Modificări

[[Image:Menologion of Basil 037.jpg|right|thumb|'''Întâmpinarea Domnului''' (''Menologion-ul lui Vasile al II-lea, sec. X-XI'')]] '''Aducerea la Templu''' a Pruncului [[Iisus]], sau '''Întâmpinarea Domnului''', este unul dintre [[Praznice Împărăteşti|Praznicele Împărăteşti]] ale [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Ortodoxe]], sărbătorită la [[2 februarie]]. Această [[Praznic|sărbătoare ]] mai este cunoscută şi sub numele de ''Ziua Lumânărilor'', în special în ţările vestice, datorită obiceiului de a binecuvânta [[lumânare|lumânările]] în această zi.

'''Întâmpinarea Domnului şi Dumnezeului nostru, Mântuitorul Iisus Hristos''' este un eveniment important din viaţa pământească a Domnului Nostru nostru Iisus Hristos, pentru că prin acest eveniment, [[Dumnezeu]], întrupat prin Domnul [[Iisus Hristos]] se întâlneşte cu poporul Său, Israel, în persoana [[profet]]ului [[Simeon, primitorul de Dumnezeu|Simeon]] şi a proorociţei [[Ana Proorociţa|Ana]], acest eveniment fiind relatat în [[Evanghelia după Luca]] 2, 22-40.

După patruzeci de zile de la naşterea Sa, Pruncul Sfânt a fost dus la [[Templul Ierusalimuluidin Ierusalim]], centrul vieţii religioase a naţiunii evreieşti. După Legea lui [[Moise ]] ([[Cartea Leviticului|Levitic ]] 12, 2-8), femeia care a născut un prunc de parte bărbătească nu avea voie să intre în Templul Domnului timp de patruzeci de zile. La împlinirea acestora, mama venea cu fiul la Templu şi aducea jertfă Domnului un miel sau un porumbel doi porumbei pentru [[sacrificiu]]l purificării. Preasfânta Fecioară, [[Maica Domnului]], nu avea nevoie de purificare deoarece ea a născut fără stricăciune pe Izvorul Curăţiei şi Sfinţeniei. Cu toate acestea, ea s-a supus cu [[smerenie ]] Legii timpului.

În acea vreme, Părintele şi dreptul Simeon (prăznuit pe [[3 februarie]]) trăia în [[Ierusalim]]. Lui i s-a proorocit că nu va muri până nu va vedea pe [[Mesia ]] cel promis. Prin [[har ]] de sus, Sf. Simeon s-a dus la Templu chiar când Sfânta Fecioară Maria şi Sfântul [[Dreptul Iosif ]] veneau cu Pruncul Iisus să împlinească Legea.

Simeon Iubitorul de Dumnezeu l-a luat pe prunc în braţe şi , mulţumind Domnului, a rostit cuvintele pe care le auzim repetate la fiecare slujbă a [[Vecernia|vecerniei]]: "Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, Că că văzură ochii mei văzură [[Soteriologie|mântuirea ]] Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău [[Israel]]." (Luca 2:, 29-32). Sfântul Simeon i-a spus Sfintei Fecioare: "Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi." (Luca 2:, 34-35).

La Templu se afla şi proorociţa Ana, o văduvă de 84 de ani, fiica lui Fanuel (3 februarie) "şi nu se depărta de templu, slujind noaptea şi ziua în [[post]] şi în [[rugăciuni]]. Şi venind ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre Prunc tuturor celor ce aşteptau mântuire în Ierusalim." (Luca 2:, 37-38).

Sărbătoarea Întâmpinării Domnului - [[2 februarie]] - este una din cele mai vechi sărbători religioase creştine. Biserica Ortodoxă are slujbe închinate acestei sărbători, întocmite de sfinţii [[sfinţi]]i episcopi [[Metodie din Patara al Patarelor]] (+ 312, prăznuit la [[20 iunie]]), [[Chiril al Ierusalimului]] (+ 360), [[Grigorie Teologul]] (+ 389), [[Amfilohie din de Iconium ]] (+ 394, prăznuit la [[23 noiembrie]]), [[Grigorie de Nyssa]] (+ 400) şi [[Ioan Gură de Aur]] (+ 407). În ciuda originilor sale antice, această sărbătoare nu a fost prăznuită atât de fastuos decât din secolul al VI-lea.

În anul 528, în timpul împăratului [[Iustinian]], un cutremur mare a ucis mulţi oameni în [[Antiohia]]. După această nenorocire au mai venit şi altele: în 541 a izbucnit o epidemie de ciumă groaznică în [[Constantinopol]], omorând mii de oameni în fiecare zi. În această perioadă de mari suferinţe au început să se facă slujbe speciale (litii) de izbăvire de rău, mai ales în timpul sărbătorii Întâmpinarea Domnului şi ciuma a încetat. Astfel, pentru a da slavă lui Dumnezeu, biserica a ridicat la un rang mai înalt această sărbătoare.  Mai mulţi [[Imnografie|imnografi ]] ai bisericii Bisericii au împodobit această sărbătoare cu [[imn]]urile lor: Sf. [[Andrei Criteanul]] în secolul al VII-lea, Sf. [[Cosma Episcopul al Maiumei]], Sf. [[Ioan Damaschin]], Sf. [[Gherman I de Constantinopol|Gherman]] [[patriarh]]ul [[Constantinopol]]ului în secolul al VIII-lea şi Sf. [[Iosif Imnograful]] în secolul al IX-lea.

[[Sfânta Liturghie]] din ziua sărbătorii are citirea [[Apostol (liturgică)|Apostolului]] din [[Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel|Epistola către Evrei 7:7-17 ]] care descrie o schimbare a preoţiei: '' Dacă deci desăvârşirea ar fi fost prin preoţia Leviţilor (căci legea s-a dat poporului pe temeiul preoţiei lor), ce nevoie mai era să se ridice un alt preot după rânduiala lui Melchisedec, şi să nu se zică după rânduiala lui Aaron? Iar dacă preoţia s-a schimbat urmează numaidecât şi schimbarea Legii.'' (Evrei 7, 7-17). Apoi se citeşte [[Evanghelie (liturgică)|Evanghelia]] care este luată din Luca 2:, 22-40 unde spune despre Preasfânta Fecioară Maria, care nu are nevoie de purificare deoarece a născut pe Izvorul curăţiei şi sfinţeniei fără întinare, cu smerenie împlinind cerinţele Legii. Mai spune despre Sfântul Simeon care l-a primit pe Hristos în braţele sale şi care a spus: ''Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel.'' şi cuvintele sale către Preasfânta Fecioară: ''Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi.''. Citirea o mai pomeneşte pe Profetesa Ana văduva, în vârstă de 84 de ani.

Tema tuturor acestor citiri este schimbarea dinspre [[Vechiul Testament spre ]] înspre [[Noul Testament]], legea cea veche devenind ceva nou. Fiul lui Dumnezeu, dătătorul legii celei noi, acum El Însuşi împlineşte legea, fiind purtat în brațele lui Simeon ca orice copil omenesc.

[[en:PresentationMeeting of the Lord]]