Șerban Cantacuzino: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (a redenumit Şerban Cantacuzino în Șerban Cantacuzino: diacritice noi (cu virgulă))
m
(Nu s-au afișat 13 versiuni intermediare efectuate de același utilizator)
Linia 1: Linia 1:
[[Imagine:Serban_Cantacuzino.jpg|thumb|right|200px|<center>Şerban Cantacuzino</center>]]
+
[[Imagine:Serban_Cantacuzino.jpg|thumb|right|200px|<center>Șerban Cantacuzino</center>]]
'''Şerban Cantacuzino''' a fost Domn al Ţării Româneşti între anii 1678-1688.
+
'''Șerban Cantacuzino''' (n. 1640 – d. [[29 octombrie]] 1688) a fost Domn al Țării Românești între anii 1678-1688.
  
Făcea parte din ilustra familie de origine bizantină a Cantacuzinilor, familie care a dat numeroşi domnitori ai Ţării Româneşti şi ai Moldovei. Această familie se asimilase atât de bine în ţările române, încât ajunsese să se afle în fruntea partidei boiereşti care lupta pentru a restrânge influenţa familiilor greceşti de curând venite. Tatăl lui Şerban Vodă, marele postelnic Constantin Cantacuzino, se însurase cu o fată a lui [[Radu Şerban|Radu Şerban Basarab]], astfel încât fiii lui se simţeau oarecum moştenitori ai vechilor domnitori „pământeni”.
+
Făcea parte din ilustra familie de origine bizantină a Cantacuzinilor, familie care a dat numeroși domnitori ai Țării Românești și ai Moldovei. Această familie se asimilase atât de bine în țările române, încât ajunsese să se afle în fruntea partidei boierești care lupta pentru a restrânge influența familiilor grecești de curând venite. Tatăl lui Șerban Vodă, marele postelnic Constantin Cantacuzino, se însurase cu o fată a lui [[Radu Șerban|Radu Șerban Basarab]], astfel încât fiii lui se simțeau oarecum moștenitori ai vechilor domnitori „pământeni”.
  
Despre Şerban Vodă Cantacuzino se spune că nutrea speranţa de a relua lupta împotriva turcilor, dar chiar în timpul domniei, Imperiul Otoman are o ultimă mare ofensivă spre apus, oştile sultanului asediind chiar Viena (1683). Şerban Vodă, ca şi domnul Moldovei şi principele Transilvaniei, fusese nevoit să însoţească armata turcă cu mica lui oştire. Cronicarii vremii spun că tunurile sale trăgeau cu  cu ghiulele umplute cu paie, ca să nu facă rău creştinilor
+
Despre Șerban Vodă Cantacuzino se spune că nutrea speranța de a relua lupta împotriva turcilor, dar chiar în timpul domniei, Imperiul Otoman are o ultimă mare ofensivă spre apus, oștile sultanului asediind chiar Viena (1683). Șerban Vodă, ca și domnul Moldovei și principele Transilvaniei, fusese nevoit să însoțească armata turcă cu mica lui oștire. Cronicarii vremii spun că tunurile sale trăgeau cu  cu ghiulele umplute cu paie, ca să nu facă rău creștinilor asediați.<ref>Neagu Djuvara, ''O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri'', ediția a IV-a, București, Ed Humanitas, 2002. ISBN 973-50-0242-6</ref> Se mai află și astăzi lângă Viena o cruce de piatră ridicată de el pentru creștinii care se aflau atunci în armata turcă.<ref name="Xenopol">Alexandru D. Xenopol, ''Istoria românilor din Dacia Traiană'', Editura Cartea Românească, București, 1925</ref>
asediaţi.<ref>Neagu Djuvara, ''O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri'', ediţia a IV-a, Bucureşti, Ed Humanitas, 2002. ISBN 973-50-0242-6</ref> Se mai află şi astăzi lângă Viena o cruce de piatră ridicată de el pentru creştinii care se aflau atunci în armata turcă.<ref name="Xenopol">Alexandru D. Xenopol, ''Istoria românilor din Dacia Traiană'', Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1925</ref>
 
  
Între anii 1684 şi 1688 a realizat un joc diplomatic ingenios, încercând să contracareze tendințele expansioniste ale Habsburgilor în Banat și ale Poloniei în Moldova. Le-a propus turcilor să i se acorde ereditar tronul, totodată menţinând contacte și cu Rusia și Veneția. În acelaşi timp, a conceput un plan de atac asupra [[Constantinopol]]ului pentru a alunga turcii din Europa, iar puterile creştine apusene i-au promis sprijin moral și material.
+
Între anii 1684 și 1688 a realizat un joc diplomatic ingenios, încercând să contracareze tendințele expansioniste ale Habsburgilor în Banat și ale Poloniei în Moldova. Le-a propus turcilor să i se acorde ereditar tronul, totodată menținând contacte și cu Rusia și Veneția. În același timp, a conceput un plan de atac asupra [[Constantinopol]]ului pentru a alunga turcii din Europa, iar puterile creștine apusene i-au promis sprijin moral și material.
  
 
În vremea sa a fost introdusă cultura porumbului, care la scurtă vreme a ajuns hrana de bază a țăranilor români.
 
În vremea sa a fost introdusă cultura porumbului, care la scurtă vreme a ajuns hrana de bază a țăranilor români.
  
Şerban Cantacuzino a înființat mai multe ateliere de tipărit (tiparnițe). Prin grija şi cu cheltuiala sa, a apărut în 1688 faimoasa [[Biblia de la Bucureşti (1688)|Biblie de la București]], prima traducere integrală a Bibliei în limba română, cunoscută şi sub numele de ''Biblia lui Şerban Cantacuzino''. A fondat prima școală românească din București.
+
Șerban Cantacuzino a înființat mai multe ateliere de tipărit (tiparnițe). Prin grija și cu cheltuiala sa, a apărut în 1688 faimoasa [[Biblia de la București (1688)|Biblie de la București]], prima traducere integrală a Bibliei în limba română, cunoscută și sub numele de ''Biblia lui Șerban Cantacuzino''. A fondat prima școală românească din București.
  
Este ctitorul, printre altele, a [[Mănăstirea Cotroceni|Mănăstirii Cotroceni]] (pentru care a destinat toate veniturile obţinute de la „Hanul lui Şerban Vodă”, zidit în centrul de atunci al Bucureştilor) şi a bisericii Fundenii Doamnei, ambele în Bucureşti.
+
Este ctitorul, printre altele, al [[Mănăstirea Cotroceni|Mănăstirii Cotroceni]] (pentru care a destinat toate veniturile obținute de la „Hanul lui Șerban Vodă”, zidit în centrul de atunci al Bucureștilor) și al bisericii Fundenii Doamnei, ambele în București. A înzestrat [[Mănăstirea Comana]], [[ctitorie]] a bunicului său, [[Radu Șerban]], cu satul Baldovinești.
  
 
De o mare importanță a fost activitatea sa în domeniile economic și literar:
 
De o mare importanță a fost activitatea sa în domeniile economic și literar:
  
Şerban Cantacuzino a murit subit în octombrie 1688, ivindu-se tot felul de zvonuri despre moartea lui (printre care cel că ar fi fost otrăvit de către boierii cărora le era frică de planurile sale anti-otomane)<ref name="Xenopol"/>. A fost urmat la tron de către nepotul său, Sf. [[Martir]] şi Binecredinciosul Voievod [[Constantin Brâncoveanu]]. Se spune că în ultimele sale ceasuri, Şerban Vodă l-ar fi chemat la patul său de moarte, şi, încredinţându-i pecetea domnească, l-ar fi rugat să-şi asume sarcina domniei, pentru liniştea sa şi a ţării<ref>[http://www.cimec.ro/carte/delchiaro/002.htm#04 Anton Maria del Chiaro, ''Revoluţiile Valahiei'', Veneția, 1718 (ediția românească din 1929)]</ref>.
+
Șerban Cantacuzino a murit subit pe [[29 octombrie]] 1688,<ref>Constantin Rezachevici, ''Constantin Brâncoveanu. Zărnești 1690'', Editura Militară, București, 1989, p. 33</ref> ivindu-se tot felul de zvonuri despre moartea lui (printre care cel că ar fi fost otrăvit de către boierii cărora le era frică de planurile sale anti-otomane)<ref name="Xenopol"/>. A fost urmat la tron de către nepotul său, Sf. [[Martir]] și Binecredinciosul Voievod [[Constantin Brâncoveanu]]. Se spune că în ultimele sale ceasuri, Șerban Vodă l-ar fi chemat la patul său de moarte, și, încredințându-i pecetea domnească, l-ar fi rugat să-și asume sarcina domniei, pentru liniștea sa și a țării<ref>[http://www.cimec.ro/carte/delchiaro/002.htm#04 Anton Maria del Chiaro, ''Revoluțiile Valahiei'', Veneția, 1718 (ediția românească din 1929)]</ref>.
  
 
==Note==
 
==Note==
 
<references/>
 
<references/>
 +
 +
==Legături externe==
 +
* [http://ziarullumina.ro/reportaj/statuia-lui-serban-cantacuzino-prinde-viata-pe-dealul-patriarhiei ''Statuia lui Șerban Cantacuzino prinde viață pe Dealul Patriarhiei''], 5 august 2008, Raluca Brodner, ''Ziarul Lumina''
  
  
Linia 26: Linia 28:
 
{{succesiune|
 
{{succesiune|
 
înainte=Gheorghe Duca|
 
înainte=Gheorghe Duca|
titlu=[http://ro.wikipedia.org/wiki/List%C4%83_de_domnitori_valahi Domnitor al Țării Românești]|
+
titlu=[[Listă a Domnilor Țării Românești|Domn al Țării Românești]]|
 
ani=1678 - 1688|
 
ani=1678 - 1688|
 
după=[[Constantin Brâncoveanu]]}}
 
după=[[Constantin Brâncoveanu]]}}
Linia 32: Linia 34:
  
  
[[Categorie:Voievozi români]]
+
[[Categorie:Voievozi români|SȘerban]]
 +
[[Categorie:Ctitori|SȘerban]]

Versiunea de la data 19 noiembrie 2021 06:26

Șerban Cantacuzino

Șerban Cantacuzino (n. 1640 – d. 29 octombrie 1688) a fost Domn al Țării Românești între anii 1678-1688.

Făcea parte din ilustra familie de origine bizantină a Cantacuzinilor, familie care a dat numeroși domnitori ai Țării Românești și ai Moldovei. Această familie se asimilase atât de bine în țările române, încât ajunsese să se afle în fruntea partidei boierești care lupta pentru a restrânge influența familiilor grecești de curând venite. Tatăl lui Șerban Vodă, marele postelnic Constantin Cantacuzino, se însurase cu o fată a lui Radu Șerban Basarab, astfel încât fiii lui se simțeau oarecum moștenitori ai vechilor domnitori „pământeni”.

Despre Șerban Vodă Cantacuzino se spune că nutrea speranța de a relua lupta împotriva turcilor, dar chiar în timpul domniei, Imperiul Otoman are o ultimă mare ofensivă spre apus, oștile sultanului asediind chiar Viena (1683). Șerban Vodă, ca și domnul Moldovei și principele Transilvaniei, fusese nevoit să însoțească armata turcă cu mica lui oștire. Cronicarii vremii spun că tunurile sale trăgeau cu cu ghiulele umplute cu paie, ca să nu facă rău creștinilor asediați.[1] Se mai află și astăzi lângă Viena o cruce de piatră ridicată de el pentru creștinii care se aflau atunci în armata turcă.[2]

Între anii 1684 și 1688 a realizat un joc diplomatic ingenios, încercând să contracareze tendințele expansioniste ale Habsburgilor în Banat și ale Poloniei în Moldova. Le-a propus turcilor să i se acorde ereditar tronul, totodată menținând contacte și cu Rusia și Veneția. În același timp, a conceput un plan de atac asupra Constantinopolului pentru a alunga turcii din Europa, iar puterile creștine apusene i-au promis sprijin moral și material.

În vremea sa a fost introdusă cultura porumbului, care la scurtă vreme a ajuns hrana de bază a țăranilor români.

Șerban Cantacuzino a înființat mai multe ateliere de tipărit (tiparnițe). Prin grija și cu cheltuiala sa, a apărut în 1688 faimoasa Biblie de la București, prima traducere integrală a Bibliei în limba română, cunoscută și sub numele de Biblia lui Șerban Cantacuzino. A fondat prima școală românească din București.

Este ctitorul, printre altele, al Mănăstirii Cotroceni (pentru care a destinat toate veniturile obținute de la „Hanul lui Șerban Vodă”, zidit în centrul de atunci al Bucureștilor) și al bisericii Fundenii Doamnei, ambele în București. A înzestrat Mănăstirea Comana, ctitorie a bunicului său, Radu Șerban, cu satul Baldovinești.

De o mare importanță a fost activitatea sa în domeniile economic și literar:

Șerban Cantacuzino a murit subit pe 29 octombrie 1688,[3] ivindu-se tot felul de zvonuri despre moartea lui (printre care cel că ar fi fost otrăvit de către boierii cărora le era frică de planurile sale anti-otomane)[2]. A fost urmat la tron de către nepotul său, Sf. Martir și Binecredinciosul Voievod Constantin Brâncoveanu. Se spune că în ultimele sale ceasuri, Șerban Vodă l-ar fi chemat la patul său de moarte, și, încredințându-i pecetea domnească, l-ar fi rugat să-și asume sarcina domniei, pentru liniștea sa și a țării[4].

Note

  1. Neagu Djuvara, O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri, ediția a IV-a, București, Ed Humanitas, 2002. ISBN 973-50-0242-6
  2. 2,0 2,1 Alexandru D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, Editura Cartea Românească, București, 1925
  3. Constantin Rezachevici, Constantin Brâncoveanu. Zărnești 1690, Editura Militară, București, 1989, p. 33
  4. Anton Maria del Chiaro, Revoluțiile Valahiei, Veneția, 1718 (ediția românească din 1929)

Legături externe


Casetă de succesiune:
Șerban Cantacuzino
Precedat de:
Gheorghe Duca
Domn al Țării Românești
1678 - 1688
Urmat de:
Constantin Brâncoveanu