Șerban Cantacuzino

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 14 martie 2014 16:00, autor: Sîmbotin (Discuție | contribuții) (Mănăstirea Comana)
Salt la: navigare, căutare
Şerban Cantacuzino

Şerban Cantacuzino a fost Domn al Ţării Româneşti între anii 1678-1688.

Făcea parte din ilustra familie de origine bizantină a Cantacuzinilor, familie care a dat numeroşi domnitori ai Ţării Româneşti şi ai Moldovei. Această familie se asimilase atât de bine în ţările române, încât ajunsese să se afle în fruntea partidei boiereşti care lupta pentru a restrânge influenţa familiilor greceşti de curând venite. Tatăl lui Şerban Vodă, marele postelnic Constantin Cantacuzino, se însurase cu o fată a lui Radu Şerban Basarab, astfel încât fiii lui se simţeau oarecum moştenitori ai vechilor domnitori „pământeni”.

Despre Şerban Vodă Cantacuzino se spune că nutrea speranţa de a relua lupta împotriva turcilor, dar chiar în timpul domniei, Imperiul Otoman are o ultimă mare ofensivă spre apus, oştile sultanului asediind chiar Viena (1683). Şerban Vodă, ca şi domnul Moldovei şi principele Transilvaniei, fusese nevoit să însoţească armata turcă cu mica lui oştire. Cronicarii vremii spun că tunurile sale trăgeau cu cu ghiulele umplute cu paie, ca să nu facă rău creştinilor asediaţi.[1] Se mai află şi astăzi lângă Viena o cruce de piatră ridicată de el pentru creştinii care se aflau atunci în armata turcă.[2]

Între anii 1684 şi 1688 a realizat un joc diplomatic ingenios, încercând să contracareze tendințele expansioniste ale Habsburgilor în Banat și ale Poloniei în Moldova. Le-a propus turcilor să i se acorde ereditar tronul, totodată menţinând contacte și cu Rusia și Veneția. În acelaşi timp, a conceput un plan de atac asupra Constantinopolului pentru a alunga turcii din Europa, iar puterile creştine apusene i-au promis sprijin moral și material.

În vremea sa a fost introdusă cultura porumbului, care la scurtă vreme a ajuns hrana de bază a țăranilor români.

Şerban Cantacuzino a înființat mai multe ateliere de tipărit (tiparnițe). Prin grija şi cu cheltuiala sa, a apărut în 1688 faimoasa Biblie de la București, prima traducere integrală a Bibliei în limba română, cunoscută şi sub numele de Biblia lui Şerban Cantacuzino. A fondat prima școală românească din București.

Este ctitorul, printre altele, a Mănăstirii Cotroceni (pentru care a destinat toate veniturile obţinute de la „Hanul lui Şerban Vodă”, zidit în centrul de atunci al Bucureştilor) şi a bisericii Fundenii Doamnei, ambele în Bucureşti. A refăcut în 1699 – 1700 Mănăstirea Comana, ctitorie a străbunicului său, Radu Șerban.

De o mare importanță a fost activitatea sa în domeniile economic și literar:

Şerban Cantacuzino a murit subit în octombrie 1688, ivindu-se tot felul de zvonuri despre moartea lui (printre care cel că ar fi fost otrăvit de către boierii cărora le era frică de planurile sale anti-otomane)[2]. A fost urmat la tron de către nepotul său, Sf. Martir şi Binecredinciosul Voievod Constantin Brâncoveanu. Se spune că în ultimele sale ceasuri, Şerban Vodă l-ar fi chemat la patul său de moarte, şi, încredinţându-i pecetea domnească, l-ar fi rugat să-şi asume sarcina domniei, pentru liniştea sa şi a ţării[3].

Note

  1. Neagu Djuvara, O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri, ediţia a IV-a, Bucureşti, Ed Humanitas, 2002. ISBN 973-50-0242-6
  2. 2,0 2,1 Alexandru D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1925
  3. Anton Maria del Chiaro, Revoluţiile Valahiei, Veneția, 1718 (ediția românească din 1929)

Legături externe


Casetă de succesiune:
Șerban Cantacuzino
Precedat de:
Gheorghe Duca
Domn al Țării Românești
1678 - 1688
Urmat de:
Constantin Brâncoveanu