14.992 de modificări
Modificări
m
→Vechimea praznicului
Sărbătoarea Întâmpinării Domnului - [[2 februarie]] - este una din cele mai vechi sărbători religioase creștine. Biserica Ortodoxă are slujbe închinate acestei sărbători, întocmite de [[sfinți]]i episcopi [[Metodie al Patarelor]] (+ 312, prăznuit la [[20 iunie]]), [[Chiril al Ierusalimului]] (+ 386), [[Grigorie Teologul]] (+ 390), [[Amfilohie de Iconium]] (+ 394, prăznuit la [[23 noiembrie]]), [[Grigorie al Nissei]] (+ 384) și [[Ioan Gură de Aur]] (+ 407). În ciuda originilor sale antice, această sărbătoare nu a fost prăznuită atât de fastuos decât începând din secolul al VI-lea.
În anul 528, în timpul împăratului [[IustinianI]], un cutremur mare a ucis mulți oameni în [[Antiohia]]. După această nenorocire au mai venit și altele: în 541 a izbucnit o epidemie de ciumă groaznică în [[Constantinopol]], omorând mii de oameni în fiecare zi. În această perioadă de mari suferințe au început să se facă slujbe speciale (litii) de izbăvire de rău, mai ales în timpul sărbătorii Întâmpinarea Domnului și ciuma a încetat. Astfel, pentru a da slavă lui Dumnezeu, biserica a ridicat la un rang mai înalt această sărbătoare.
Mai mulți [[Imnografie|imnografi]] ai Bisericii au împodobit această sărbătoare cu [[imn]]ele lor: Sf. [[Andrei Criteanul]] în secolul al VII-lea, Sf. [[Cosma al Maiumei]], Sf. [[Ioan Damaschin]], Sf. [[Gherman I de Constantinopol|Gherman]] [[patriarh]]ul [[Constantinopol]]ului în secolul al VIII-lea și Sf. [[Iosif Imnograful]] în secolul al IX-lea.