Modificări

Salt la: navigare, căutare

Întâmpinarea Domnului

18 octeți adăugați, 1 februarie 2018 15:01
m
Imne
În acea vreme, Părintele și dreptul Simeon (prăznuit pe [[3 februarie]]) trăia în [[Ierusalim]]. Lui i s-a proorocit că nu va muri până nu va vedea pe [[Mesia]] cel promis. Prin [[har]] de sus, Sf. Simeon s-a dus la Templu chiar când Sfânta Fecioară Maria și [[Dreptul Iosif]] veneau cu Pruncul Iisus să împlinească Legea.
Simeon Iubitorul de Dumnezeu l-a luat pe prunc în brațe și, mulțumind Domnului, a rostit cuvintele pe care le auzim repetate la fiecare slujbă a [[Vecernia|vecerniei]]: "Acum „Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei [[Soteriologie|mântuirea]] Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău [[Israel]]." (Luca 2, 29-32). Sfântul Simeon i-a spus Sfintei Fecioare: "Iată, Acesta este pus spre căderea și spre ridicarea multora din Israel și ca un semn care va stârni împotriviri. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi." (Luca 2, 34-35).
La Templu se afla și proorocița Ana, o văduvă de 84 de ani, fiica lui Fanuel (3 februarie) "și „și nu se depărta de templu, slujind noaptea și ziua în [[post]] și în [[rugăciuni]]. Şi venind ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu și vorbea despre Prunc tuturor celor ce așteptau mântuire în IerusalimIerusalim”." (Luca 2, 37-38).
În icoana care reprezintă această sărbătoare proorocița Ana ține un pergament în mână pe care scrie: "Acest „Acest prunc a adus cerul și pământulpământul”." Înainte de nașterea lui Hristos, bărbații și femeile drepte în credință trăiau cu speranța venirii lui Mesia cel promis. Drepții Simeon și Ana, ultimii credincioși din Legea Veche, au fost considerați vrednici de a-L întâmpina pe Mântuitorul în Templu.
==Vechimea praznicului==
Sărbătoarea Întâmpinării Domnului - [[2 februarie]] - este una din cele mai vechi sărbători religioase creștine. Biserica Ortodoxă are slujbe închinate acestei sărbători, întocmite de [[sfinți]]i episcopi [[Metodie al Patarelor]] (+ 312, prăznuit la [[20 iunie]]), [[Chiril al Ierusalimului]] (+ 360386), [[Grigorie Teologul]] (+ 390), [[Amfilohie de Iconium]] (+ 394, prăznuit la [[23 noiembrie]]), [[Grigorie al Nissei]] (+ 384) și [[Ioan Gură de Aur]] (+ 407). În ciuda originilor sale antice, această sărbătoare nu a fost prăznuită atât de fastuos decât începând din secolul al VI-lea.
În anul 528, în timpul împăratului [[Iustinian]], un cutremur mare a ucis mulți oameni în [[Antiohia]]. După această nenorocire au mai venit și altele: în 541 a izbucnit o epidemie de ciumă groaznică în [[Constantinopol]], omorând mii de oameni în fiecare zi. În această perioadă de mari suferințe au început să se facă slujbe speciale (litii) de izbăvire de rău, mai ales în timpul sărbătorii Întâmpinarea Domnului și ciuma a încetat. Astfel, pentru a da slavă lui Dumnezeu, biserica a ridicat la un rang mai înalt această sărbătoare.
Întâmpinarea Domnului intră în perioada [[Triod]]ului numai în anii când [[Sfintele Paști]] se serbează între 4 și [[13 aprilie]]; sărbătoarea poate cădea între [[Duminica Vameșului și Fariseului|Duminica Vameșului și a Fariseului]] și marțea săptămânii de după [[Duminica Fiului Risipitor]]. Pentru aceste cazuri [[Tipic]]ul prevede anumite schimbări în [[slujbă]].
==ImneImnografie==
[[Tropar]] (Glas 1)
14.991 de modificări

Meniu de navigare