rău această turnură a evenimentelor, a ridicat o oaste în scopul de a smulge tronul de la Ștefan. Sperând să evite vărsarea de sânge, regele Ștefan a trimis o scrisoare fratelui său:  
:"Put far from thee thy desire to come with a foreign people to make war on thine own countrymen; but let us meet one another, and thou shalt be second in my kingdom, for the land is great enough for me and thee to live. I am not Cain who slew his brother, but Joseph who loved him, and in his words I speak to thee. Fear not, for I am from the Lord. You prepared evil for me, but the Lord has given me good, as you now see."
+
:„Pune departe de tine dorința de a veni cu oameni străini să facă război cu proprii tăi compatrioți; dar să ne întâlnim unul cu altul și tu să fii al doilea în regatul meu, pentru țară este suficient de important pentru mine și tine să trăim. Nu sunt Cain care și-a ucis fratele, dar Iosif, care l-a iubit, în ale lui cuvinte îți vorbesc ție. Frică nu, pentru că eu sunt de la Domnul. Ai pregătit ceva rău pentru mine, dar Domnul mi-a lucruri bune, după cum acum vezi.
  
Constantine was unmoved and gave orders to attack. In the ensuing battle, his army was defeated and he himself was slain.  
+
Constantin n-a fost mișcat și a dat ordine de atac. În bătălia care a urmat, armata sa a fost înfrântă și el însuși a fost ucis.  
  
For the next ten years, King Stephen ruled in relative peace, and the Serbian land prospered. His son Dusan proved to be an able military leader and was successful in battles with the Bulgarians and the Greeks, who became envious of the now powerful Serbian state and rose up against it. Grateful to the Lord for these victories, King Stephen set about with Archbishop Danilo II, Nikodim's successor, to find a place to build a [[church]]. They settled upon a place called [[Decani Monastery|Decani]], and there, in 1327, King Stephen himself laid the cornerstone for what was to become one of the most magnificent and enduring specimens of Serbian church architecture. Inside, it was graced by splendid [[icon]]s, to which more were added in the sixteenth century by the hand of the Slav iconographer, Longinos.
+
În următorii zece ani, regele Ștefan a condus într-o pace relativă, iar pământul sârb a prosperat. Fiul său, Dușan, a demonstrat că este un lider militar capabil și a avut succes în bătăliile cu bulgarii și grecii, care au devenit invidioși față puternicul stat sârb de atunci și s-au ridicat împotriva lui. Recunoscător Domnului pentru aceste victorii, regele Ștefan s-a apucat împreună cu arhiepiscopul Danilo II, succesorul lui Nicodim, de găsirea unui loc pentru construi o [[biserică]]. Ei au stabilit un loc numit [[Mănăstirea Decani|Decani]], și acolo, în 1327, regele Ștefan însuși a pus piatra de temelie pentru ceea ce a devenit una dintre cele mai magnifice și de durată specimene ale arhitecturii bisericești sârbe. Interiorul a fost împodobit cu [[icoană|icoane]] splendide, la care s-au adăugat mai multe în secolul al șaisprezecelea de mâna iconografului sârb, Longinos.
  
King Stephen gave generously to the needy. He also made generous donations to churches and monasteries on the [[Mount Athos|Holy Mountain]], in [[Jerusalem]], Alexandria, and to the monastery of Pantocrator in Constantinople. He did not forget his debt to the wonderworker St. Nicholas as he commissioned a silver altar and sent it together with some icons to the church in Bari, Italy, where the St. Nicholas' holy [[relics]] are located.
+
Regele Ștefan a făcut milostenie generoasă pentru săraci. De asemenea a făcut donații generoase pentru bisericile și mănăstirile din [[Muntele Athos|Sfântul Munte]], [[Ierusalim]], Alexandria și pentru mănăstirea Pantocrator din Constantinopol. Nu și-a uitat datoria față de făcătorul de minuni Sf. Nicolae și a ordonat să se facă un altar de argint și l-a trimis împreună cu niște icoane la biserica din Bari, Italia, unde sunt localizate sfintele [[moaște]] ale Sf. Nicolae.  
  
 
Having in a true Christian manner endured the grievous trials and afflictions which he met through the years, the good king deserved to live out the rest of his life in peace. But it was only fitting that he who suffered as a [[martyr]] in life should be granted an opportunity to receive in death a martyr's crown. After he defeated the Bulgarians in famous Battle of Velbazhd in July 1330, Stephen did not want to take any Bulgarian territories.
 
Having in a true Christian manner endured the grievous trials and afflictions which he met through the years, the good king deserved to live out the rest of his life in peace. But it was only fitting that he who suffered as a [[martyr]] in life should be granted an opportunity to receive in death a martyr's crown. After he defeated the Bulgarians in famous Battle of Velbazhd in July 1330, Stephen did not want to take any Bulgarian territories.

Versiunea de la data 19 august 2014 18:33

Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!

Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului.
De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.

Drept-credinciosul Ștefan de Decani, în sârbă: Свети краљ Стефан Дечански, a fost regele Serbiei din 1321 până în 1331. Este de asemenea cunoscut ca Ștefan Uroș III în cinstea Sf. Ștefan, sfântul protector al Serbiei, și Uroș în cinstea bunicului său Ștefan Uroș I. A fost proslăvit Sf. Ștefan de Decani, regele Serbiei. Praznicul său are loc pe 24 noiembrie.

Sf. rege Ștefan de Decani - frescp în Mănăstirea Decani - secoul al XIV-lea

Viața

Ștefan s-a născut în jurul anului 1285, fiind singurul fiu al regelui Milutin (Ștefan Uroș II) și al primei sale soții, Ana a Bulgariei. Crescut la curtea tatălui său, Ștefan a primit o educație bună, studiind limba și scrierile poporului său la fel de bine ca și Sfânta Scriptură și învățăturile credinței ortodoxe. Roadele educației sale s-au arătat când regele Milutin a fost forțat să-l trimită ca ostatic conducătorului tătarilor, hanul Nogai al Hoardei de Aur. În ciuda posibilelor pericole, Ștefan a fost supus voinței tatălui său și nu s-a împotrivit, încredințându-și viața Domnului, ceea ce n-a fost în zadar. S-a împrietenit cu unul dintre nobilii tătari, care a izbutit să-l asiste pentru întoarcerea sa cu bine acasă, după moartea lui Nogai în 1299.

Când Ștefan a atins majoratul, tatăl său a stabilit ca el să se căsătorească cu fiica regelui bulgar Smilatz, Teodora, iar tânărului cuplu i s-a dat ținutul Zeta, unde ei s-au stabilit până la momentul în care Ștefan va fi chemat să-l succeadă pe tatăl său la tron.

Între timp, regele Milutin s-a căsătorit și noua sa soție, Simonide, a urzit ca unul dintre frații ei să moștenească tronul. Pentru a realiza aceasta, l-a convins pe regele Milutin că Ștefan vrea să pună mâna pe tron înainte de vreme. Tatăl înșelat a ordonat ca fiul său să fie capturat, orbit pentru a asigura că nu va mai nutri vreo astfel de perfidie și să fie trimis ca prizonier la Constantinopol.

Luat împreună cu copiii săi, Dușan și Dușica, gărzile sale, folosind vătraiuri roșii și fierbinți, l-au orbit cum au trecut prin Ovcepole. În acea noapte, Sf. Nicolae i s-a arătat lui Ștefan într-un vis: „Nu te teme”, a spus el, „ochii tăi sunt în mâinile mele”. Mângâiat de această viziune, orbul Ștefan a ajuns la Constantinopol unde împăratului Andronic i s-a făcut milă de tânărul exilat și l-a primit în mod grațios. Ștefan s-a stabilit la mănăstirea Pantocrator, unde a impresionat monahii prin smerenia sa și acceptarea lungii suferințe, a încercării amare care venea prin propriul său tată. 
Cinci ani au trecut și regele Milutin a îmbătrânit. Auzind dări de seamă bune despre fiul său, i s-a înmuiat inima și l-a chemat pe Ștefan înapoi în Serbia. Înainte de părăsirea Constantinopolului, Ștefan a avut un vis în care i s-a arătat din nou Sf. Nicolae, care ținea în mână o pereche de ochi. Când Ștefan s-a trezit, vederea îi era redată.

Trei ani mai târziu, tatăl său a murit, iar Ștefan, mereu simpatizat de oameni, a fost încoronat regele al Serbiei de arhiepiscopul Nicodim I în mănăstirea Peć, de Epifanie, pe 6 ianuarie 1322. Titlul său regal a fost Ștefan Uroș III Rege al Serbiei și a Ostroavelor. Fratele său, Constantin, luând în nume de rău această turnură a evenimentelor, a ridicat o oaste în scopul de a smulge tronul de la Ștefan. Sperând să evite vărsarea de sânge, regele Ștefan a trimis o scrisoare fratelui său:

„Pune departe de tine dorința de a veni cu oameni străini să facă război cu proprii tăi compatrioți; dar să ne întâlnim unul cu altul și tu să fii al doilea în regatul meu, pentru țară este suficient de important pentru mine și tine să trăim. Nu sunt Cain care și-a ucis fratele, dar Iosif, care l-a iubit, în ale lui cuvinte îți vorbesc ție. Frică nu, pentru că eu sunt de la Domnul. Ai pregătit ceva rău pentru mine, dar Domnul mi-a lucruri bune, după cum acum vezi.”

Constantin n-a fost mișcat și a dat ordine de atac. În bătălia care a urmat, armata sa a fost înfrântă și el însuși a fost ucis.

În următorii zece ani, regele Ștefan a condus într-o pace relativă, iar pământul sârb a prosperat. Fiul său, Dușan, a demonstrat că este un lider militar capabil și a avut succes în bătăliile cu bulgarii și grecii, care au devenit invidioși față puternicul stat sârb de atunci și s-au ridicat împotriva lui. Recunoscător Domnului pentru aceste victorii, regele Ștefan s-a apucat împreună cu arhiepiscopul Danilo II, succesorul lui Nicodim, de găsirea unui loc pentru construi o biserică. Ei au stabilit un loc numit Decani, și acolo, în 1327, regele Ștefan însuși a pus piatra de temelie pentru ceea ce a devenit una dintre cele mai magnifice și de durată specimene ale arhitecturii bisericești sârbe. Interiorul a fost împodobit cu icoane splendide, la care s-au adăugat mai multe în secolul al șaisprezecelea de mâna iconografului sârb, Longinos.

Regele Ștefan a făcut milostenie generoasă pentru săraci. De asemenea a făcut donații generoase pentru bisericile și mănăstirile din Sfântul Munte, Ierusalim, Alexandria și pentru mănăstirea Pantocrator din Constantinopol. Nu și-a uitat datoria față de făcătorul de minuni Sf. Nicolae și a ordonat să se facă un altar de argint și l-a trimis împreună cu niște icoane la biserica din Bari, Italia, unde sunt localizate sfintele moaște ale Sf. Nicolae.

Having in a true Christian manner endured the grievous trials and afflictions which he met through the years, the good king deserved to live out the rest of his life in peace. But it was only fitting that he who suffered as a martyr in life should be granted an opportunity to receive in death a martyr's crown. After he defeated the Bulgarians in famous Battle of Velbazhd in July 1330, Stephen did not want to take any Bulgarian territories.

His final trial was the most agonizing. His son Dusan's successes on the battle field gave him an appetite for power and glory. Encouraged by his entourage of nobles, Dusan decided to take the throne from his father. In 1331, King Stephen was taken as a prisoner to a fortress in the town of Zvecan and cruelly murdered by some nobles (some accounts say he was hung, another that he was strangled). His son did not know that these nobles wanted to kill his father, and soon the guilty were killed.

Almost immediately Dusan was struck by remorse. Earnestly and tearfully, he repented of his treachery. The following year, on the feast of the Holy Apostles Peter and Paul, he had his father's remains transferred from Zvecan to Decani. There, they were placed in a marble tomb. In 1339, the tomb was opened and his body was found to be incorrupt. That same day saw many miracles of healing. The holy king has become a protector and healer of those who suffer with their sight, and at his relics blind people have received their sight.


Casetă de succesiune:
Ștefan Uroș III al Serbiei
Precedat de:
Ștefan Uroș II Milutin
Rege al Serbiei
1321-1331
Urmat de:
Ștefan Uroș IV Dușan



Surse