Școala din Antiohia: Diferență între versiuni
(Pagină nouă: '''Școala din Antiohia''' a fost una din cele două mari centre de teologie și exegeză biblică din primele secole ale creștinismului, alături de [[Şcoala catehetică...) |
m |
||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
'''Școala din Antiohia''' a fost una din cele două mari centre de [[teologie]] și [[exegeză biblică]] din primele secole ale creștinismului, alături de [[Şcoala catehetică din Alexandria]]. | '''Școala din Antiohia''' a fost una din cele două mari centre de [[teologie]] și [[exegeză biblică]] din primele secole ale creștinismului, alături de [[Şcoala catehetică din Alexandria]]. | ||
| − | Școala din Antiohia exprimă tendinţa Bisericii din Siria şi Palestina, punând accentul pe sensul istoric, literal al textului biblic (și uneori tipologic), fără să elimine sensul spiritual, alegoric, care prevalează în mediul elenistic din Alexandria. | + | Școala din Antiohia exprimă tendinţa Bisericii din Siria şi Palestina, punând accentul pe sensul istoric, literal al textului biblic (și uneori [[Tipologie|tipologic]]), fără să elimine sensul spiritual, [[Alegorie|alegoric]], care prevalează în mediul elenistic din Alexandria. |
| − | Reprezentanţi de seamă sunt : [[Diodor de Tars]] (cca 300 - cca 390), [[Teodor de Mopsuestia]] (cca 350 | + | Reprezentanţi de seamă sunt : [[Diodor de Tars]] (cca. 300 - cca. 390), [[Teodor de Mopsuestia]] (cca. 350 - 428), [[Teodoret din Cir]] (cca. 393 - cca. 466), [[Ioan Gură de Aur]] (349—407) care dă o mare importanţă istoricităţii [[Sfânta Scriptură|Bibliei]]. |
==Istorie== | ==Istorie== | ||
| Linia 12: | Linia 12: | ||
===Începuturile: 270 - începutul secolului al IV-lea=== | ===Începuturile: 270 - începutul secolului al IV-lea=== | ||
| − | Prima școală creștină cunoscută în Antiohia este cea întemeiată de | + | Prima școală creștină cunoscută în Antiohia este cea întemeiată de [[preot]]ul [[Lucian din Antiohia]], născut la Samosata către 235 și mort ca [[mucenic]] la Nicomidia în 312, după nouă ani în temniță. Se cunosc însă puține lucruri despre învățătura lui Lucian, a cărui [[hristologie]] era [[Subordinaționism|subordinaționistă]]. [[Arie]] pare să fi fost elevul său. |
===Perioada 350-433=== | ===Perioada 350-433=== | ||
| − | După declinul școlii inițiate de Lucian din Antiohia, preotul Diodor din Antiohia (viitor episcop de Tras, instalat de sfântul [[Vasile cel Mare]] în 378) a reîntemeiat școala la mijlocul secolului al IV-lea în cadrul unei comunități semi-monastice. | + | După declinul școlii inițiate de Lucian din Antiohia, preotul Diodor din Antiohia (viitor [[episcop]] de Tras, instalat de sfântul [[Vasile cel Mare]] în 378) a reîntemeiat școala la mijlocul secolului al IV-lea în cadrul unei comunități semi-monastice. |
| − | După [[Sinodul III Ecumenic]] (Efes, 431), școala din Antiohia se vede discreditată prin condamnarea nestorianismului și a susținătorilor lui, proveniți din Antiohia. Doi ani mai târziu, în 433, patriarhii Chiril al Alexandriei și Ioan al Antiohiei semnează (cu sprijinul papei Sixt al III-lea) o ”formulă de unire”, care pune capăt conflictului hristologic cu privire la nestorianism. | + | După [[Sinodul III Ecumenic]] (Efes, 431), școala din Antiohia se vede discreditată prin condamnarea [[Nestorianism|nestorianismului]] și a susținătorilor lui, proveniți din Antiohia. Doi ani mai târziu, în 433, patriarhii [[Chiril al Alexandriei]] și [[Ioan I al Antiohiei]] semnează (cu sprijinul papei [[Sixt al III-lea al Romei]]) o ”formulă de unire”, care pune capăt conflictului hristologic cu privire la nestorianism. |
===Perioada de după 433=== | ===Perioada de după 433=== | ||
| − | După 433, tradiția teologică promovată de Teodor de Mopsuestia și | + | După 433, [[tradiția]] teologică promovată de Teodor de Mopsuestia și [[ucenic]]ii săi este alungată treptat din Antiohia, dar continuă prin [[școala din Edesa]], până la închiderea acesteia în 489, și apoi prin [[școala din Nisibe]]. |
==Hristologie== | ==Hristologie== | ||
| − | În domeniul [[hristologie]]i, şcoala din Antiohia s-a făcut cunoscută în controversa provocată de scrierile lui [[Chiril al Alexandriei]]. În general, | + | În domeniul [[hristologie]]i, şcoala din Antiohia s-a făcut cunoscută în controversa provocată de scrierile lui [[Chiril al Alexandriei]]. În general, [[teolog]]ii antiohieni au înclinat spre separarea firii omeneşti de cea dumnezeiască şi spre afirmarea unei umanităţi autonome, ceea ce a încurajat [[nestorianism]]ul. De altfel, [[al Sinodul III Ecumenic|treilea Sinod ecumenic]] (Efes, 431) a condamnat pe [[Nestorie]], discipolul lui Teodor de Mopsuestia, iar [[Sinodul V Ecumenic|al cincilea Sinod ecumenic]] (Constantinopol, 553) condamnă [[Controversa celor Trei Capitole|cele «trei capitole»]], adică învăţătura lui Teodor de Mopsuestia, scrierile lui Teodoret din Cir şi [[Iba de Edesa]] contra lui Chiril al Alexandriei.<ref>Pr. Prof. Dr. Ion Bria, ''Dicționar de teologie ortodoxă'', EIBMBOR, București, 1981, art. „Antiohia”, p.34</ref> |
| − | Școala din Antiohia a promovat o tendință hristologică care ar putea fi numită adopționistă.<ref>Cross, F. L., ed. ''The Oxford Dictionary of the Christian Church''. New York: Oxford University Press. 2005, | + | Școala din Antiohia a promovat o tendință hristologică care ar putea fi numită [[Adopționism|adopționistă]].<ref>Cross, F. L., ed. ''The Oxford Dictionary of the Christian Church''. New York: Oxford University Press. 2005, art. ''Adoptianism''</ref> [[Nestorie]], înainte de a fi [[patriarh]] al Constantinopolului, a fost [[călugăr]] și teolog la Antiohia, și s-a impregnat de principiile teologice ale școlii antiohiene a vremii.<ref>Cross, F. L., ed. ''The Oxford Dictionary of the Christian Church''. New York: Oxford University Press. 2005, art. ''Nestorius''</ref> |
==Cosmologie== | ==Cosmologie== | ||
| − | Exegeza literalistă a textelor biblice i-a condus pe teologii din Antiohia să susțină o cosmologie străină de descoperirile științei grecești: [[Diodor de Tras]], [[Teodor de Mopsuestia]] și [[Teodoret din Cir]], de pildă, susțineau că pământul este plat și că | + | Exegeza literalistă a textelor biblice i-a condus pe teologii din Antiohia să susțină o [[cosmologie]] străină de descoperirile științei grecești: [[Diodor de Tras]], [[Teodor de Mopsuestia]] și [[Teodoret din Cir]], de pildă, susțineau că pământul este plat și că [[Chivot]]ul Legământului era imaginea universului (cf. unui pasaj din ''Împotriva destinului'' de [[Diodor de Tras]] citat de [[Fotie cel Mare]]: «Sunt două ceruri, unul vizibil și altul invizibil deasupra primului: cerul de deasupra este un fel de acoperiș pentru lume, după cum cerul de jos este pentru Pământ»). Această concepție s-a păstrat în Biserica nestoriană și era exprimată din nou în secolul al VI-lea în lucrarea ''Topografie creștină'' a lui Cosma Indicopleustul (gr. Κόσμας Ἰνδικοπλεύστης)<ref>Cf. http://fr.wikipedia.org/wiki/%C3%89cole_th%C3%A9ologique_d%27Antioche</ref>. |
==Surse== | ==Surse== | ||
Versiunea de la data 6 mai 2013 14:21
Școala din Antiohia a fost una din cele două mari centre de teologie și exegeză biblică din primele secole ale creștinismului, alături de Şcoala catehetică din Alexandria.
Școala din Antiohia exprimă tendinţa Bisericii din Siria şi Palestina, punând accentul pe sensul istoric, literal al textului biblic (și uneori tipologic), fără să elimine sensul spiritual, alegoric, care prevalează în mediul elenistic din Alexandria.
Reprezentanţi de seamă sunt : Diodor de Tars (cca. 300 - cca. 390), Teodor de Mopsuestia (cca. 350 - 428), Teodoret din Cir (cca. 393 - cca. 466), Ioan Gură de Aur (349—407) care dă o mare importanţă istoricităţii Bibliei.
Cuprins
Istorie
Istoria școlii din Antiohia poate fi împărțită în trei perioade[1]:
- începuturile școlii, de pe la 270 și până la începutul secolului al IV-lea;
- perioada 350-433;
- perioada de după 433.
Începuturile: 270 - începutul secolului al IV-lea
Prima școală creștină cunoscută în Antiohia este cea întemeiată de preotul Lucian din Antiohia, născut la Samosata către 235 și mort ca mucenic la Nicomidia în 312, după nouă ani în temniță. Se cunosc însă puține lucruri despre învățătura lui Lucian, a cărui hristologie era subordinaționistă. Arie pare să fi fost elevul său.
Perioada 350-433
După declinul școlii inițiate de Lucian din Antiohia, preotul Diodor din Antiohia (viitor episcop de Tras, instalat de sfântul Vasile cel Mare în 378) a reîntemeiat școala la mijlocul secolului al IV-lea în cadrul unei comunități semi-monastice.
După Sinodul III Ecumenic (Efes, 431), școala din Antiohia se vede discreditată prin condamnarea nestorianismului și a susținătorilor lui, proveniți din Antiohia. Doi ani mai târziu, în 433, patriarhii Chiril al Alexandriei și Ioan I al Antiohiei semnează (cu sprijinul papei Sixt al III-lea al Romei) o ”formulă de unire”, care pune capăt conflictului hristologic cu privire la nestorianism.
Perioada de după 433
După 433, tradiția teologică promovată de Teodor de Mopsuestia și ucenicii săi este alungată treptat din Antiohia, dar continuă prin școala din Edesa, până la închiderea acesteia în 489, și apoi prin școala din Nisibe.
Hristologie
În domeniul hristologiei, şcoala din Antiohia s-a făcut cunoscută în controversa provocată de scrierile lui Chiril al Alexandriei. În general, teologii antiohieni au înclinat spre separarea firii omeneşti de cea dumnezeiască şi spre afirmarea unei umanităţi autonome, ceea ce a încurajat nestorianismul. De altfel, treilea Sinod ecumenic (Efes, 431) a condamnat pe Nestorie, discipolul lui Teodor de Mopsuestia, iar al cincilea Sinod ecumenic (Constantinopol, 553) condamnă cele «trei capitole», adică învăţătura lui Teodor de Mopsuestia, scrierile lui Teodoret din Cir şi Iba de Edesa contra lui Chiril al Alexandriei.[2]
Școala din Antiohia a promovat o tendință hristologică care ar putea fi numită adopționistă.[3] Nestorie, înainte de a fi patriarh al Constantinopolului, a fost călugăr și teolog la Antiohia, și s-a impregnat de principiile teologice ale școlii antiohiene a vremii.[4]
Cosmologie
Exegeza literalistă a textelor biblice i-a condus pe teologii din Antiohia să susțină o cosmologie străină de descoperirile științei grecești: Diodor de Tras, Teodor de Mopsuestia și Teodoret din Cir, de pildă, susțineau că pământul este plat și că Chivotul Legământului era imaginea universului (cf. unui pasaj din Împotriva destinului de Diodor de Tras citat de Fotie cel Mare: «Sunt două ceruri, unul vizibil și altul invizibil deasupra primului: cerul de deasupra este un fel de acoperiș pentru lume, după cum cerul de jos este pentru Pământ»). Această concepție s-a păstrat în Biserica nestoriană și era exprimată din nou în secolul al VI-lea în lucrarea Topografie creștină a lui Cosma Indicopleustul (gr. Κόσμας Ἰνδικοπλεύστης)[5].
Surse
- Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Dicționar de teologie ortodoxă, EIBMBOR, București, 1981, art. „Antiohia”
- http://en.wikipedia.org/wiki/School_of_Antioch
- http://fr.wikipedia.org/wiki/%C3%89cole_th%C3%A9ologique_d%27Antioche
Bibliografie
- L. Goppelt, Les origines de l'Eglise. Christianisme et judaisme aux deux premiers siecles, trad. de L. Jospin, Rayot, Paris, 1961, p. 166—187
- Jaroslav Pelikan, The Christian Tradition, vol. I : The Emergence ot the Catholic Tradition, Chicago, University of Chicago Press, 1971, p. 234—236, 250—256.
A se vedea și
Note
- ↑ Cf. http://en.wikipedia.org/wiki/School_of_Antioch
- ↑ Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Dicționar de teologie ortodoxă, EIBMBOR, București, 1981, art. „Antiohia”, p.34
- ↑ Cross, F. L., ed. The Oxford Dictionary of the Christian Church. New York: Oxford University Press. 2005, art. Adoptianism
- ↑ Cross, F. L., ed. The Oxford Dictionary of the Christian Church. New York: Oxford University Press. 2005, art. Nestorius
- ↑ Cf. http://fr.wikipedia.org/wiki/%C3%89cole_th%C3%A9ologique_d%27Antioche
