Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.


Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!

Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului.
De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.

Întâmpinarea Domnului

Aducerea la Templu a Pruncului Iisus sau Întâmpinarea Domnului este unul din praznicele împărăteşti ale Bisericii Ortodoxe, sărbătorită în 2 februarie. Această sărbătoare mai este cunoscută sub numele de Ziua Lumânărilor, în special în ţările vestice, datorită obiceiului de a binecuvânta lumânările în această zi.

Întâmpinarea Domnului şi Dumnezeului nostru, Mântuitorul Iisus Hristos este un eveniment important din viaţa pământească a Domnului Nostru Iisus Hristos, pentru că prin acest eveniment, Dumnezeu, întrupat prin Domnul Iisus Hristos se întâlneşte cu poporul Său, Israel, în persoana profetului Simeon şi a proorociţei Ana, acest eveniment fiind relatat în evanghelia după Luca 2, 22-40.

După patruzeci de zile de la naşterea Sa, Pruncul Sfânt a fost dus la Templul Ierusalimului, centrul vieţii religioase a naţiunii evreieşti. După Legea lui Moise (Levitic 12, 2-8), femeia care a născut un prunc de parte bărbătească nu avea voie să intre în Templul Domnului timp de patruzeci de zile. La împlinirea acestora, mama venea cu fiul la Templu şi aducea jertfă Domnului un miel sau un porumbel pentru sacrificiul purificării. Preasfânta Fecioară, Maica Domnului, nu avea nevoie de purificare deoarece ea a născut fără stricăciune pe Izvorul Curăţiei şi Sfinţeniei. Cu toate acestea, ea s-a supus cu smerenie Legii timpului.

În acea vreme, Părintele şi dreptul Simeon (prăznuit pe 3 februarie) trăia în Ierusalim. Lui i s-a proorocit că nu va muri până nu va vedea pe Mesia cel promis. Prin har de sus, Sf. Simeon s-a dus la Templu chiar când Sfânta Fecioară Maria şi Sfântul Iosif veneau cu Pruncul Iisus să împlinească Legea.

Simeon Iubitorul de Dumnezeu l-a luat pe prunc în braţe şi mulţumind Domnului, a rostit cuvintele pe care le auzim repetate la fiecare slujbă a vecerniei: "Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, Că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel." (Luca 2:29-32). Sfântul Simeon i-a spus Sfintei Fecioare: "Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi." (Luca 2:34-35).

La Templu se afla şi proorociţa Ana, o văduvă de 84 de ani, fiica lui Fanuel (3 februarie) "şi nu se depărta de templu, slujind noaptea şi ziua în post şi în rugăciuni. Şi venind ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre Prunc tuturor celor ce aşteptau mântuire în Ierusalim." (Luca 2:37-38).

În icoana care reprezintă această sărbătoare proorociţa Ana ţine un pergament în mână pe care scrie: "Acest prunc a adus cerul şi pământul." Înainte de naşterea lui Hristos, bărbaţii şi femeile drepte în credinţă trăiau cu speranţa venirii lui Mesia cel promis. Drepţii Simeon şi Ana, ultimii credincioşi din Legea Veche, au fost consideraţi vrednici de a-L întâmpina pe Mântuitorul în Templu.

Sărbătoarea Întâmpinării Domnului - 2 februarie - este una din cele mai vechi sărbători religioase creştine. Biserica Ortodoxă are slujbe închinate acestei sărbători, întocmite de sfinţii episcopi Metodie din Patara (+ 312), Chiril al Ierusalimului (+ 360), Grigorie Teologul (+ 389), Amfilohie din Iconium (+ 394), Grigorie de Nyssa (+ 400) şi Ioan Gură de Aur (+ 407). În ciuda originilor sale antice, această sărbătoare nu a fost prăznuită atât de fastuos decât din secolul al VI-lea.

În anul 528, în timpul împăratului Iustinian, un cutremur mare a ucis mulţi oameni în Antiohia. După această nenorocire au mai venit şi altele: în 541 a izbucnit o epidemie de ciumă groaznică în Constantinopol, omorînd mii de oameni în fiecare zi. În această perioadă de mari suferinţe au început să se facă slujbe speciale (litii) de izbăvire de rău, mai ales în timpul sărbătorii Întâmpinarea Domnului şi ciuma a încetat. Astfel, pentru a da slavă lui Dumnezeu, biserica a ridicat la un rang mai înalt această sărbătoare. Mai mulţi imnografi ai bisericii au împodobit această sărbătoare cu imnurile lor: Sf. Andrei Criteanul în sec. al VII-lea, Sf. Cosma Episcopul Maiumei, Sf. Ioan Damaschin, Sf. Gherman Patriarhul Constantinopolului în sec. al VIII-lea şi Sf. Iosif Arhiepiscopul Tesalonicului în sec. al IX-lea.

Tot în această zi cinstim icoana Maicii Domnului numită "Îmblânzirea inimilor împietrite" sau "Profeţia lui Simeon". Aici Maica Domnului apare fără Pruncul Iisus şi cu şapte săbii care-i străpung pieptul: trei din partea stângă, trei din dreapta şi una de jos. O icoană asemănătoare numită "Cele şapte săbii" (sărbătorită în 13 august) înfăţişează trei săbii din stânga şi patru din dreapta.

Icoana "Profeţia lui Simeon" simbolizează împlinirea profeţiei de către dreptul Simeon si anume: "şi prin sufletul tău va trece sabie." (Luca 2:35).

Prăznuirea sărbătorii

On the eve of the feast, Vespers is served and contains three Old Testament readings. The first is a composite of Exodus 12:15-13:16, Leviticus 12 and Numbers 8. The second reading is from Isaiah 6:1-12. And the third is a composite from Isaiah 19:1,3-5,12,16,19-21.

Sometimes Matins is served on the morning of the feast. The Gospel reading is from Luke 2:25-32, where Saint Simeon receives Christ.

Divine Liturgy is served on the day on the feast. The epistle reading is from Hebrews 7:7-17, and tells of a change in the priesthood: what further need was there that another priest should rise according to the order of Melchizedek, and not be called according to the order of Aaron. For the priesthood being changed, of necessity there is also a change of the law. The gospel reading is taken from Luke 2:22-40 telling of the Most Holy Virgin, who had no need of purification, since she had given birth to the Source of purity and sanctity without defilement, humbly fulfilled the requirements of the Law. It tells of Saint Simeon who receives Christ, and his words: Lord, now let Thou Thy servant depart in peace, according to Thy word, for mine eyes have seen Thy salvation, which Thou hast prepared before the face of all people, a light to enlighten the Gentiles, and the glory of Thy people Israel. And his words to the Most Holy Virgin: Behold, this child is set for the fall and rising again of many in Israel, and for a sign which shall be spoken against. Yea, a sword shall pierce through your own soul also, that the thoughts of many hearts may be revealed. The reading also tells about the 84-year-old widow Anna the Prophetess.

The theme of all these readings together, tell of the changing from the Old Testament to the New Testament, the old law becomes something new. The Son of God, giver of the law, now himself fulfills the law, being carried in Simeon’s arms as a human child.

Imnuri

Troparion (Tone 1) [1]

Rejoice, O Virgin Theotokos, full of grace!
From you shone the Sun of Righteousness, Christ our God.
Enlightening those who sat in darkness!
Rejoice, and be glad, O righteous elder;
You accepted in your arms the Redeemer of our souls,
Who grants us the Resurrection.

Kontakion (Tone 1)

By Your nativity, You did sanctify the Virgin's womb,
And did bless Simeon's hands, O Christ God.
Now You have come and saved us through love.
Grant peace to all Orthodox Christians, O only Lover of man!

Imnuri de înainteprăznuire

Troparion (Tone 1)

The celestial choir of heavenly angels
Bends down to the earth
And sees the First-born of all creation
Being carried into the Temple as a babe
By a Mother who has not known man,
And in amazement sings with us a pre-festal hymn.

Kontakion (Tone 6)

The Word, unseen with the Father,
Now is seen in the flesh, ineffably born of the Virgin,
And is given into the arms of the priest and Elder.
Let us worship Him, our True God.

Vezi şi

Legături externe