Modificări

Salt la: navigare, căutare

Întâmpinarea Domnului

Nicio modificare în dimensiune, 2 februarie 2015 10:04
m
diacritice noi (cu virgulă)
[[Imagine:Presentation.jpg|right|frame|'''Întâmpinarea Domnului''']]
[[Imagine:Menologion of Basil 037.jpg|right|thumb|'''Întâmpinarea Domnului''' (''Menologion''-ul lui Vasile al II-lea, sec. X-XI)]]
'''Aducerea la Templu''' a Pruncului [[Iisus]], sau '''Întâmpinarea Domnului''', este unul dintre [[Praznice ÎmpărăteştiÎmpărătești|Praznicele ÎmpărăteştiÎmpărătești]] ale [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Ortodoxe]], sărbătorit pe [[2 februarie]], la patruzeci de zile de la [[Nașterea Domnului]]. Această [[Praznic|sărbătoare]] mai este cunoscută şi și sub numele de ''Ziua Lumânărilor'', în special în ţările țările vestice, datorită obiceiului de a binecuvânta [[lumânare|lumânările]] în această zi.
==Istoria întâmpinării Domnului la Templu==
'''Întâmpinarea Domnului şi și Dumnezeului nostru, Mântuitorul Iisus Hristos''' este un eveniment important din viaţa viața pământească a Domnului nostru Iisus Hristos, pentru că prin acest eveniment [[Dumnezeu]], întrupat prin Domnul [[Iisus Hristos]] se întâlneşte întâlnește cu poporul Său, Israel, în persoana [[profet]]ului [[Simeon, primitorul de Dumnezeu|Simeon]] şi și a proorociţei proorociței [[Ana ProorociţaProorocița|Ana]], acest eveniment fiind relatat în [[Evanghelia după Luca]] 2, 22-40.
După patruzeci de zile de la naşterea nașterea Sa, Pruncul Sfânt a fost dus la [[Templul din Ierusalim]], centrul vieţii vieții religioase a naţiunii evreieştinațiunii evreiești. După Legea lui [[Moise]] ([[Cartea Leviticului|Levitic]] 12, 2-8), femeia care a născut un prunc de parte bărbătească nu avea voie să intre în Templul Domnului timp de patruzeci de zile. La împlinirea acestora, mama venea cu fiul la Templu şi și aducea jertfă Domnului un miel sau doi porumbei pentru [[sacrificiu]]l purificării. Preasfânta Fecioară, [[Maica Domnului]], nu avea nevoie de purificare deoarece ea a născut fără stricăciune pe Izvorul Curăţiei şi SfinţenieiCurăției și Sfințeniei. Cu toate acestea, ea s-a supus cu [[smerenie]] Legii timpului.
În acea vreme, Părintele şi și dreptul Simeon (prăznuit pe [[3 februarie]]) trăia în [[Ierusalim]]. Lui i s-a proorocit că nu va muri până nu va vedea pe [[Mesia]] cel promis. Prin [[har]] de sus, Sf. Simeon s-a dus la Templu chiar când Sfânta Fecioară Maria şi și [[Dreptul Iosif]] veneau cu Pruncul Iisus să împlinească Legea.
Simeon Iubitorul de Dumnezeu l-a luat pe prunc în braţe şibrațe și, mulţumind mulțumind Domnului, a rostit cuvintele pe care le auzim repetate la fiecare slujbă a [[Vecernia|vecerniei]]: "Acum slobozeşte slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei [[Soteriologie|mântuirea]] Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei feței tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi și slavă poporului Tău [[Israel]]." (Luca 2, 29-32). Sfântul Simeon i-a spus Sfintei Fecioare: "Iată, Acesta este pus spre căderea şi și spre ridicarea multora din Israel şi și ca un semn care va stârni împotriviri. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi." (Luca 2, 34-35).
La Templu se afla şi proorociţa și proorocița Ana, o văduvă de 84 de ani, fiica lui Fanuel (3 februarie) "şi și nu se depărta de templu, slujind noaptea şi și ziua în [[post]] şi și în [[rugăciuni]]. Şi venind ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu şi și vorbea despre Prunc tuturor celor ce aşteptau așteptau mântuire în Ierusalim." (Luca 2, 37-38).
În icoana care reprezintă această sărbătoare proorociţa proorocița Ana ţine ține un pergament în mână pe care scrie: "Acest prunc a adus cerul şi și pământul." Înainte de naşterea nașterea lui Hristos, bărbaţii şi bărbații și femeile drepte în credinţă credință trăiau cu speranţa speranța venirii lui Mesia cel promis. Drepţii Drepții Simeon şi și Ana, ultimii credincioşi credincioși din Legea Veche, au fost consideraţi considerați vrednici de a-L întâmpina pe Mântuitorul în Templu.
==Vechimea praznicului==
Sărbătoarea Întâmpinării Domnului - [[2 februarie]] - este una din cele mai vechi sărbători religioase creştinecreștine. Biserica Ortodoxă are slujbe închinate acestei sărbători, întocmite de [[sfinţisfinți]]i episcopi [[Metodie al Patarelor]] (+ 312, prăznuit la [[20 iunie]]), [[Chiril al Ierusalimului]] (+ 360), [[Grigorie Teologul]] (+ 389), [[Amfilohie de Iconium]] (+ 394, prăznuit la [[23 noiembrie]]), [[Grigorie de Nyssa]] (+ 400) şi și [[Ioan Gură de Aur]] (+ 407). În ciuda originilor sale antice, această sărbătoare nu a fost prăznuită atât de fastuos decât din secolul al VI-lea.
În anul 528, în timpul împăratului [[Iustinian]], un cutremur mare a ucis mulţi mulți oameni în [[Antiohia]]. După această nenorocire au mai venit şi și altele: în 541 a izbucnit o epidemie de ciumă groaznică în [[Constantinopol]], omorând mii de oameni în fiecare zi. În această perioadă de mari suferinţe suferințe au început să se facă slujbe speciale (litii) de izbăvire de rău, mai ales în timpul sărbătorii Întâmpinarea Domnului şi și ciuma a încetat. Astfel, pentru a da slavă lui Dumnezeu, biserica a ridicat la un rang mai înalt această sărbătoare.
Mai mulţi mulți [[Imnografie|imnografi]] ai Bisericii au împodobit această sărbătoare cu [[imn]]urile lor: Sf. [[Andrei Criteanul]] în secolul al VII-lea, Sf. [[Cosma al Maiumei]], Sf. [[Ioan Damaschin]], Sf. [[Gherman I de Constantinopol|Gherman]] [[patriarh]]ul [[Constantinopol]]ului în secolul al VIII-lea şi și Sf. [[Iosif Imnograful]] în secolul al IX-lea.
==Icoana „Profeţia „Profeția lui Simeon”==Tot în această zi este cinstită [[icoană|icoana]] Maicii Domnului numită „''Îmblânzirea inimilor împietrite''” sau „''Profeţia Profeția lui Simeon''”. În această icoană Maica Domnului apare fără Pruncul Iisus şi și cu şapte șapte săbii care-i străpung pieptul: trei din partea stângă, trei din dreapta şi și una de jos. O icoană asemănătoare, numită „''Cele şapte șapte săbii''” (sărbătorită la [[13 august]]), înfăţişează înfățișează trei săbii din stânga şi și patru din dreapta.
Icoana „''Profeţia Profeția lui Simeon''” simbolizează împlinirea profeţiei profeției făcută de către dreptul Simeon: „şi „și prin sufletul tău va trece sabie” (Luca 2:35).
==Prăznuirea sărbătorii==
În seara de dinaintea sărbătorii, se slujeşte slujește o [[Vecernie]] care conţine conține trei citiri din [[Vechiul Testament]]. Prima citire este un text compus din [[IeşireaIeșirea]] 12:15-13:16, Levitic 12 şi și Numeri 8. A doua citire este din Isaia 6:1-12 iar a treia citire din Isaia 19:1,3-5,12,16,19-21.
Uneori este slujită o [[Utrenie]] în dimineaţa dimineața sărbătorii. Citirea din Evanghelie se face din Luca 2:25-32, unde Sfântul Simeon îl primeşte primește pe Hristos.
[[Sfânta Liturghie]] din ziua sărbătorii are citirea [[Apostol (liturgică)|Apostolului]] din [[Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel|Epistola către Evrei]] care descrie o schimbare a preoţieipreoției: ''Dacă deci desăvârşirea desăvârșirea ar fi fost prin preoţia Leviţilor preoția Leviților (căci legea s-a dat poporului pe temeiul preoţiei preoției lor), ce nevoie mai era să se ridice un alt preot după rânduiala lui Melchisedec, şi și să nu se zică după rânduiala lui Aaron? Iar dacă preoţia preoția s-a schimbat urmează numaidecât şi și schimbarea Legii.'' (Evrei 7, 7-17). Apoi se citeşte citește [[Evanghelie (liturgică)|Evanghelia]] care este luată din Luca 2, 22-40 unde spune despre Preasfânta Fecioară Maria, care nu are nevoie de purificare deoarece a născut pe Izvorul curăţiei şi sfinţeniei curăției și sfințeniei fără întinare, cu smerenie împlinind cerinţele cerințele Legii. Mai spune despre Sfântul Simeon care l-a primit pe Hristos în braţele brațele sale şi și care a spus: ''Acum slobozeşte slobozește pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei feței tuturor popoarelor, Lumină spre descoperirea neamurilor şi și slavă poporului Tău Israel.'' şi și cuvintele sale către Preasfânta Fecioară: ''Iată, Acesta este pus spre căderea şi și spre ridicarea multora din Israel şi și ca un semn care va stârni împotriviri. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi.'' Citirea o mai pomeneşte pomenește pe Profetesa Ana văduva, în vârstă de 84 de ani.
Tema tuturor acestor citiri este schimbarea dinspre [[Vechiul Testament]] înspre [[Noul Testament]], legea cea veche devenind ceva nou. Fiul lui Dumnezeu, dătătorul legii celei noi, acum El Însuşi împlineşte Însuși împlinește legea, fiind purtat în brațele lui Simeon ca orice copil omenesc.
Întâmpinarea Domnului intră în perioada [[Triod]]ului numai în anii când [[Sfintele PaştiPaști]] se serbează între 4 şi și [[13 aprilie]]; sărbătoarea poate cădea între [[Duminica Vameşului şi Vameșului și Fariseului|Duminica Vameşului şi Vameșului și a Fariseului]] şi marţea și marțea săptămânii de după [[Duminica Fiului Risipitor]]. Pentru aceste cazuri [[Tipic]]ul prevede anumite schimbări în [[slujbă]].
==Imnuri==
[[Tropar]] (Glas 1)
:Bucură-te, ceea ce eşti ești plină de har, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; că din tine a răsărit Soarele dreptăţiidreptății, Hristos Dumnezeul nostru, luminând pe cei dintru întuneric. VeseleşteVeselește-te şi și tu, bătrânule drepte, cel ce ai primit în braţe brațe pe Liberatorul sufletelor noastre, Cel ce ne-a dăruit nouă şi și învierea.
[[Condac]] (Glas 1)
:Cel ce cu naşterea nașterea Ta ai sfinţit sfințit pântecele Fecioarei şi și mâinile lui Simeon care Te-au întâmpinat acum le-ai binecuvântat, şi și precum se cuvenea ne-ai mântuit pe noi, Hristoase Dumnezeule, împacă lumea ce se găseşte găsește în războaie şi întăreşte și întărește Biserica pe care ai iubit-o, unule Iubitorule de oameni.
[[Icos]]
:Către Născătoarea de Dumnezeu să alergăm cei ce voim să vedem pe Fiul ei, Cel adus la Simeon; pe Care cei fără de trup, din cer văzându-L, s-au spăimântat zicând: lucruri minunate şi și uimitoare vedem acum, de necuprins şi și de negrăit. Că Cel ce a zidit pe Adam este purtat ca prunc; Cel neîncăput încape în braţele brațele bătrânului; Cel ce este în sânurile cele nemărginite ale Părintelui Său, de bună voie Se restrânge cu trupul, nu cu Dumnezeirea, Cel ce este singur iubitor de oameni.
===Imnuri de înainteprăznuire===
Tropar (Glas 1)
:Cereasca ceată a îngerilor cereşti cerești privind spre pământ vede venind pe Cel mai întâi-născut decât toată făptura, aducându-Se ca un prunc în biserică, purtat de Maica ce nu ştie știe de nuntă şi și cântă acum, împreună cu noi, cântare de Înainteprăznuire, bucurându-se.
Condac (Glas 4)
:CredincioşilorCredincioșilor, deschideţideschideți-vă astăzi inimile, ca nişte braţe şi primiţi niște brațe și primiți cu cuget preacurat pe Domnul, Cel ce vine, cântându-i cântare de Înainteprăznuire.
Icos
:Sfinţit ospăţ Sfințit ospăț se pune înaintea adunării iubitorilor de praznic, astăzi, purtând semne de Înainteprăznuire cele patruzeci de zile de la înfricoşătoarea Naştere înfricoșătoarea Naștere a Domnului, cea din Fecioară, şi și luarea în braţe brațe de către cinstitul bătrân şi și pomenirea puternicului purtător de biruinţă biruință : că prin însuşi însuși Hristos s-a făcut biruitor, ca un nebiruit.
==Vezi şiși==
*[[Intrarea în Biserică a Maicii Domnului]]
14.991 de modificări

Meniu de navigare