Întâmpinarea Domnului: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m
 
(Nu s-au afișat 11 versiuni intermediare efectuate de același utilizator)
Linia 1: Linia 1:
[[Image:Presentation.jpg|right|frame|'''Întâmpinarea Domnului''']]
+
[[Imagine:Presentation.jpg|right|frame|'''Întâmpinarea Domnului''']]
[[Image:Menologion of Basil 037.jpg|right|thumb|'''Întâmpinarea Domnului''' (''Menologion-ul lui Vasile al II-lea, sec. X-XI'')]]  
+
'''Aducerea la Templu''' a Pruncului [[Iisus]], sau '''Întâmpinarea Domnului''', este unul dintre [[Praznice Împărătești|Praznicele Împărătești]] ale [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Ortodoxe]], sărbătorit pe [[2 februarie]], la patruzeci de zile de la [[Nașterea Domnului]]. Această [[Praznic|sărbătoare]] mai este cunoscută și sub numele de ''Ziua Lumânărilor'', în special în țările apusene, datorită obiceiului de a binecuvânta [[lumânare|lumânările]] în această zi.  
'''Aducerea la Templu''' a Pruncului [[Iisus]], sau '''Întâmpinarea Domnului''', este unul dintre [[Praznice Împărăteşti|Praznicele Împărăteşti]] ale [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Ortodoxe]], sărbătorită la [[2 februarie]]. Această [[Praznic|sărbătoare]] mai este cunoscută şi sub numele de ''Ziua Lumânărilor'', în special în ţările vestice, datorită obiceiului de a binecuvânta [[lumânare|lumânările]] în această zi.  
 
  
 
==Istoria întâmpinării Domnului la Templu==
 
==Istoria întâmpinării Domnului la Templu==
'''Întâmpinarea Domnului şi Dumnezeului nostru, Mântuitorul Iisus Hristos''' este un eveniment important din viaţa pământească a Domnului nostru Iisus Hristos, pentru că prin acest eveniment [[Dumnezeu]], întrupat prin Domnul [[Iisus Hristos]] se întâlneşte cu poporul Său, Israel, în persoana [[profet]]ului [[Simeon, primitorul de Dumnezeu|Simeon]] şi a proorociţei [[Ana Proorociţa|Ana]], acest eveniment fiind relatat în [[Evanghelia după Luca]] 2, 22-40.  
+
[[Imagine:Menologion of Basil 037.jpg|right|thumb|'''Întâmpinarea Domnului''' (''Menologion''-ul lui Vasile al II-lea, sec. X-XI)]]
 +
Întâmpinarea Domnului și Dumnezeului nostru, [[Mântuitorul]] [[Iisus Hristos]] este un eveniment important din viața pământească a Domnului nostru Iisus Hristos, pentru că prin acest eveniment [[Dumnezeu]], întrupat prin Domnul Iisus Hristos se întâlnește cu poporul Său, Israel, în persoana [[profet]]ului [[Simeon, primitorul de Dumnezeu|Simeon]] și a proorociței [[Ana Proorocița|Ana]], acest eveniment fiind relatat în [[Evanghelia după Luca]] 2, 22-40.  
  
După patruzeci de zile de la naşterea Sa, Pruncul Sfânt a fost dus la [[Templul din  Ierusalim]], centrul vieţii religioase a naţiunii evreieşti. După Legea lui [[Moise]] ([[Cartea Leviticului|Levitic]] 12, 2-8), femeia care a născut un prunc de parte bărbătească nu avea voie să intre în Templul Domnului timp de patruzeci de zile. La împlinirea acestora, mama venea cu fiul la Templu şi aducea jertfă Domnului un miel sau doi porumbei pentru [[sacrificiu]]l purificării. Preasfânta Fecioară, [[Maica Domnului]], nu avea nevoie de purificare deoarece ea a născut fără stricăciune pe Izvorul Curăţiei şi Sfinţeniei. Cu toate acestea, ea s-a supus cu [[smerenie]] Legii timpului.
+
După patruzeci de zile de la nașterea Sa, Pruncul Sfânt a fost dus la [[Templul din  Ierusalim]], centrul vieții religioase a națiunii evreiești. După Legea lui [[Moise]] ([[Cartea Leviticului|Levitic]] 12, 2-8), femeia care a născut un prunc de parte bărbătească nu avea voie să intre în Templul Domnului timp de patruzeci de zile. La împlinirea acestora, mama venea cu fiul la Templu și aducea jertfă Domnului un miel sau doi porumbei pentru [[sacrificiu]]l purificării. Preasfânta Fecioară, [[Maica Domnului]], nu avea nevoie de purificare deoarece ea a născut fără stricăciune pe Izvorul Curăției și Sfințeniei. Cu toate acestea, ea s-a supus cu [[smerenie]] Legii timpului.
  
În acea vreme, Părintele şi dreptul Simeon (prăznuit pe [[3 februarie]]) trăia în [[Ierusalim]]. Lui i s-a proorocit că nu va muri până nu va vedea pe [[Mesia]] cel promis. Prin [[har]] de sus, Sf. Simeon s-a dus la Templu chiar când Sfânta Fecioară Maria şi [[Dreptul Iosif]] veneau cu Pruncul Iisus să împlinească Legea.
+
În acea vreme, Părintele și dreptul Simeon (prăznuit pe [[3 februarie]]) trăia în [[Ierusalim]]. Lui i s-a proorocit că nu va muri până nu va vedea pe [[Mesia]] cel promis. Prin [[har]] de sus, Sf. Simeon s-a dus la Templu chiar când Sfânta Fecioară Maria și [[Dreptul Iosif]] veneau cu Pruncul Iisus să împlinească Legea.
  
Simeon Iubitorul de Dumnezeu l-a luat pe prunc în braţe şi, mulţumind Domnului, a rostit cuvintele pe care le auzim repetate la fiecare slujbă a [[Vecernia|vecerniei]]: "Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei [[Soteriologie|mântuirea]] Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău [[Israel]]." (Luca 2, 29-32). Sfântul Simeon i-a spus Sfintei Fecioare: "Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi." (Luca 2, 34-35).
+
Simeon Iubitorul de Dumnezeu l-a luat pe prunc în brațe și, mulțumind Domnului, a rostit cuvintele pe care le auzim repetate la fiecare slujbă a [[Vecernia|vecerniei]]: „Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei [[Soteriologie|mântuirea]] Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău [[Israel]]. (Luca 2, 29-32). Sfântul Simeon i-a spus Sfintei Fecioare: "Iată, Acesta este pus spre căderea și spre ridicarea multora din Israel și ca un semn care va stârni împotriviri. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi." (Luca 2, 34-35).
  
La Templu se afla şi proorociţa Ana, o văduvă de 84 de ani, fiica lui Fanuel (3 februarie) "şi nu se depărta de templu, slujind noaptea şi ziua în [[post]] şi în [[rugăciuni]]. Şi venind ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre Prunc tuturor celor ce aşteptau mântuire în Ierusalim." (Luca 2, 37-38).
+
La Templu se afla și proorocița Ana, o văduvă de 84 de ani, fiica lui Fanuel (3 februarie) „și nu se depărta de templu, slujind noaptea și ziua în [[post]] și în [[rugăciuni]]. Şi venind ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu și vorbea despre Prunc tuturor celor ce așteptau mântuire în Ierusalim”. (Luca 2, 37-38).
  
În icoana care reprezintă această sărbătoare proorociţa Ana ţine un pergament în mână pe care scrie: "Acest prunc a adus cerul şi pământul." Înainte de naşterea lui Hristos, bărbaţii şi femeile drepte în credinţă trăiau cu speranţa venirii lui Mesia cel promis. Drepţii Simeon şi Ana, ultimii credincioşi din Legea Veche, au fost consideraţi vrednici de a-L întâmpina pe Mântuitorul în Templu.
+
În icoana care reprezintă această sărbătoare proorocița Ana ține un pergament în mână pe care scrie: „Acest prunc a adus cerul și pământul”. Înainte de nașterea lui Hristos, bărbații și femeile drepte în credință trăiau cu speranța venirii lui Mesia cel promis. Drepții Simeon și Ana, ultimii credincioși din Legea Veche, au fost considerați vrednici de a-L întâmpina pe Mântuitorul în Templu.
  
 
==Vechimea praznicului==
 
==Vechimea praznicului==
Sărbătoarea Întâmpinării Domnului - [[2 februarie]] - este una din cele mai vechi sărbători religioase creştine. Biserica Ortodoxă are slujbe închinate acestei sărbători, întocmite de [[sfinţi]]i episcopi [[Metodie al Patarelor]] (+ 312, prăznuit la [[20 iunie]]), [[Chiril al Ierusalimului]] (+ 360), [[Grigorie Teologul]] (+ 389), [[Amfilohie de Iconium]] (+ 394, prăznuit la [[23 noiembrie]]), [[Grigorie de Nyssa]] (+ 400) şi [[Ioan Gură de Aur]] (+ 407). În ciuda originilor sale antice, această sărbătoare nu a fost prăznuită atât de fastuos decât din secolul al VI-lea.
+
Sărbătoarea Întâmpinării Domnului - [[2 februarie]] - este una din cele mai vechi sărbători religioase creștine. Biserica Ortodoxă are slujbe închinate acestei sărbători, întocmite de [[sfinți]]i episcopi [[Metodie al Patarelor]] (+ 312, prăznuit la [[20 iunie]]), [[Chiril al Ierusalimului]] (+ 386), [[Grigorie Teologul]] (+ 390), [[Amfilohie de Iconium]] (+ 394, prăznuit la [[23 noiembrie]]), [[Grigorie al Nissei]] (+ 384) și [[Ioan Gură de Aur]] (+ 407). În ciuda originilor sale antice, această sărbătoare nu a fost prăznuită atât de fastuos decât începând din secolul al VI-lea.
  
În anul 528, în timpul împăratului [[Iustinian]], un cutremur mare a ucis mulţi oameni în [[Antiohia]]. După această nenorocire au mai venit şi altele: în 541 a izbucnit o epidemie de ciumă groaznică în [[Constantinopol]], omorând mii de oameni în fiecare zi. În această perioadă de mari suferinţe au început să se facă slujbe speciale (litii) de izbăvire de rău, mai ales în timpul sărbătorii Întâmpinarea Domnului şi ciuma a încetat. Astfel, pentru a da slavă lui Dumnezeu, biserica a ridicat la un rang mai înalt această sărbătoare.  
+
În anul 528, în timpul împăratului [[Iustinian]], un cutremur mare a ucis mulți oameni în [[Antiohia]]. După această nenorocire au mai venit și altele: în 541 a izbucnit o epidemie de ciumă groaznică în [[Constantinopol]], omorând mii de oameni în fiecare zi. În această perioadă de mari suferințe au început să se facă slujbe speciale (litii) de izbăvire de rău, mai ales în timpul sărbătorii Întâmpinarea Domnului și ciuma a încetat. Astfel, pentru a da slavă lui Dumnezeu, biserica a ridicat la un rang mai înalt această sărbătoare.  
  
Mai mulţi [[Imnografie|imnografi]] ai Bisericii au împodobit această sărbătoare cu [[imn]]urile lor: Sf. [[Andrei Criteanul]] în secolul al VII-lea, Sf. [[Cosma al Maiumei]], Sf. [[Ioan Damaschin]], Sf. [[Gherman I de Constantinopol|Gherman]] [[patriarh]]ul [[Constantinopol]]ului în secolul al VIII-lea şi Sf. [[Iosif Imnograful]] în secolul al IX-lea.
+
Mai mulți [[Imnografie|imnografi]] ai Bisericii au împodobit această sărbătoare cu [[imn]]ele lor: Sf. [[Andrei Criteanul]] în secolul al VII-lea, Sf. [[Cosma al Maiumei]], Sf. [[Ioan Damaschin]], Sf. [[Gherman I de Constantinopol|Gherman]] [[patriarh]]ul [[Constantinopol]]ului în secolul al VIII-lea și Sf. [[Iosif Imnograful]] în secolul al IX-lea.
  
==Icoana „Profeţia lui Simeon”==
+
==Icoana „Profeția lui Simeon”==
Tot în această zi este cinstită [[icoană|icoana]]  Maicii Domnului numită „''Îmblânzirea inimilor împietrite''” sau „''Profeţia lui Simeon''”. În această icoană Maica Domnului apare fără Pruncul Iisus şi cu şapte săbii care-i străpung pieptul: trei din partea stângă, trei din dreapta şi una de jos. O icoană asemănătoare, numită „''Cele şapte săbii''” (sărbătorită la [[13 august]]), înfăţişează trei săbii din stânga şi patru din dreapta.
+
Tot în această zi este cinstită [[icoană|icoana]]  Maicii Domnului numită „''Îmblânzirea inimilor împietrite''” sau „''Profeția lui Simeon''”. În această icoană Maica Domnului apare fără Pruncul Iisus și cu șapte săbii care-i străpung pieptul: trei din partea stângă, trei din dreapta și una de jos. O icoană asemănătoare, numită „''Cele șapte săbii''” (sărbătorită la [[13 august]]), înfățișează trei săbii din stânga și patru din dreapta.
  
Icoana „''Profeţia lui Simeon''” simbolizează împlinirea profeţiei făcută de către dreptul Simeon: „şi prin sufletul tău va trece sabie” (Luca 2:35).
+
Icoana „''Profeția lui Simeon''” simbolizează împlinirea profeției făcută de către dreptul Simeon: „și prin sufletul tău va trece sabie” (Luca 2:35).
  
 
==Prăznuirea sărbătorii==
 
==Prăznuirea sărbătorii==
În seara de dinaintea sărbătorii, se slujeşte o [[Vecernie]] care conţine trei citiri din [[Vechiul Testament]]. Prima citire este un text compus din [[Ieşirea]] 12:15-13:16, Levitic 12 şi Numeri 8. A doua citire este din Isaia 6:1-12 iar a treia citire din Isaia 19:1,3-5,12,16,19-21.  
+
În seara de dinaintea sărbătorii, se slujește o [[Vecernie]] care conține trei citiri din [[Vechiul Testament]]. Prima citire este un text compus din [[Ieșirea]] 12:15-13:16, Levitic 12 și Numeri 8. A doua citire este din Isaia 6:1-12 iar a treia citire din Isaia 19:1,3-5,12,16,19-21.  
  
Uneori este slujită o [[Utrenie]] în dimineaţa sărbătorii. Citirea din Evanghelie se face din Luca 2:25-32, unde Sfântul Simeon îl primeşte pe Hristos.
+
Uneori este slujită o [[Utrenie]] în dimineața sărbătorii. Citirea din Evanghelie se face din Luca 2:25-32, unde Sfântul Simeon îl primește pe Hristos.
  
[[Sfânta Liturghie]] din ziua sărbătorii are citirea [[Apostol (liturgică)|Apostolului]] din [[Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel|Epistola către Evrei]]  care descrie o schimbare a preoţiei: ''Dacă deci desăvârşirea ar fi fost prin preoţia Leviţilor (căci legea s-a dat poporului pe temeiul preoţiei lor), ce nevoie mai era să se ridice un alt preot după rânduiala lui Melchisedec, şi să nu se zică după rânduiala lui Aaron? Iar dacă preoţia s-a schimbat urmează numaidecât şi schimbarea Legii.'' (Evrei 7, 7-17). Apoi se citeşte [[Evanghelie (liturgică)|Evanghelia]] care este luată din Luca 2, 22-40 unde spune despre Preasfânta Fecioară Maria, care nu are nevoie de purificare deoarece a născut pe Izvorul curăţiei şi sfinţeniei fără întinare, cu smerenie împlinind cerinţele Legii. Mai spune despre Sfântul Simeon care l-a primit pe Hristos în braţele sale şi care a spus: ''Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel.'' şi cuvintele sale către Preasfânta Fecioară: ''Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi.'' Citirea o mai pomeneşte pe Profetesa Ana văduva, în vârstă de 84 de ani.
+
[[Sfânta Liturghie]] din ziua sărbătorii are citirea [[Apostol (liturgică)|Apostolului]] din [[Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel|Epistola către Evrei]]  care descrie o schimbare a preoției: ''Dacă deci desăvârșirea ar fi fost prin preoția Leviților (căci legea s-a dat poporului pe temeiul preoției lor), ce nevoie mai era să se ridice un alt preot după rânduiala lui Melchisedec, și să nu se zică după rânduiala lui Aaron? Iar dacă preoția s-a schimbat urmează numaidecât și schimbarea Legii.'' (Evrei 7, 7-17). Apoi se citește [[Evanghelie (liturgică)|Evanghelia]] care este luată din Luca 2, 22-40 unde spune despre Preasfânta Fecioară Maria, care nu are nevoie de purificare deoarece a născut pe Izvorul curăției și sfințeniei fără întinare, cu smerenie împlinind cerințele Legii. Mai spune despre Sfântul Simeon care l-a primit pe Hristos în brațele sale și care a spus: ''Acum slobozește pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor, Lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău Israel.'' și cuvintele sale către Preasfânta Fecioară: ''Iată, Acesta este pus spre căderea și spre ridicarea multora din Israel și ca un semn care va stârni împotriviri. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi.'' Citirea o mai pomenește pe Proorocița Ana văduva, în vârstă de 84 de ani.
  
Tema tuturor acestor citiri este schimbarea dinspre [[Vechiul Testament]] înspre [[Noul Testament]], legea cea veche devenind ceva nou. Fiul lui Dumnezeu, dătătorul legii celei noi, acum El Însuşi împlineşte legea, fiind purtat în brațele lui Simeon ca orice copil omenesc.
+
Tema tuturor acestor citiri este schimbarea dinspre [[Vechiul Testament]] înspre [[Noul Testament]], legea cea veche devenind ceva nou. Fiul lui Dumnezeu, dătătorul legii celei noi, acum El Însuși împlinește legea, fiind purtat în brațele lui Simeon ca orice copil omenesc.
  
Întâmpinarea Domnului intră în perioada [[Triod]]ului numai în anii când [[Sfintele Paşti]] se serbează între 4 şi [[13 aprilie]]; sărbătoarea poate cădea între [[Duminica Vameşului şi Fariseului|Duminica Vameşului şi a Fariseului]] şi marţea săptămânii de după [[Duminica Fiului Risipitor]]. Pentru aceste cazuri [[Tipic]]ul prevede anumite schimbări în [[slujbă]].
+
Întâmpinarea Domnului intră în perioada [[Triod]]ului numai în anii când [[Sfintele Paști]] se serbează între 4 și [[13 aprilie]]; sărbătoarea poate cădea între [[Duminica Vameșului și Fariseului|Duminica Vameșului și a Fariseului]] și marțea săptămânii de după [[Duminica Fiului Risipitor]]. Pentru aceste cazuri [[Tipic]]ul prevede anumite schimbări în [[slujbă]].
  
==Imnuri==
+
==Imnografie==
 
[[Tropar]] (Glas 1)
 
[[Tropar]] (Glas 1)
  
:Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; că din tine a răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru, luminând pe cei dintru întuneric. Veseleşte-te şi tu, bătrânule drepte, cel ce ai primit în braţe pe Liberatorul sufletelor noastre, Cel ce ne-a dăruit nouă şi învierea.  
+
:Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; că din tine a răsărit Soarele dreptății, Hristos Dumnezeul nostru, luminând pe cei dintru întuneric. Veselește-te și tu, bătrânule drepte, cel ce ai primit în brațe pe Liberatorul sufletelor noastre, Cel ce ne-a dăruit nouă și învierea.  
  
 
[[Condac]] (Glas 1)
 
[[Condac]] (Glas 1)
  
:Cel ce cu  naşterea Ta ai sfinţit pântecele Fecioarei şi mâinile lui  Simeon  care Te-au întâmpinat acum le-ai binecuvântat, şi precum se cuvenea ne-ai mântuit pe noi, Hristoase Dumnezeule, împacă lumea ce se găseşte în războaie şi întăreşte Biserica pe care ai iubit-o, unule Iubitorule de oameni.  
+
:Cel ce cu  nașterea Ta ai sfințit pântecele Fecioarei și mâinile lui  Simeon  care Te-au întâmpinat acum le-ai binecuvântat, și precum se cuvenea ne-ai mântuit pe noi, Hristoase Dumnezeule, împacă lumea ce se găsește în războaie și întărește Biserica pe care ai iubit-o, unule Iubitorule de oameni.  
  
 
[[Icos]]
 
[[Icos]]
  
:Către Născătoarea de Dumnezeu să  alergăm  cei ce voim să vedem pe Fiul ei, Cel adus la Simeon; pe Care cei fără de trup, din cer văzându-L, s-au spăimântat zicând: lucruri minunate şi uimitoare vedem acum, de necuprins şi de negrăit. Că Cel ce a zidit pe Adam este purtat ca prunc; Cel neîncăput încape în braţele bătrânului; Cel ce este în sânurile cele nemărginite ale  Părintelui Său, de bună voie Se restrânge cu trupul, nu cu Dumnezeirea, Cel ce este singur iubitor de oameni.  
+
:Către Născătoarea de Dumnezeu să  alergăm  cei ce voim să vedem pe Fiul ei, Cel adus la Simeon; pe Care cei fără de trup, din cer văzându-L, s-au spăimântat zicând: lucruri minunate și uimitoare vedem acum, de necuprins și de negrăit. Că Cel ce a zidit pe Adam este purtat ca prunc; Cel neîncăput încape în brațele bătrânului; Cel ce este în sânurile cele nemărginite ale  Părintelui Său, de bună voie Se restrânge cu trupul, nu cu Dumnezeirea, Cel ce este singur iubitor de oameni.  
  
===Imnuri de înainteprăznuire===  
+
===Imne de înainteprăznuire===  
 
Tropar (Glas 1)  
 
Tropar (Glas 1)  
:Cereasca ceată a îngerilor cereşti privind spre pământ vede venind pe Cel mai întâi-născut decât toată făptura, aducându-Se ca un prunc în biserică, purtat de Maica ce nu ştie de nuntă şi cântă acum, împreună cu noi, cântare de Înainteprăznuire, bucurându-se.  
+
:Cereasca ceată a îngerilor cerești privind spre pământ vede venind pe Cel mai întâi-născut decât toată făptura, aducându-Se ca un prunc în biserică, purtat de Maica ce nu știe de nuntă și cântă acum, împreună cu noi, cântare de Înainteprăznuire, bucurându-se.  
  
 
Condac (Glas 4)  
 
Condac (Glas 4)  
:Credincioşilor, deschideţi-vă astăzi inimile, ca nişte braţe şi primiţi cu cuget preacurat pe Domnul, Cel ce vine, cântându-i cântare de Înainteprăznuire.  
+
:Credincioșilor, deschideți-vă astăzi inimile, ca niște brațe și primiți cu cuget preacurat pe Domnul, Cel ce vine, cântându-i cântare de Înainteprăznuire.  
  
 
Icos
 
Icos
  
:Sfinţit ospăţ se pune înaintea adunării iubitorilor de praznic, astăzi, purtând semne de Înainteprăznuire cele patruzeci de zile de la înfricoşătoarea Naştere a Domnului, cea din Fecioară, şi luarea în braţe de către cinstitul bătrân şi pomenirea puternicului purtător de biruinţă : că prin însuşi Hristos s-a făcut biruitor, ca un nebiruit.
+
:Sfințit ospăț se pune înaintea adunării iubitorilor de praznic, astăzi, purtând semne de Înainteprăznuire cele patruzeci de zile de la înfricoșătoarea Naștere a Domnului, cea din Fecioară, și luarea în brațe de către cinstitul bătrân și pomenirea puternicului purtător de biruință : că prin însuși Hristos s-a făcut biruitor, ca un nebiruit.
  
==Vezi şi==
+
==A se vedea și==
 
*[[Intrarea în Biserică a Maicii Domnului]]
 
*[[Intrarea în Biserică a Maicii Domnului]]
  
Linia 71: Linia 71:
 
*[http://www.comeandseeicons.com/festal/festal.htm#pdi04 Icons of The Presentation of Christ in the Temple]
 
*[http://www.comeandseeicons.com/festal/festal.htm#pdi04 Icons of The Presentation of Christ in the Temple]
  
 +
 +
{{Praznice Împărătești}}
 +
 +
[[Categorie:Praznice împărătești]]
 
[[Categorie:Sărbători]]
 
[[Categorie:Sărbători]]
 
[[Categorie:Liturgică]]
 
[[Categorie:Liturgică]]

Versiunea curentă din 24 martie 2021 18:59

Întâmpinarea Domnului

Aducerea la Templu a Pruncului Iisus, sau Întâmpinarea Domnului, este unul dintre Praznicele Împărătești ale Bisericii Ortodoxe, sărbătorit pe 2 februarie, la patruzeci de zile de la Nașterea Domnului. Această sărbătoare mai este cunoscută și sub numele de Ziua Lumânărilor, în special în țările apusene, datorită obiceiului de a binecuvânta lumânările în această zi.

Istoria întâmpinării Domnului la Templu

Întâmpinarea Domnului (Menologion-ul lui Vasile al II-lea, sec. X-XI)

Întâmpinarea Domnului și Dumnezeului nostru, Mântuitorul Iisus Hristos este un eveniment important din viața pământească a Domnului nostru Iisus Hristos, pentru că prin acest eveniment Dumnezeu, întrupat prin Domnul Iisus Hristos se întâlnește cu poporul Său, Israel, în persoana profetului Simeon și a proorociței Ana, acest eveniment fiind relatat în Evanghelia după Luca 2, 22-40.

După patruzeci de zile de la nașterea Sa, Pruncul Sfânt a fost dus la Templul din Ierusalim, centrul vieții religioase a națiunii evreiești. După Legea lui Moise (Levitic 12, 2-8), femeia care a născut un prunc de parte bărbătească nu avea voie să intre în Templul Domnului timp de patruzeci de zile. La împlinirea acestora, mama venea cu fiul la Templu și aducea jertfă Domnului un miel sau doi porumbei pentru sacrificiul purificării. Preasfânta Fecioară, Maica Domnului, nu avea nevoie de purificare deoarece ea a născut fără stricăciune pe Izvorul Curăției și Sfințeniei. Cu toate acestea, ea s-a supus cu smerenie Legii timpului.

În acea vreme, Părintele și dreptul Simeon (prăznuit pe 3 februarie) trăia în Ierusalim. Lui i s-a proorocit că nu va muri până nu va vedea pe Mesia cel promis. Prin har de sus, Sf. Simeon s-a dus la Templu chiar când Sfânta Fecioară Maria și Dreptul Iosif veneau cu Pruncul Iisus să împlinească Legea.

Simeon Iubitorul de Dumnezeu l-a luat pe prunc în brațe și, mulțumind Domnului, a rostit cuvintele pe care le auzim repetate la fiecare slujbă a vecerniei: „Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău Israel”. (Luca 2, 29-32). Sfântul Simeon i-a spus Sfintei Fecioare: "Iată, Acesta este pus spre căderea și spre ridicarea multora din Israel și ca un semn care va stârni împotriviri. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi." (Luca 2, 34-35).

La Templu se afla și proorocița Ana, o văduvă de 84 de ani, fiica lui Fanuel (3 februarie) „și nu se depărta de templu, slujind noaptea și ziua în post și în rugăciuni. Şi venind ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu și vorbea despre Prunc tuturor celor ce așteptau mântuire în Ierusalim”. (Luca 2, 37-38).

În icoana care reprezintă această sărbătoare proorocița Ana ține un pergament în mână pe care scrie: „Acest prunc a adus cerul și pământul”. Înainte de nașterea lui Hristos, bărbații și femeile drepte în credință trăiau cu speranța venirii lui Mesia cel promis. Drepții Simeon și Ana, ultimii credincioși din Legea Veche, au fost considerați vrednici de a-L întâmpina pe Mântuitorul în Templu.

Vechimea praznicului

Sărbătoarea Întâmpinării Domnului - 2 februarie - este una din cele mai vechi sărbători religioase creștine. Biserica Ortodoxă are slujbe închinate acestei sărbători, întocmite de sfinții episcopi Metodie al Patarelor (+ 312, prăznuit la 20 iunie), Chiril al Ierusalimului (+ 386), Grigorie Teologul (+ 390), Amfilohie de Iconium (+ 394, prăznuit la 23 noiembrie), Grigorie al Nissei (+ 384) și Ioan Gură de Aur (+ 407). În ciuda originilor sale antice, această sărbătoare nu a fost prăznuită atât de fastuos decât începând din secolul al VI-lea.

În anul 528, în timpul împăratului Iustinian, un cutremur mare a ucis mulți oameni în Antiohia. După această nenorocire au mai venit și altele: în 541 a izbucnit o epidemie de ciumă groaznică în Constantinopol, omorând mii de oameni în fiecare zi. În această perioadă de mari suferințe au început să se facă slujbe speciale (litii) de izbăvire de rău, mai ales în timpul sărbătorii Întâmpinarea Domnului și ciuma a încetat. Astfel, pentru a da slavă lui Dumnezeu, biserica a ridicat la un rang mai înalt această sărbătoare.

Mai mulți imnografi ai Bisericii au împodobit această sărbătoare cu imnele lor: Sf. Andrei Criteanul în secolul al VII-lea, Sf. Cosma al Maiumei, Sf. Ioan Damaschin, Sf. Gherman patriarhul Constantinopolului în secolul al VIII-lea și Sf. Iosif Imnograful în secolul al IX-lea.

Icoana „Profeția lui Simeon”

Tot în această zi este cinstită icoana Maicii Domnului numită „Îmblânzirea inimilor împietrite” sau „Profeția lui Simeon”. În această icoană Maica Domnului apare fără Pruncul Iisus și cu șapte săbii care-i străpung pieptul: trei din partea stângă, trei din dreapta și una de jos. O icoană asemănătoare, numită „Cele șapte săbii” (sărbătorită la 13 august), înfățișează trei săbii din stânga și patru din dreapta.

Icoana „Profeția lui Simeon” simbolizează împlinirea profeției făcută de către dreptul Simeon: „și prin sufletul tău va trece sabie” (Luca 2:35).

Prăznuirea sărbătorii

În seara de dinaintea sărbătorii, se slujește o Vecernie care conține trei citiri din Vechiul Testament. Prima citire este un text compus din Ieșirea 12:15-13:16, Levitic 12 și Numeri 8. A doua citire este din Isaia 6:1-12 iar a treia citire din Isaia 19:1,3-5,12,16,19-21.

Uneori este slujită o Utrenie în dimineața sărbătorii. Citirea din Evanghelie se face din Luca 2:25-32, unde Sfântul Simeon îl primește pe Hristos.

Sfânta Liturghie din ziua sărbătorii are citirea Apostolului din Epistola către Evrei care descrie o schimbare a preoției: Dacă deci desăvârșirea ar fi fost prin preoția Leviților (căci legea s-a dat poporului pe temeiul preoției lor), ce nevoie mai era să se ridice un alt preot după rânduiala lui Melchisedec, și să nu se zică după rânduiala lui Aaron? Iar dacă preoția s-a schimbat urmează numaidecât și schimbarea Legii. (Evrei 7, 7-17). Apoi se citește Evanghelia care este luată din Luca 2, 22-40 unde spune despre Preasfânta Fecioară Maria, care nu are nevoie de purificare deoarece a născut pe Izvorul curăției și sfințeniei fără întinare, cu smerenie împlinind cerințele Legii. Mai spune despre Sfântul Simeon care l-a primit pe Hristos în brațele sale și care a spus: Acum slobozește pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor, Lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău Israel. și cuvintele sale către Preasfânta Fecioară: Iată, Acesta este pus spre căderea și spre ridicarea multora din Israel și ca un semn care va stârni împotriviri. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi. Citirea o mai pomenește pe Proorocița Ana văduva, în vârstă de 84 de ani.

Tema tuturor acestor citiri este schimbarea dinspre Vechiul Testament înspre Noul Testament, legea cea veche devenind ceva nou. Fiul lui Dumnezeu, dătătorul legii celei noi, acum El Însuși împlinește legea, fiind purtat în brațele lui Simeon ca orice copil omenesc.

Întâmpinarea Domnului intră în perioada Triodului numai în anii când Sfintele Paști se serbează între 4 și 13 aprilie; sărbătoarea poate cădea între Duminica Vameșului și a Fariseului și marțea săptămânii de după Duminica Fiului Risipitor. Pentru aceste cazuri Tipicul prevede anumite schimbări în slujbă.

Imnografie

Tropar (Glas 1)

Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; că din tine a răsărit Soarele dreptății, Hristos Dumnezeul nostru, luminând pe cei dintru întuneric. Veselește-te și tu, bătrânule drepte, cel ce ai primit în brațe pe Liberatorul sufletelor noastre, Cel ce ne-a dăruit nouă și învierea.

Condac (Glas 1)

Cel ce cu nașterea Ta ai sfințit pântecele Fecioarei și mâinile lui Simeon care Te-au întâmpinat acum le-ai binecuvântat, și precum se cuvenea ne-ai mântuit pe noi, Hristoase Dumnezeule, împacă lumea ce se găsește în războaie și întărește Biserica pe care ai iubit-o, unule Iubitorule de oameni.

Icos

Către Născătoarea de Dumnezeu să alergăm cei ce voim să vedem pe Fiul ei, Cel adus la Simeon; pe Care cei fără de trup, din cer văzându-L, s-au spăimântat zicând: lucruri minunate și uimitoare vedem acum, de necuprins și de negrăit. Că Cel ce a zidit pe Adam este purtat ca prunc; Cel neîncăput încape în brațele bătrânului; Cel ce este în sânurile cele nemărginite ale Părintelui Său, de bună voie Se restrânge cu trupul, nu cu Dumnezeirea, Cel ce este singur iubitor de oameni.

Imne de înainteprăznuire

Tropar (Glas 1)

Cereasca ceată a îngerilor cerești privind spre pământ vede venind pe Cel mai întâi-născut decât toată făptura, aducându-Se ca un prunc în biserică, purtat de Maica ce nu știe de nuntă și cântă acum, împreună cu noi, cântare de Înainteprăznuire, bucurându-se.

Condac (Glas 4)

Credincioșilor, deschideți-vă astăzi inimile, ca niște brațe și primiți cu cuget preacurat pe Domnul, Cel ce vine, cântându-i cântare de Înainteprăznuire.

Icos

Sfințit ospăț se pune înaintea adunării iubitorilor de praznic, astăzi, purtând semne de Înainteprăznuire cele patruzeci de zile de la înfricoșătoarea Naștere a Domnului, cea din Fecioară, și luarea în brațe de către cinstitul bătrân și pomenirea puternicului purtător de biruință : că prin însuși Hristos s-a făcut biruitor, ca un nebiruit.

A se vedea și

Legături externe


Praznice Împărătești
Praznicul Împărătesc
și data
Nașterea Maicii Domnului (8 septembrie) | Înălțarea Sfintei Cruci (14 septembrie) | Intrarea Maicii Domnului în Biserică (21 noiembrie) |
Nașterea Domnului (25 decembrie) | Botezul Domnului (6 ianuarie) | Întâmpinarea Domnului (2 februarie) | Bunavestire (25 martie) |
Intrarea Domnului în Ierusalim (Duminica Floriilor) | Înălțarea Domnului (40 de zile după Paști) | Pogorârea Duhului Sfânt (50 de zile după Paști) |
Schimbarea la Față (6 august) | Adormirea Maicii Domnului (15 august)