Modificări

'''Școala din Antiohia''' a fost una din cele două mari centre de [[teologie]] și [[exegeză biblică]] din primele secole ale creștinismului, alături de [[Şcoala catehetică din Alexandria|Şcoala din Alexandria]].

Școala din Antiohia exprimă tendinţa Bisericii din Siria şi Palestina, punând de a pune accentul pe sensul istoric, literal al textului biblic (și uneori [[Tipologie|tipologic]]), fără să elimine însă a ignora sau lăsa la o parte sensul spiritual, [[Alegorie|alegoric]], care prevalează al acestuia (tip de interpretare predominantă în mediul elenistic al Şcolii din Alexandria).

Istoria școlii din Antiohia poate fi împărțită în trei perioade<ref>Cf. http[[w://en.wikipedia.org/wiki/School_of_Antioch]]</ref>:

După declinul școlii inițiate de Lucian din Antiohia, preotul Diodor din Antiohia (viitor [[episcop]] de TrasTars, instalat de sfântul [[Vasile cel Mare]] în 378) a reîntemeiat școala la mijlocul secolului al IV-lea în cadrul unei comunități semi-monastice.

În domeniul [[hristologie]]i, şcoala Școala din Antiohia s-a făcut cunoscută în controversa provocată de scrierile lui [[Chiril al Alexandriei]]. În general, [[teolog]]ii antiohieni au înclinat spre separarea firii omeneşti a lui Hristos de cea dumnezeiască şi spre afirmarea unei umanităţi autonomea Acestuia, ceea ce a încurajat [[nestorianism]]ul. De altfel, [[al Sinodul III Ecumenic|al treilea Sinod ecumenic]] (Efes, 431) l-a condamnat pe [[Nestorie]], discipolul lui Teodor de Mopsuestia, iar [[Sinodul V Ecumenic|al cincilea Sinod ecumenic]] (Constantinopol, 553) condamnă a condamnat [[Controversa celor Trei Capitole|cele «trei capitole»]], adică învăţătura lui Teodor de Mopsuestia, şi respectiv scrierile lui Teodoret din Cir şi [[Iba de Edesa]] contra împotriva lui Chiril al Alexandriei.<ref>Pr. Prof. Dr. Ion Bria, ''Dicționar de teologie ortodoxă'', EIBMBOR, București, 1981, art. „Antiohia”, p.34</ref>

Școala din Antiohia a promovat o tendință hristologică care ar putea fi numită [[Adopționism|adopționistă]].<ref>Cross, F. L., ed. ''The Oxford Dictionary of the Christian Church''. New York: Oxford University Press. 2005, art. ''Adoptianism''.</ref> [[Nestorie]], înainte de a fi [[patriarh]] al Constantinopolului, a fost [[călugăr]] și teolog la Antiohia, și s-a impregnat de principiile teologice ale școlii antiohiene a vremii.<ref>Cross, F. L., ed. ''The Oxford Dictionary of the Christian Church''. New York: Oxford University Press. 2005, art. ''Nestorius''.</ref>

Exegeza literalistă literală a textelor biblice i-a condus pe teologii din Antiohia să susțină o [[cosmologie]] străină de descoperirile științei grecești: [[Diodor de TrasTars]], [[Teodor de Mopsuestia]] și [[Teodoret din Cir]], de pildă, susțineau că pământul este era plat și că [[Chivot]]ul Legământului era imaginea universului (cf. conform unui pasaj din ''Împotriva destinului'' de [[Diodor de Tras]] Tars citat de [[Fotie cel Mare]]: «Sunt două ceruri, unul vizibil și altul invizibil deasupra primului: cerul de deasupra este un fel de acoperiș pentru lume, după cum cerul de jos este pentru Pământ»). Această concepție s-a păstrat în Biserica nestoriană și era exprimată din nou în secolul al VI-lea în lucrarea ''Topografie creștină'' a lui Cosma Indicopleustul (gr. Κόσμας Ἰνδικοπλεύστης)<ref>Cf. Potrivit [http://fr.wikipedia.org/wiki/%C3%89cole_th%C3%A9ologique_d%27Antiochefr.Wikipédia: École théologique d'Antioche]</ref>.

*http[[w://en.wikipedia.org/wiki/School_of_Antioch]]*[http://fr.wikipedia.org/wiki/%C3%89cole_th%C3%A9ologique_d%27Antiochefr.Wikipédia: École théologique d'Antioche]

*L. Goppelt, ''Les origines de l'EgliseÉglise. Christianisme et judaisme aux deux premiers sieclessiècles'', trad. de L. Jospin, Rayot, Paris, 1961, p. 166—187 . *Jaroslav Pelikan, ''The Christian Tradition'', vol. I : ''The Emergence ot of the Catholic Tradition'', Chicago, University of Chicago Press, 1971, p. 234—236, 250—256.

[[Categorie:Şcoli Școli teologice]] [[fr:École théologique d'Antioche]]