Învierea Domnului: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m
(Nu s-au afișat 6 versiuni intermediare efectuate de alți 3 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}[[Image:Pascha.jpg|right|frame|Învierea Domnului<br>Coborârea la [[iad]]]]Învăţătura despre '''învierea Domnului''' nostru [[Iisus Hristos]] se află în centrul credinţei creştine: "Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credinţa voastră", spune [[apostolul Pavel]] ([[Epistola I către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel|I Corinteni]] 15, 17). Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul din [[Sfânta Treime]], S-a [[Întruparea|întrupat]] pentru noi şi a noastră [[Soteriologie|mântuire]], a suferit, a fost dat la [[Moartea|moarte]] şi a treia zi a înviat din morţi ([[Crezul]]).
+
[[Fișier:Pascha.jpg|right|frame|Învierea Domnului<br>Coborârea la [[iad]]]]
  
==Învierea Domnului şi lucrarea de răscumpărare a omului==
+
Învățătura despre '''învierea Domnului''' nostru [[Iisus Hristos]] se află în centrul credinței creștine: "Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credința voastră", spune [[apostolul Pavel]] ([[Epistola I către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel|I Corinteni]] 15, 17). Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul din [[Sfânta Treime]], S-a [[Întruparea|întrupat]] pentru noi și a noastră [[Soteriologie|mântuire]], a suferit, a fost dat la [[Moartea|moarte]] și a treia zi a înviat din morți ([[Crezul]]).
Dar învăţătura ortodoxă despre învierea Domnului nu este separată de întreaga lucrare de [[răscumpărare]], de ridicare a omului din îndepărtarea sa de [[Dumnezeu]], survenită prin căderea omului (a protopărinților [[Adam și Eva]]) și prin căderile în [[păcat]] în general. Astfel, ea nu trebuie separată nici de răstignirea şi moartea Sa pe [[cruce]], astfel ca lucrarea de răscumpărare ce a făcut Dumnezeu prin Fiul Său întrupat să fie unitară, după cum mărturisim şi în [[Crez]]:
 
  
:Cred [...] întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii: Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel ce este de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.<br>
+
==Învierea Domnului și lucrarea de răscumpărare a omului==
:Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din [[Fecioara Maria]] şi S-a făcut om.<br>
+
Dar învățătura ortodoxă despre învierea Domnului nu este separată de întreaga lucrare de [[răscumpărare]], de ridicare a omului din îndepărtarea sa de [[Dumnezeu]], survenită prin căderea omului (a protopărinților [[Adam și Eva]]) și prin căderile în [[păcat]] în general. Astfel, ea nu trebuie separată nici de răstignirea și moartea Sa pe [[cruce]], astfel ca lucrarea de răscumpărare ce a făcut Dumnezeu prin Fiul Său întrupat să fie unitară, după cum mărturisim și în [[Crez]]:
:Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui [[Pilat din Pont]] şi a pătimit şi S-a îngropat.<br>
+
 
 +
:Cred [...] întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii: Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel ce este de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.<br>
 +
:Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din [[Fecioara Maria]] și S-a făcut om.<br>
 +
:Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui [[Pilat din Pont]] și a pătimit și S-a îngropat.<br>
 
:Şi a înviat a treia zi, după [[Sfânta Scriptură|Scripturi]].<br>
 
:Şi a înviat a treia zi, după [[Sfânta Scriptură|Scripturi]].<br>
:Şi S-a [[Înălţarea Domnului|înălţat la ceruri]] şi şade de-a dreapta Tatălui.<br>
+
:Şi S-a [[Înălțarea Domnului|înălțat la ceruri]] și șade de-a dreapta Tatălui.<br>
:Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Căruia împărăţie nu va avea sfârşit.
+
:Şi iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.
  
==Învăţătura ortodoxă despre învierea Domnului==
+
==Învățătura ortodoxă despre învierea Domnului==
:"În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul şi pe scaun împreună cu Tatăl şi cu Duhul ai fost Hristoase, toate umplându-le Cel ce eşti necuprins".
+
:"În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul și pe scaun împreună cu Tatăl și cu Duhul ai fost Hristoase, toate umplându-le Cel ce ești necuprins".
  
Acest [[tropar]], pe care preotul în rosteşte în timpul Sfintei Liturghii, este adesea considerat ca un rezumat al învăţăturii ortodoxe despre învierea lui Hristos.
+
Acest [[tropar]], pe care preotul în rostește în timpul Sfintei Liturghii, este adesea considerat ca un rezumat al învățăturii ortodoxe despre învierea lui Hristos.
  
Dumnezeu adevărat, Hristos este pretutindeni şi pe toate le umple, fiind necuprins. Niciodată nu s-a despărţit de Tatăl şi de Duhul, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt fiind "Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită".
+
Dumnezeu adevărat, Hristos este pretutindeni și pe toate le umple, fiind necuprins. Niciodată nu s-a despărțit de Tatăl și de Duhul, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt fiind "Treimea cea de o ființă și nedespărțită".
  
Om adevărat, el este îngropat ca un mort, înfăşurat în [[giulgiu]]rile de îngropare.
+
Om adevărat, el este îngropat ca un mort, înfășurat în [[giulgiu]]rile de îngropare.
  
Dumnezeu-om, Mântuitorul Hristos se coboară la iad, dar nu ca un osândit, ci ca un Dumnezeu ducând în acel adânc al despărţirii de Dumnezeu viaţa şi lumina învierii, sfărâmând încuietorile [[iadul]]ui şi scoţându-i de acolo pe toţi cei ce au crezut în El (I Petru 3, 19-20). În acelaşi timp, El este şi în rai cu tâlharul cel bun, după făgăduinţă ("Astăzi vei fi cu Mine în rai" - Luca 23, 43), lucru ce arată că Hristos a murit pentru toţi, pentru întreg neamul omenesc.
+
Dumnezeu-om, Mântuitorul Hristos se coboară la iad, dar nu ca un osândit, ci ca un Dumnezeu ducând în acel adânc al despărțirii de Dumnezeu viața și lumina învierii, sfărâmând încuietorile [[iadul]]ui și scoțându-i de acolo pe toți cei ce au crezut în El (I Petru 3, 19-20). În același timp, El este și în rai cu tâlharul cel bun, după făgăduință ("Astăzi vei fi cu Mine în rai" - Luca 23, 43), lucru ce arată că Hristos a murit pentru toți, pentru întreg neamul omenesc.
  
 
==Taina învierii==
 
==Taina învierii==
:Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos este şi rămâne taină, oricât am vorbi noi despre Învierea Domnului Hristos nu putem ajunge la înţelegere deplină. Ştiţi, poate ştiţi mai bine zis, că este o alcătuire între catavasiile Crucii în care Învierea este prezentată expres "cea mai presus de lume Înviere a lui Hristos Dumnezeu", adică ceva care e mai presus de ceea ce putem noi înţelege cu puterile firii şi de fapt e mai presus de ceea ce putem înţelege noi deplin. În orice caz nu ajungem niciodată să înţelegem Învierea Mântuitorului, pentru că este mai presus de fire. Deci în ce a constat Învierea Mântuitorului Hristos? A constat în învierea trupului, în unirea lui cu sufletul, deci sufletul la Învierea Domnului Hristos s-a unit cu trupul Domnului Hristos şi prin putere dumnezeiască a înviat din morţi. Despre acest lucru e scris în Sfintele Evanghelii, în cele patru [[Evanghelie|Evanghelii]]. Fiecare Evanghelist prezintă Învierea Domnului Hristos ca realitate, nu o explică, nici nu face aprecieri asupra Învierii, ci fiecare [[Evanghelist]] prezintă Învierea ca o realitate, ca ceva care s-a întâmplat. ([[Arhimandrit]]ul [[Teofil Părăian]], "Taina Învierii", în volumul ''Gânduri bune pentru gânduri bune'')
+
:Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos este și rămâne taină, oricât am vorbi noi despre Învierea Domnului Hristos nu putem ajunge la înțelegere deplină. Ştiți, poate știți mai bine zis, că este o alcătuire între catavasiile Crucii în care Învierea este prezentată expres "cea mai presus de lume Înviere a lui Hristos Dumnezeu", adică ceva care e mai presus de ceea ce putem noi înțelege cu puterile firii și de fapt e mai presus de ceea ce putem înțelege noi deplin. În orice caz nu ajungem niciodată să înțelegem Învierea Mântuitorului, pentru că este mai presus de fire. Deci în ce a constat Învierea Mântuitorului Hristos? A constat în învierea trupului, în unirea lui cu sufletul, deci sufletul la Învierea Domnului Hristos s-a unit cu trupul Domnului Hristos și prin putere dumnezeiască a înviat din morți. Despre acest lucru e scris în Sfintele Evanghelii, în cele patru [[Evanghelie|Evanghelii]]. Fiecare Evanghelist prezintă Învierea Domnului Hristos ca realitate, nu o explică, nici nu face aprecieri asupra Învierii, ci fiecare [[Evanghelist]] prezintă Învierea ca o realitate, ca ceva care s-a întâmplat. ([[Arhimandrit]]ul [[Teofil Părăian]], "Taina Învierii", în volumul ''Gânduri bune pentru gânduri bune'')
  
 
==Învierea Domnului în Noul Testament==
 
==Învierea Domnului în Noul Testament==
În fiecare [[Evanghelie]] din cele patru ale [[Noul Testament|Noului Testament]] avem istorisiri ale Învierii, ale împrejurărilor în care a înviat Domnul Hristos, şi a arătărilor Mântuitorului care au urmat după Înviere. [[Apostolul Matei|Sfântul Evanghelist Matei]] în capitolul 28 al [[Evanghelia după Matei|Evangheliei sale]] are aprecieri în legătură cu Învierea, respectiv prezentarea celor ce au fost în legătură cu Învierea. La fel, la Sfântul Evanghelist [[Apostolul Marcu|Marcu]], avem în capitolul 16 al [[Evanghelia după Marcu|evangheliei sale]] astfel de relatări; în [[Evanghelia după Luca|Sfânta Evanghelie de la Luca]] în capitolul 24, tot capitolul, şi în [[Evanghelia după Ioan|Sfânta Evanghelie de la Ioan]], două capitole, 20 şi 21.
+
În fiecare [[Evanghelie]] din cele patru ale [[Noul Testament|Noului Testament]] avem istorisiri ale Învierii, ale împrejurărilor în care a înviat Domnul Hristos, și a arătărilor Mântuitorului care au urmat după Înviere. [[Apostolul Matei|Sfântul Evanghelist Matei]] în capitolul 28 al [[Evanghelia după Matei|Evangheliei sale]] are aprecieri în legătură cu Învierea, respectiv prezentarea celor ce au fost în legătură cu Învierea. La fel, la Sfântul Evanghelist [[Apostolul Marcu|Marcu]], avem în capitolul 16 al [[Evanghelia după Marcu|evangheliei sale]] astfel de relatări; în [[Evanghelia după Luca|Sfânta Evanghelie de la Luca]] în capitolul 24, tot capitolul, și în [[Evanghelia după Ioan|Sfânta Evanghelie de la Ioan]], două capitole, 20 și 21.
  
În [[Faptele Apostolilor]], în capitolul 1, se fac la fel unele afirmaţii în legătură cu Învierea Domnului Hristos și cele ce s-au întâmplat între înviere și înălțarea Domnului.  
+
În [[Faptele Apostolilor]], în capitolul 1, se fac la fel unele afirmații în legătură cu Învierea Domnului Hristos și cele ce s-au întâmplat între înviere și înălțarea Domnului.  
  
 
Sfântul Apostol [[apostolul Pavel|Pavel]] în capitolul 15 din Epistola I către Corinteni, într-o bună parte din capitol, mai ales în partea de început, are aprecieri în legătură cu cele ce s-au întâmplat la Înviere.
 
Sfântul Apostol [[apostolul Pavel|Pavel]] în capitolul 15 din Epistola I către Corinteni, într-o bună parte din capitol, mai ales în partea de început, are aprecieri în legătură cu cele ce s-au întâmplat la Înviere.
Linia 35: Linia 37:
 
Martorii învierii Domnului au fost:
 
Martorii învierii Domnului au fost:
 
*[[Maica Domnului]]
 
*[[Maica Domnului]]
*[[Maria Magdalena]] și celelalte [[Mironosiţă|femei mironosițe]]
+
*[[Maria Magdalena]] și celelalte [[Mironosiță|femei mironosițe]]
 
*Apostolii Petru și Ioan și ceilalți [[apostol]]i
 
*Apostolii Petru și Ioan și ceilalți [[apostol]]i
 
*mulți dintre ucenicii Domnului, bărbați și femei, în mai multe arătări
 
*mulți dintre ucenicii Domnului, bărbați și femei, în mai multe arătări
  
 
==Sărbătoarea Învierii Domnului==
 
==Sărbătoarea Învierii Domnului==
:''Articol principal: [[Sfintele Paşti]]''
+
:''Articol principal: [[Sfintele Paști]]''
[[Praznic]]ul Învierii Domnului, sau Sfintele Paşti, se află în centrul [[calendar]]ului [[Liturgică|liturgic]] al [[Biserica Ortodoxă|Bisericii creștine]].
+
[[Praznic]]ul Învierii Domnului, sau Sfintele Paști, se află în centrul [[calendar]]ului [[Liturgică|liturgic]] al [[Biserica Ortodoxă|Bisericii creștine]].
  
 
==Iconografie==
 
==Iconografie==
În [[iconografie]], according to the Byzantine iconographic type, the Resurrection — as early as the eighth century — is portrayed primarily by the Descent of the Saviour into Hades. Our Lord is depicted pulling up [[Adam and Eve]] out of their sepulchers while trampling upon the gates of Hades (death). In the background stand the Old Testament patriarchs, [[prophet]]s, and other figures, including [[John the Forerunner]], who announced Jesus' advent.
+
Potrivit tradiției [[iconografie|iconografice]] bizantine (încă din secolul al VIII-lea), reprezentarea Învierii Domnului se face în primul rând sub forma icoanei Pogorârii în iad a Mântuitorului. În această [[icoană]] Domnul este reprezentat călcând în picioare porțile iadului și ridicându-i din mormintele lor pe protopărinții noștri [[Adam și Eva]]. Pe fundal sunt reprezentați patriarhii, [[prooroc]]ii și alte figuri din [[Vechiul Testament]], până la (și inclusiv) Sf. [[Ioan Botezătorul]], înaintemergătorul Domnului, care au prevestit venirea lui Iisus pe pământ.
  
:“This iconographic type represents the Lord in Hades surrounded by a radiant glory; He is trampling upon the demolished gates of Hell and bears in His left hand the Cross of the Resurrection, while with His right hand He raises from a sarcophagus Adam, who represents the human race.”<ref>Constantine D. Kalokyris. ''The Essence of Orthodox Iconography.'' Transl. Peter A. Chamberas. Brookline, MA: [[Holy Cross Greek Orthodox School of Theology (Brookline, Massachusetts)|Holy Cross School of Theology]], 1971. pp. 33.</ref>
+
:“Acest tip iconografic îl reprezintă pe Hristos în iad înconjurat de o slavă strălucitoare; El calcă în picioare porțile sfărâmate ale iadului și poartă în mâna stângă Crucea Învierii, în timp ce cu dreapta îl ridică din mormânt pe Adam, care reprezintă întreg neamul omenesc. ”<ref>Constantine D. Kalokyris. ''The Essence of Orthodox Iconography.'' Transl. Peter A. Chamberas. Brookline, MA: [[Holy Cross Greek Orthodox School of Theology (Brookline, Massachusetts)|Holy Cross School of Theology]], 1971. pp. 33.</ref>
  
It is very striking that St. [[John of Damascus]] (676-749) knows of an Icon of the Resurrection, which he considers consonant in every respect with the ecclesiastical tradition up to his time, and which he describes:
+
Este remarcabil faptul că și Sf. [[Ioan Damaschin]] (676-749) cunoștea și descrie o icoană a Învierii care dă seama în toate detaliile cu tradiția bisericească de până la el:
  
:“We have received Her [the Holy Church of God] from the Holy Fathers thus adorned, as the Divine Scriptures also teach us: to wit, with the Incarnate OEconomy of Christ,... the Annunciation of Gabriel to the Virgin, etc., the Nativity, etc....; and likewise, the Crucifixion, etc... ; the Resurrection, which is the joy of the world—how Christ tramples on Hades and raises up Adam.”<ref>St. [[John of Damascus]]. ''“Demonstrative Discourse Concerning the Holy and Precious Icons.”'' §3, Patrologia Græca, Vol. XCV, cols. 313D-316A.</ref>
+
:“Am primit-o pe dânsa [Sfânta Biserică a lui Dumnezeu] astfel împodobită de la Sfinții Părinți: cu înțelegere, cu iconomia întrupată a lui Hristos, ...cu Bunavestire a Arhanghelului Gavriil către Fecioară, etc., cu Nașterea Domnului, etc.... ; și tot astfel, cu Răstignirea, etc...; cu Învierea, care este bucuria lumii, când Hrostps calcă iadul în picioare și îl ridică [din mormânt] pe Adam”<ref>Sf. [[Ioan Damaschin]]. ''“Demonstrative Discourse Concerning the Holy and Precious Icons.”'' §3, Patrologia Græca, Vol. XCV, cols. 313D-316A.</ref>
  
One authoritative contemporary theologian, Metropolitan [[Hierotheos (Vlachos) of Nafpaktos]] states that:
+
Un cunoscut teolog contemporan, Mitropolitul [[Hierotheos (Vlachos) de Nafpaktos]] afirma:
  
:“The Church decided to regard the Descent into Hades as a true Icon of the Resurrection.... The quintessential Icon of the Resurrection of Christ is considered to be His Descent into Hades... To be sure, there are also Icons of the Resurrection which depict Christ’s appearance to the [[Sunday of Myrrh-bearing Women|Myrrh-bearing women]] and the Disciples, but the Icon of the Resurrection ''par excellence'' is the shattering of death, which took place at the Descent of Christ into Hades, when His soul, together with His Divinity, went down into Hades and freed the souls of the Righteous ones of the [[Old Testament]], who were awaiting Him as their Redeemer.”<ref>Metropolitan [[Hierotheos (Vlachos) of Nafpaktos|Hierotheos of Naupaktos]]. ''Οἱ Δεσποτικὲς Ἑορτές [The feasts of the Lord].'' Lebadeia, Greece: Hiera Mone Genethliou tes Theotokou [Pelagias], 1995. pp.262,263.</ref>
+
:“Biserica a hotărât să privească Pogorârea în Iad ca pe adevărata icoană  Învierii... Icoana Învierii Domnului este considerată  a fi în esență Pogorârea Sa în Iad... Desigur, există și icoane ale Învierii în care este reprezentată arătarea lui Hristos înaintea femeilor [[Duminica Mironosițelor|mironosițe]] și ucenicilor, Icoana Învierii prin excelență este sfărâmarea morțoo, care s-a petrecut la Pogorârea lui Hristos în iad, când sufletul Său și dumnezeirea Sa a coborât în oad și a eliberat sufletele drepților din Vechiul Testament care Îl așteptau ca Izbăvitor.”<ref>Mitropolit [[Hierotheos (Vlachos) de Nafpaktos|Hierotheos de Nafpaktos]]. ''Οἱ Δεσποτικὲς Ἑορτές [Praznicele Domnului].'' Livadia, Grecia: Hiera Moni Genithliou tis Theotokou [Pelagias], 1995. pp.262,263.</ref>
  
By contrast, the Latin-style iconographic depiction of the Resurrection differs significantly. This type was created in the eleventh century in the West and became familiar through Giotto (Giotto di Bondone, 1266-1337), although its different forms, especially in the sixteenth and seventeenth centuries, vary quite widely:
+
În schimb, reprezentarea de sorginte occidentală a Învierii este fundamental diferită. Acest model iconografic a apărut în secolul al XI-lea și a devenit cunoscut și răspândit datorită lui Giotto (Giotto di Bondone, 1266-1337); mai târziu, mai ales în secolele al XVI-lea și al XVII-lea s-au răspândit o varietate de modele de reprezentare although its different forms, especially in the sixteenth and seventeenth centuries, vary quite widely:
  
:“The Lord is represented holding a banner of victory as He is raised in the air as if by a vigorous jump from a sarcophagus tomb, whose slate covering is raised by an angel, obviously to permit Him to exit, while the guards are shown fallen upon the ground’; ‘[T]he Western type showing Christ jumping out of the grave was imposed upon Orthodox iconography during the [[Ottoman rule and Eastern Christianity|Turkish domination]] (especially from the 17th century) through the influence of the West. It became practically the prevalent Icon of the Resurrection, when in essence it is a type not only untraditional but unorthodox.”<ref>Kalokyris. ''The Essence of Orthodox Iconography.'' pp.33,35.</ref>
+
:“Domnul este reprezentat ținând flamura biruinței în timp ce este înălțat în aer parcă printr-un salt energic din mormânt, a cărui lespede care îl acoperise este ridicată de un înger, evident pentru a-I permite să iasă afară, în timp ce păzitorii sunt reprezentați căzuți la pământ"; "acest tip occidental de reprezentare a lui Hristos ca sărind afară din mormânt s-a impus în iconografia ortodoxă în timpul dominației turcești (mai ales începând cu secolul al XVII-lea), prin intermediul influenței occidentale. Practic, aceasta a devenit cea mai răspândită icoană a Învierii, deși în esență acest model [iconografic] nu este doar netradițional, ci chiar neortodox.”<ref>Kalokyris. ''The Essence of Orthodox Iconography.'' pp.33,35.</ref>
  
Orthodox theology regards the Latin/Western type, vis-à-vis the representation of the Resurrection, “as unhistorical, simply impressionistic, and essentially unorthodox,” and characterizes its adoption as “a compromise to the detriment of the Orthodox Tradition of worship and doctrine,” which “[is] in no way permissible,” since it leads “to artistic syncretism.<ref>Kalokyris. ''The Essence of Orthodox Iconography.'' p.36.</ref>
+
În teologia ortodoxă contemporană, această reprezentare de tip occidental a Învierii este frecvent caracterizată în termeni duri ca fiind "ne-istorică, pur și simplu impresionistă și în esență neortodoxă" și caracterizează adoptarea sa în iconografia ortodoxă ca pe "un compromis dăunător Tradiției Ortodoxe exprimate prin cult și învățătura de credință", considerând că "nu este admisibilă sub nicio formă", întrucât ar duce la "sincretism artistic".<ref>Kalokyris. ''The Essence of Orthodox Iconography.'' p.36.</ref>
  
The Orthodox Icon of the Resurrection is a [[Dogma|dogmatic]] Icon, that is, it expresses a dogmatic truth, the real meaning of the event and, as such, transcends the historical place and the temporal moment at which it occurred. “The quality of theological tradition is reflected in the Icon of the Resurrection, which requires a purely mystical interpretation of this event.”<ref>Michel Quenot. ''Ἡ Ἀνάσταση καὶ ἡ Εἰκόνα [The Resurrection and the Icon].'' Katerine: Ekdoseis “Tertios,” 1998. p.94.</ref> This dogmatic Icon of the Resurrection highlights, with truly exceptional emphasis, not an individual historical event (the bodily Resurrection of the Saviour), nor an historical moment (the Saviour’s egress from the Tomb), but, rather, the dogma of the abolition of Hades and death as well as the Resurrection of humanity. “The Resurrection of Christ is simultaneously also the Resurrection of humanity; the Resurrection is not only the Resurrection of Christ,” but a majestic universal event, a “cosmic event”;<ref>Branos. ''Θεωρία Ἁγιογραφίας.'' pp.216,217.</ref> “Christ does not come out of the tomb but out from ‘among the dead,''ek nekron'', ‘coming up out of devastated Hades as from a nuptial palace.’”<ref>Paul Evdokimov. ''The Art of the Icon: A Theology of Beauty.'' Transl. Fr. Steven Bigham. Redondo Beach, CA: Oakwood Publications, 1990. p.325.</ref>
+
Icoana ortodoxă a Învierii este o icoană [[dogmă|dogmatică]], adică este menită să exprime un adevăr dogmatic, adevărata semnificație a evenimentului evocat. Ca atare, este menită să exprime ceva ce transcende contextul și momentul istoric în care s-a petrecut. Astfel, “[c]alitatea tradiției teologice este reflectată în Icoana Învierii, care cere o interpretare pur mistică a evenimentului.”<ref>Michel Quenot. ''Ἡ Ἀνάσταση καὶ ἡ Εἰκόνα [Învierea și Icoana].'' Katerini: Ekdoseis “Tertios,” 1998. p.94.</ref> Această Icoană dogmatică a Învierii pune în lumină într-un mod excepțional de percutant nu doar un eveniment istoric individual (ieșirea Mântuitorului din Mormânt), ci mai ales dogma biruinței asupra iadului și a morții și a învierii neamului omenesc. Învierea nu este doar Învierea lui Hristos, eveniment istoric, ci "un eveniment universal, maiestuos", un “eveniment cosmic”;<ref>Branos. ''Θεωρία Ἁγιογραφίας.'' pp.216,217.</ref> “Hristos nu iese afară din mormânt, ci "din rândul morților" ''ek nekron'', ‘ieșind afară din Iadul pustiit ca dintr-un palat nupțial.’”<ref>Paul Evdokimov. ''The Art of the Icon: A Theology of Beauty.'' [Arta icoanei. O teologie a frumuseții], trad. de Fr. Steven Bigham. Redondo Beach, CA: Oakwood Publications, 1990. p.325.</ref>
  
The Resurrection, according to the Western type, “portrays a historical moment,” that is, it essentially “starts from Christ’s egress from the tomb,<ref>Branos. ''Θεωρία Ἁγιογραφίας.'' pp.225.</ref> Whereas according to the Orthodox type, “it reveals, that is, makes manifest the victory of the Cross; the Descent into Hades is already a Resurrection; the great ''triduum mortis'' constitutes the mystical days in which the Resurrection is accomplished.”<ref>Protopresbyter [[Georges Florovsky]]. ''“Ὁ Σταυρικὸς Θάνατος” [Of the death on the Cross].'' In: Ἀνατομία Προβλημάτων τῆς Πίστεως [An analysis of matters of faith]. Transl. Archim. Meletios Kalamaras. Thessalonica: Ekdoseis Bas. Regopoulou, 1977. pp.79-81.</ref>
+
Reprezentarea Învierii potrivit modelului iconografic occidental "reprezintă un moment istoric", mai precis, “pornește de la ieșirea lui Hristos din mormânt”<ref>Branos. ''Θεωρία Ἁγιογραφίας.'' pp.225.</ref>. În schimb, în reprezentarea bizantină, icoana "descoperă sau ilustrează explicit biruința Crucii; coborârea la Iad este deja Învierea; marele ''triduum mortis'' întruchipează zilele mistice în care se săvârșește Învierea.”<ref>Protopresbiter [[Georges Florovsky]]. ''“Ὁ Σταυρικὸς Θάνατος” [Despre moartea pe Cruce].'' In: Ἀνατομία Προβλημάτων τῆς Πίστεως [O analiză a chestiunilor de credință]. Transl. Archim. Meletios Kalamaras. Tesalonic: Ekdoseis Bas. Regopoulou, 1977. pp.79-81.</ref>
  
The Holy Resurrection of Our Savior, as a mystery, was invisible and outside the laws and processes of other resurrections, since through the Resurrection and in the Resurrection we do not have a simple resuscitation of the Master’s Body and its egress from the sepulchre, as, for example, in the case of St. [[Lazarus]] (a miracle perceptible to all, and the [eventual] return of his body to corruption), but its transition, as being henceforth “one with God” [ὁμόθεος] and, in an ineffable mystery, to uncreated reality; that is, we have an ontological transformation. A lucid commentary on this Patristic viewpoint is provided by Leonid Ouspensky, who writes:
+
În plus, icoana Coborârii la Iad ilustrează și o altă particularite a înțelegerii ortodoxe a Învierii. Sfânta Înviere a Mântuitorului a fost și a rămas o taină. Momentul propriu-zis și modul în care s-a petrecut Învierea Domnului a rămas nevăzut și neînțeles desăvârșit de mintea omenească. Căci la Învierea Domnului nu avem de-a face doar cu o înviere a Trupului Mântuitorului și ieșirea Acestuia din mormânt, ca în cazul Sf. [[Lazăr]] (o minune vădită înaintea tuturor, urmată de reluarea cursului firesc al coruptibilității și morții trupești). Învierea Mântuitorului este o trecere a Celui ce era de acum "una cu Dumnezeu" [ὁμόθεος] în realitatea necreată - avem de-a face cu o transfigurare ontologică<ref>Afirmată explicit în [[Sfintele_Paști#Imnografie|imnografia sărbătorii]].</ref>. În acest sens, icoana Coborârii la Iad ca icoană a Învierii este o reafirmare a acestei taine inefabile. Un comentariu lucid cu privire la această perspectivă a Părinților Bisericii oferă Leonid Uspensky, care scrie:
  
:“The unfathomable character of this event for the human mind, and the consequent impossibility of depicting it, is the reason for the absence, in traditional Orthodox iconography, [of any depiction] of the actual moment of the Resurrection.”<ref>[[Leonid Alexandrovich Ouspensky|Leonid Ouspensky]], in Leonid Ouspensky and [[Vladimir Lossky]]. ''The Meaning of Icons.'' Transl. G.E.H. Palmer and E. Kadloubovsky. Crestwood, NY: St. Vladimir’s Seminary Press, 1982. pp.187,185.</ref>
+
:“Caracterul de nepătruns al acestui eveniment pentru mintea umană și prin urmare imposibilitatea de a-l reprezenta este motivul pentru care, în iconografia ortodoxă tradițională, lipsește [orice mod de a reprezenta] momentul propriu-zis al Învierii.”<ref>[[Leonid Uspensky]], in Leonid Ouspensky and [[Vladimir Lossky]]. ''The Meaning of Icons.'' Transl. G.E.H. Palmer and E. Kadloubovsky. Crestwood, NY: St. Vladimir’s Seminary Press, 1982. pp.187,185.</ref>
  
The so-called Byzantine type then, as the authentically Orthodox dogmatic Icon of the Resurrection renders perceptible the Resurrectional [[Apolytikion]]:
+
Așa-numitul model bizantin, ca autentică icoană dogmatică a Învierii este cea care ilustrează [[tropar]]ul Învierii:  
  
:'''"Christ is risen from the dead, trampling down death by death, and upon those in the tombs bestowing life."'''
+
:'''"Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le."'''
  
 
==Galerie de imagini==
 
==Galerie de imagini==
 
<center>
 
<center>
'''Descent Into Hades / Harrowing of Hell'''
+
'''Coborârea la Iad'''
 
<gallery>
 
<gallery>
 
Image:Anastasis-icon-from-chios.jpg|Anastasis, [[Nea Moni of Chios]], Greece, 11th c.
 
Image:Anastasis-icon-from-chios.jpg|Anastasis, [[Nea Moni of Chios]], Greece, 11th c.
Linia 98: Linia 100:
 
Image:Resurrection1.jpg|Resurrection.
 
Image:Resurrection1.jpg|Resurrection.
 
</gallery>
 
</gallery>
'''Myrrh-Bearing Women / Angel at the Tomb'''
+
'''Îngerul la Mormânt/Femeile Mironosițe'''
 
<gallery>
 
<gallery>
 
Image:RabulaGospelsCrucifixion.jpg|The earliest crucifixion in an illuminated manuscript, also shows the resurrection.<br>[[w:Rabbula Gospels|Rabbula Gospels]], 6th c.
 
Image:RabulaGospelsCrucifixion.jpg|The earliest crucifixion in an illuminated manuscript, also shows the resurrection.<br>[[w:Rabbula Gospels|Rabbula Gospels]], 6th c.
Linia 111: Linia 113:
 
</gallery>
 
</gallery>
 
</center>
 
</center>
 +
 +
==Note==
 +
<references/>
  
 
==A se vedea și==
 
==A se vedea și==
*[[Sfintele Paşti]]
+
*[[Sfintele Paști]]
 
*[[Înviere]]
 
*[[Înviere]]
 
*[[Viața veșnică]]
 
*[[Viața veșnică]]
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==
*http://www.nistea.com/invierea-domnului.htm - texte la Învierea Domnului şi Săptămâna Luminată
+
*http://www.nistea.com/invierea-domnului.htm - texte la Învierea Domnului și Săptămâna Luminată
*http://www.credo.ro/INVIEREA-DOMNULUI__Sfintele-Pasti.php - materiale scrise şi audio despre Învierea Domnului
+
*http://www.credo.ro/INVIEREA-DOMNULUI__Sfintele-Pasti.php - materiale scrise și audio despre Învierea Domnului
 
 
==Note==
 
<references />
 
  
 
[[Categorie:Teologie]]
 
[[Categorie:Teologie]]
 
[[Categorie:Sărbători]]
 
[[Categorie:Sărbători]]
 
[[Categorie:Istoria Bisericii]]
 
[[Categorie:Istoria Bisericii]]
 
  
 
[[en:Resurrection]]
 
[[en:Resurrection]]

Versiunea de la data 16 aprilie 2017 08:56

Învierea Domnului
Coborârea la iad

Învățătura despre învierea Domnului nostru Iisus Hristos se află în centrul credinței creștine: "Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credința voastră", spune apostolul Pavel (I Corinteni 15, 17). Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul din Sfânta Treime, S-a întrupat pentru noi și a noastră mântuire, a suferit, a fost dat la moarte și a treia zi a înviat din morți (Crezul).

Învierea Domnului și lucrarea de răscumpărare a omului

Dar învățătura ortodoxă despre învierea Domnului nu este separată de întreaga lucrare de răscumpărare, de ridicare a omului din îndepărtarea sa de Dumnezeu, survenită prin căderea omului (a protopărinților Adam și Eva) și prin căderile în păcat în general. Astfel, ea nu trebuie separată nici de răstignirea și moartea Sa pe cruce, astfel ca lucrarea de răscumpărare ce a făcut Dumnezeu prin Fiul Său întrupat să fie unitară, după cum mărturisim și în Crez:

Cred [...] întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii: Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel ce este de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria și S-a făcut om.
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont și a pătimit și S-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.
Şi S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui.
Şi iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Învățătura ortodoxă despre învierea Domnului

"În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul și pe scaun împreună cu Tatăl și cu Duhul ai fost Hristoase, toate umplându-le Cel ce ești necuprins".

Acest tropar, pe care preotul în rostește în timpul Sfintei Liturghii, este adesea considerat ca un rezumat al învățăturii ortodoxe despre învierea lui Hristos.

Dumnezeu adevărat, Hristos este pretutindeni și pe toate le umple, fiind necuprins. Niciodată nu s-a despărțit de Tatăl și de Duhul, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt fiind "Treimea cea de o ființă și nedespărțită".

Om adevărat, el este îngropat ca un mort, înfășurat în giulgiurile de îngropare.

Dumnezeu-om, Mântuitorul Hristos se coboară la iad, dar nu ca un osândit, ci ca un Dumnezeu ducând în acel adânc al despărțirii de Dumnezeu viața și lumina învierii, sfărâmând încuietorile iadului și scoțându-i de acolo pe toți cei ce au crezut în El (I Petru 3, 19-20). În același timp, El este și în rai cu tâlharul cel bun, după făgăduință ("Astăzi vei fi cu Mine în rai" - Luca 23, 43), lucru ce arată că Hristos a murit pentru toți, pentru întreg neamul omenesc.

Taina învierii

Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos este și rămâne taină, oricât am vorbi noi despre Învierea Domnului Hristos nu putem ajunge la înțelegere deplină. Ştiți, poate știți mai bine zis, că este o alcătuire între catavasiile Crucii în care Învierea este prezentată expres "cea mai presus de lume Înviere a lui Hristos Dumnezeu", adică ceva care e mai presus de ceea ce putem noi înțelege cu puterile firii și de fapt e mai presus de ceea ce putem înțelege noi deplin. În orice caz nu ajungem niciodată să înțelegem Învierea Mântuitorului, pentru că este mai presus de fire. Deci în ce a constat Învierea Mântuitorului Hristos? A constat în învierea trupului, în unirea lui cu sufletul, deci sufletul la Învierea Domnului Hristos s-a unit cu trupul Domnului Hristos și prin putere dumnezeiască a înviat din morți. Despre acest lucru e scris în Sfintele Evanghelii, în cele patru Evanghelii. Fiecare Evanghelist prezintă Învierea Domnului Hristos ca realitate, nu o explică, nici nu face aprecieri asupra Învierii, ci fiecare Evanghelist prezintă Învierea ca o realitate, ca ceva care s-a întâmplat. (Arhimandritul Teofil Părăian, "Taina Învierii", în volumul Gânduri bune pentru gânduri bune)

Învierea Domnului în Noul Testament

În fiecare Evanghelie din cele patru ale Noului Testament avem istorisiri ale Învierii, ale împrejurărilor în care a înviat Domnul Hristos, și a arătărilor Mântuitorului care au urmat după Înviere. Sfântul Evanghelist Matei în capitolul 28 al Evangheliei sale are aprecieri în legătură cu Învierea, respectiv prezentarea celor ce au fost în legătură cu Învierea. La fel, la Sfântul Evanghelist Marcu, avem în capitolul 16 al evangheliei sale astfel de relatări; în Sfânta Evanghelie de la Luca în capitolul 24, tot capitolul, și în Sfânta Evanghelie de la Ioan, două capitole, 20 și 21.

În Faptele Apostolilor, în capitolul 1, se fac la fel unele afirmații în legătură cu Învierea Domnului Hristos și cele ce s-au întâmplat între înviere și înălțarea Domnului.

Sfântul Apostol Pavel în capitolul 15 din Epistola I către Corinteni, într-o bună parte din capitol, mai ales în partea de început, are aprecieri în legătură cu cele ce s-au întâmplat la Înviere.

Martorii Învierii

Martorii învierii Domnului au fost:

Sărbătoarea Învierii Domnului

Articol principal: Sfintele Paști

Praznicul Învierii Domnului, sau Sfintele Paști, se află în centrul calendarului liturgic al Bisericii creștine.

Iconografie

Potrivit tradiției iconografice bizantine (încă din secolul al VIII-lea), reprezentarea Învierii Domnului se face în primul rând sub forma icoanei Pogorârii în iad a Mântuitorului. În această icoană Domnul este reprezentat călcând în picioare porțile iadului și ridicându-i din mormintele lor pe protopărinții noștri Adam și Eva. Pe fundal sunt reprezentați patriarhii, proorocii și alte figuri din Vechiul Testament, până la (și inclusiv) Sf. Ioan Botezătorul, înaintemergătorul Domnului, care au prevestit venirea lui Iisus pe pământ.

“Acest tip iconografic îl reprezintă pe Hristos în iad înconjurat de o slavă strălucitoare; El calcă în picioare porțile sfărâmate ale iadului și poartă în mâna stângă Crucea Învierii, în timp ce cu dreapta îl ridică din mormânt pe Adam, care reprezintă întreg neamul omenesc. ”[1]

Este remarcabil faptul că și Sf. Ioan Damaschin (676-749) cunoștea și descrie o icoană a Învierii care dă seama în toate detaliile cu tradiția bisericească de până la el:

“Am primit-o pe dânsa [Sfânta Biserică a lui Dumnezeu] astfel împodobită de la Sfinții Părinți: cu înțelegere, cu iconomia întrupată a lui Hristos, ...cu Bunavestire a Arhanghelului Gavriil către Fecioară, etc., cu Nașterea Domnului, etc.... ; și tot astfel, cu Răstignirea, etc...; cu Învierea, care este bucuria lumii, când Hrostps calcă iadul în picioare și îl ridică [din mormânt] pe Adam”[2]

Un cunoscut teolog contemporan, Mitropolitul Hierotheos (Vlachos) de Nafpaktos afirma:

“Biserica a hotărât să privească Pogorârea în Iad ca pe adevărata icoană Învierii... Icoana Învierii Domnului este considerată a fi în esență Pogorârea Sa în Iad... Desigur, există și icoane ale Învierii în care este reprezentată arătarea lui Hristos înaintea femeilor mironosițe și ucenicilor, Icoana Învierii prin excelență este sfărâmarea morțoo, care s-a petrecut la Pogorârea lui Hristos în iad, când sufletul Său și dumnezeirea Sa a coborât în oad și a eliberat sufletele drepților din Vechiul Testament care Îl așteptau ca Izbăvitor.”[3]

În schimb, reprezentarea de sorginte occidentală a Învierii este fundamental diferită. Acest model iconografic a apărut în secolul al XI-lea și a devenit cunoscut și răspândit datorită lui Giotto (Giotto di Bondone, 1266-1337); mai târziu, mai ales în secolele al XVI-lea și al XVII-lea s-au răspândit o varietate de modele de reprezentare although its different forms, especially in the sixteenth and seventeenth centuries, vary quite widely:

“Domnul este reprezentat ținând flamura biruinței în timp ce este înălțat în aer parcă printr-un salt energic din mormânt, a cărui lespede care îl acoperise este ridicată de un înger, evident pentru a-I permite să iasă afară, în timp ce păzitorii sunt reprezentați căzuți la pământ"; "acest tip occidental de reprezentare a lui Hristos ca sărind afară din mormânt s-a impus în iconografia ortodoxă în timpul dominației turcești (mai ales începând cu secolul al XVII-lea), prin intermediul influenței occidentale. Practic, aceasta a devenit cea mai răspândită icoană a Învierii, deși în esență acest model [iconografic] nu este doar netradițional, ci chiar neortodox.”[4]

În teologia ortodoxă contemporană, această reprezentare de tip occidental a Învierii este frecvent caracterizată în termeni duri ca fiind "ne-istorică, pur și simplu impresionistă și în esență neortodoxă" și caracterizează adoptarea sa în iconografia ortodoxă ca pe "un compromis dăunător Tradiției Ortodoxe exprimate prin cult și învățătura de credință", considerând că "nu este admisibilă sub nicio formă", întrucât ar duce la "sincretism artistic".[5]

Icoana ortodoxă a Învierii este o icoană dogmatică, adică este menită să exprime un adevăr dogmatic, adevărata semnificație a evenimentului evocat. Ca atare, este menită să exprime ceva ce transcende contextul și momentul istoric în care s-a petrecut. Astfel, “[c]alitatea tradiției teologice este reflectată în Icoana Învierii, care cere o interpretare pur mistică a evenimentului.”[6] Această Icoană dogmatică a Învierii pune în lumină într-un mod excepțional de percutant nu doar un eveniment istoric individual (ieșirea Mântuitorului din Mormânt), ci mai ales dogma biruinței asupra iadului și a morții și a învierii neamului omenesc. Învierea nu este doar Învierea lui Hristos, eveniment istoric, ci "un eveniment universal, maiestuos", un “eveniment cosmic”;[7] “Hristos nu iese afară din mormânt, ci "din rândul morților" ek nekron, ‘ieșind afară din Iadul pustiit ca dintr-un palat nupțial.’”[8]

Reprezentarea Învierii potrivit modelului iconografic occidental "reprezintă un moment istoric", mai precis, “pornește de la ieșirea lui Hristos din mormânt”[9]. În schimb, în reprezentarea bizantină, icoana "descoperă sau ilustrează explicit biruința Crucii; coborârea la Iad este deja Învierea; marele triduum mortis întruchipează zilele mistice în care se săvârșește Învierea.”[10]

În plus, icoana Coborârii la Iad ilustrează și o altă particularite a înțelegerii ortodoxe a Învierii. Sfânta Înviere a Mântuitorului a fost și a rămas o taină. Momentul propriu-zis și modul în care s-a petrecut Învierea Domnului a rămas nevăzut și neînțeles desăvârșit de mintea omenească. Căci la Învierea Domnului nu avem de-a face doar cu o înviere a Trupului Mântuitorului și ieșirea Acestuia din mormânt, ca în cazul Sf. Lazăr (o minune vădită înaintea tuturor, urmată de reluarea cursului firesc al coruptibilității și morții trupești). Învierea Mântuitorului este o trecere a Celui ce era de acum "una cu Dumnezeu" [ὁμόθεος] în realitatea necreată - avem de-a face cu o transfigurare ontologică[11]. În acest sens, icoana Coborârii la Iad ca icoană a Învierii este o reafirmare a acestei taine inefabile. Un comentariu lucid cu privire la această perspectivă a Părinților Bisericii oferă Leonid Uspensky, care scrie:

“Caracterul de nepătruns al acestui eveniment pentru mintea umană și prin urmare imposibilitatea de a-l reprezenta este motivul pentru care, în iconografia ortodoxă tradițională, lipsește [orice mod de a reprezenta] momentul propriu-zis al Învierii.”[12]

Așa-numitul model bizantin, ca autentică icoană dogmatică a Învierii este cea care ilustrează troparul Învierii:

"Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le."

Galerie de imagini

Coborârea la Iad

Îngerul la Mormânt/Femeile Mironosițe

Note

  1. Constantine D. Kalokyris. The Essence of Orthodox Iconography. Transl. Peter A. Chamberas. Brookline, MA: Holy Cross School of Theology, 1971. pp. 33.
  2. Sf. Ioan Damaschin. “Demonstrative Discourse Concerning the Holy and Precious Icons.” §3, Patrologia Græca, Vol. XCV, cols. 313D-316A.
  3. Mitropolit Hierotheos de Nafpaktos. Οἱ Δεσποτικὲς Ἑορτές [Praznicele Domnului]. Livadia, Grecia: Hiera Moni Genithliou tis Theotokou [Pelagias], 1995. pp.262,263.
  4. Kalokyris. The Essence of Orthodox Iconography. pp.33,35.
  5. Kalokyris. The Essence of Orthodox Iconography. p.36.
  6. Michel Quenot. Ἡ Ἀνάσταση καὶ ἡ Εἰκόνα [Învierea și Icoana]. Katerini: Ekdoseis “Tertios,” 1998. p.94.
  7. Branos. Θεωρία Ἁγιογραφίας. pp.216,217.
  8. Paul Evdokimov. The Art of the Icon: A Theology of Beauty. [Arta icoanei. O teologie a frumuseții], trad. de Fr. Steven Bigham. Redondo Beach, CA: Oakwood Publications, 1990. p.325.
  9. Branos. Θεωρία Ἁγιογραφίας. pp.225.
  10. Protopresbiter Georges Florovsky. “Ὁ Σταυρικὸς Θάνατος” [Despre moartea pe Cruce]. In: Ἀνατομία Προβλημάτων τῆς Πίστεως [O analiză a chestiunilor de credință]. Transl. Archim. Meletios Kalamaras. Tesalonic: Ekdoseis Bas. Regopoulou, 1977. pp.79-81.
  11. Afirmată explicit în imnografia sărbătorii.
  12. Leonid Uspensky, in Leonid Ouspensky and Vladimir Lossky. The Meaning of Icons. Transl. G.E.H. Palmer and E. Kadloubovsky. Crestwood, NY: St. Vladimir’s Seminary Press, 1982. pp.187,185.

A se vedea și

Legături externe