Modificări

Salt la: navigare, căutare

Întâia epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan

377 de octeți adăugați, 30 aprilie 2013 21:13
m
interwiki
{{Noul Testament}}
'''Epistola I a Sfântului apostol Ioan''' este prima din cele trei epistole soborniceşti ale apostolului şi una din cele şapte epistole soborniceşti ale [[Noul Testament|Noului Testament]]. Epistola este un avertisment şi o combatere a diverselor [[erezie|erezii]] din primele decenii ale creştinismului. Ea este un îndemn către umblarea în lumină, ceea ce înseamnă asumarea şi [[euharistia|mărturisirea]] [[păcat]]elor care duce la iertarea acestora. Cunoaşterea lui [[Iisus Hristos|Hristos]] înseamnă paza poruncilor Sale. Comuniunea cu [[Dumnezeu]], rămânerea în Hristos presupun paza poruncilor care înseamnă iubirea lui Dumnezeu şi a semenilor. Dumnezeu este el însuşi [[iubirea|iubire]] şi şi-a arătat această iubire prin trimiterea pe pământ a unicului Său Fiu iubit. Iar iubirea lui Dumnezeu cel nevăzut implică în mod necesar iubirea aproapelui cel văzut. Această iubire se vădeşte în faptele [[mila|milosteniei]] faţă de cel aflat în nevoie, în [[rugăciunea]] pentru el. Iubirea aproapelui alungă frica, ne potoleşte mustrările conştiinţei şi, prin aceasta, ne dă îndrăzneală în cererile făcute lui Dumnezeu. Iubirea desăvârşită oferă deplină încredere în ziua [[Judecată|judecăţii]]. [[Credinţa]] noastră, însoţită de iubire şi [[nădejdea|nădejde]], ne face să biruim lumea şi să dobândim [[viaţa veşnică]].
 
==Introducere==
[[Image:Biblia Papirusul 9. 1 Ioan.jpg|thumb|300px|right|Papirusul 9, 1 Ioan 4.11-12,14-17, sec al III-lea, limba greacă, găsit la Oxyrhynchus, Egypt, în prezent la Houghton Library]]
===Autor şi autenticitate===
Epistola nu aminteşte expres numele apostolului, însă prin mărturii externe şi interne se confirmă că aparţine sfântului [[apostolul Ioan|apostol Ioan]].
 Tradiţia bisericească, prin reprezentanţii ei cei mai vechi şi mai autentici, o recunoaşte ca autentică. [[Clement Romanul]], [[Policarp al Smirnei]] şi [[Pappia]] s-au folosit de epistolă. De asemenea Sf.[[Ioan Martirul]], [[Fragmentul Muratori]], o citează printre cărţile autentice. Ea se află în traducerile siriacă şi latină, cele mai vechi ale [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]]. O citează ca autentică [[Irineu de Lyon|Sf. Irineu]], [[Clement Alexandrinul]], [[Tertulian]], [[Origen]], [[Atanasie cel Mare]]. Din cuprinsul epistolei reiese în mod evident autenticitatea ei. Autorul afirmă că face parte din martorii oculari ai vieţii şi activităţii Mântuitorului<ref>1Ioan11 Ioan 1.1-3, 4.14</ref>, vorbeşte cu autoritatea unui [[apostol]] al Domnului<ref>1Ioan1.3, 2.12</ref> şi mai aminteşte că a mai scris şi o altă lucrare care se referea la probleme asemănătoare<ref>1Ioan21 Ioan 2.13</ref>, referirea fiind la [[Evanghelia după Ioan]]. În plus asemănarea cu evanghelia lui Ioan este evidentă ca fond, limbă şi stil şi ca tendinţă şi scop. În ambele scrieri se face referire la Fiul lui Dumnezeu trimis în lume spre a o [[mântuire|mântui]]. Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că [[Dumnezeu Tatăl]] a trimes pe [[Iisus Hristos|Fiul]] Său ca jertfă de ispăşire pentru [[păcat]]ele noastre.<ref>1Ioan41 Ioan 4.9-10</ref> ca noi să trăim prin El. Dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne [[iubirea|iubim]] şi noi unii pe alţii<ref>1Ioan41 Ioan 4.11</ref> De asemenea ideile fundamentale despre lumină, iubire şi viaţă ca şi antitezele lumină-întuneric, adevăr-minciună, viaţă-moarte există atăt atât în epistolă, cât şi în evanghelia după Ioan. 
===Scopul scrierii===
Scopul epistolei era acela de avertizare şi combatere a [[erezie|ereziilor]] şi restabilirea dreptei [[credinţa|credinţe]]. 
===Locul===
Locul scrierii este Efesul, sediul permanent al apostolului iar timpul este intre anii 95-100 . 
===Stilul===
Sfântul Ioan Evanghelistul este un mistic, care dă cuvintelor celor mai simple un înţeles profund şi inepuizabil. Se repetă adesea, dar evită monotonia, deoarece de fiecare dată adaugă noi idei şi nuanţe. Ca şi în Evanghelia a IV-a, se distinge prin maiestatea extraordinară a conceptelor şi prin simplitatea limbajului. Autorul vorbeşte aici cu o autoritate indiscutabilă: numai un apostol, şi un apostol înaintat în vârstă, putea să ia acest accent, care este în acelaşi timp calm şi nobil, puternic şi solemn. Nu încearcă să argumenteze, să convingă; el se mulţumeşte să expună, şi fiecare din propoziţiile sale pare să zică: Acesta este adevărul, şi cel care vi-l vesteşte ştie că „mărturia lui este adevărată”<ref>Ioan21Ioan 21.24</ref><ref>I. Constantinescu- Studiul Noului Testament, pag 335-336, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2002, ISBN 973-9332-75-7,</ref>
==Avertizare împotriva ereticilor==
Apostolul Ioan avertizează că este ceasul cel de pe urmă. După cum [[apostol]]ii au auzit că are să vină antihrist, aşa şi acum s-au ridicat mulţi antihrişti şi prin aceasta apostolii cunosc că este ceasul de pe urmă. Antihriştii au ieşit din mijlocul apostolilor dar nu erau dintre apostoli. Căci dacă ar fi fost dintre apostoli, ar fi rămas cu ei. Ei au ieşit ca să arate că nu toţi sunt dintre apostoli. Sunt [[minciuna|mincinoşi]] cei care tăgăduiesc că Iisus este Hristosul (care înseamnă Cel Uns). Antihristul tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul. Oricine tăgăduieşte pe Fiul, n-are pe Tatăl. Oricine mărturiseşte pe Fiul, are şi pe Tatăl. Ce aţi auzit de la început- spune apostolul Ioan celorlalţi apostoli-, aceea să rămână în voi, dacă veţi face asta, veţi rămânea în Fiul şi în Tatăl. Iar făgăduinţa pe care a făcut-o Hristos este dobândirea [[viaţa veşnică|vieţii veşnice]]. Ungerea pe care au primit-o apostolii de la El îi învaţă despre toate lucrurile şi ei n-au nevoie să fie învăţaţi de cineva.
Apostolul Ioan făcea referire la ereziile care tăgăduiau dumnezeirea Mântuitorului şi unirea ipostatică dintre cele două firi: divină şi umană ale Domnului nostru Iisus Hristos.
Apostolii (şi la fel şi ceilalţi creştini) trebuie să rămână în El pentru ca atunci când se va arăta, să aibă îndrăzneală şi, la venirea Lui (a doua venire a Mântuitorului) să nu rămână de ruşine şi depărtaţi de El. Apostolul le mai spune că oricine trăieşte în neprihănire este născut din El care este neprihănit.<ref>1Ioan2.18-29</ref>
Apostolii (şi la fel şi ceilalţi creştini) trebuie să rămână în El pentru ca atunci când se va arăta, să aibă îndrăzneală şi, la venirea Lui (a doua venire a Mântuitorului) să nu rămână de ruşine şi depărtaţi de El. Apostolul le mai spune că oricine trăieşte în neprihănire este născut din El care este neprihănit.<ref>1 Ioan 2.18-29</ref> Apostolul îi avertizează pe creştini să nu dea crezare oricărui duh, ci să cerceteze duhurile dacă sunt de la Dumnezeu. Căci în lume au ieşit mulţi prooroci mincinoşi. Duhul lui Dumnezeu se cunoaşte după aceasta:orice duh care mărturiseşte că Iisus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu şi orice duh care nu mărturiseşte pe Iisus nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist, de a cărui venire au auzit.<ref>aluzia era la erezia dochetistă care spunea în mod eronat că Iisus a avut un trup aparent, nu real- cf.''Noul Testament'', note de Valeriu Anania, pag431pag. 431</ref> Acel duh era în lume chiar la momentul acela. Apostolii i-au biruit pe proorocii mincinoşi pentru că Cel ce este în apostoli (Iisus Hristos) este mai mare decât cel ce este în lume.([[diavol]]ul) Aceia sunt din lume, de aceea vorbesc ca din lume şi lumea îi ascultă. Apostolii sunt din [[Dumnezeu]], cine cunoaşte pe Dumnezeu, îi ascultă iar cine nu este din Dumnezeu nu ascultă. Prin aceasta cunoaştem duhul [[adevăr]]ului şi duhul rătăcirii.<ref>1Ioan41 Ioan 4.1-4</ref>  Oricine crede că Iisus este Hristosul, este născut din Dumnezeu.<ref>1Ioan51 Ioan 5.1</ref> 
==Evanghelia (vestea bună) se întemeiază pe mărturia nemijlocită a apostolilor==
Apostolul Ioan începe abrupt arătând că ceea ce vestesc ei (apostolii) este ce era de la început (Hristos), ce au auzit, ce au văzut, ce au privit şi ceea ce au pipăit cu mâinile lor, cu privire la Cuvântul vieţii (Iisus Hristos), căci viaţa(Hristos) a fost arătată şi ei au văzut-o şi mărturisesc despre ea şi ei vestesc viaţa veşnică care era la Tatăl şi care le-a fost arătată. (prin viaţa, moartea, [[învierea]] lui Hristos şi ridicarea sa la cer). Şi aceste lucruri sunt scrise pentru ca bucuria creştinilor să fie deplină.<ref>1Ioan11 Ioan 1.1-4</ref> 
==Lumina==
===Îndemn spre umblarea în lumină===
Vestea pe care au auzit-o de la El (Iisus Hristos) este că Dumnezeu e lumină şi în El nu este întuneric. Dacă zicem că avem părtăşie cu El şi umblăm în întuneric, [[minciuna|minţim]] şi nu săvărşim săvârşim adevărul. Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Iisus Hristos ne curăţeşte de orice [[păcat]]. Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelă singuri şi adevărul nu este în noi. Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos pe Hristos şi cuvântul Lui nu este în noi. Dacă ne [[euharistie|mărturisim]] păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească curățească de orice nelegiuire. Dacă cineva a păcătuit avem de la Tatăl un Mijlocitor, pe [[Iisus Hristos]], Cel neprihănit. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele întregii lumi.<ref>1Ioan11 Ioan 1.5-2.2</ref> Păcatele sunt iertate pentru Numele Lui.<ref>1Ioan21 Ioan 2.12</ref>
===Lumina este compatibilă cu iubirea şi incompatibilă cu ura===
Cine zice că este în lumină şi urăşte pe fratele său, este încă în întuneric. El umblă în întuneric şi nu ştie încotro merge căci întunericul i-a orbit ochii. Cine iubeşte pe fratele său, rămâne în lumină şi în el nu este niciun prilej de poticnire.<ref>1Ioan21 Ioan 2.10-11</ref>
==Nădejdea creştinilor==
Dumnezeu Tatăl ne-a arătat iubirea prin numirea creştinilor ,,copii ai lui Dumnezeu”(Iisus Hristos este Fiul al lui Dumnezeu după fire iar creştinii sunt fii ai lui Dumnezeu după har). Şi ce vor fi creştinii nu s-a arătat încă dar atunci când se va arăta el, vor fi ca El (Iisus Hristos), pentru că Îl vor vedea aşa cum este.<ref>1Ioan31 Ioan 3.1-2</ref>( ceea ce nimeni n-a făcut.-<ref>1Ioan41 Ioan 4.12</ref>) Oricine are [[nădejdea]] aceasta în El se curăţeşte după cum El este curat.<ref>1Ioan31 Ioan 3.1-3</ref> 
==Oricine rămâne în Hristos nu păcătuieşte==
Oricine face [[păcat]], face şi fărădelege şi păcatul este fărădelege. Iisus s-a arătat ca să ia păcatele şi în El nu este păcat. Oricine rămâne în El, nu păcătuieşte. Oricine păcătuieşte, nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut. Cine trăieşte în neprihănire, este neprihănit, cum El însuşi este neprihănit. Cine păcătuieşte, este de la [[diavol]]ul, căci diavolul păcătuieşte de la început.(răzvrătirea anumitor îngeri care, din acest motiv, au fost azvârliţi din cer de Dumnezeu, devenind diavoli-<ref>Lc10Luca 10.18</ref> ) Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului. Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu. Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire, nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubeşte pe fratele său.<ref>1Ioan31 Ioan 3.4-10)</ref>
==Iubirea==
===Lipsa de iubire===
Nu este de la Dumnezeu cine nu iubeşte pe fratele său.<ref>1Ioan31 Ioan 3.10</ref> Cine nu iubeşte pe fratele său, rămâne în moarte.<ref>1Ioan31 Ioan 3.14</ref>Cine nu iubeşte, n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este [[iubirea|dragoste]].<ref>1Ioan41 Ioan 4.8, 4.16</ref>  
===Iubirea===
====Iubirea lumii trecătoare este incompatibilă cu iubirea lui Dumnezeu====
[[Apostolul Ioan]] spune să nu iubim lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El. Căci tot ce este în lume: pofta cărnii (pofta trupului sau [[desfrânarea]]), pofta ochilor (pofta de avere sau [[iubirea de arginţi]]-<ref>Eccl4Eccl 4.8,5.11</ref> şi [[mândria|trufia]] (lăudăroşenia) vieţii<ref>ESV- pride of possesions, NIVUK-the boasting of what he has and does-trimit la cei care se laudă sau se trufesc cu ceea ce au sau ceea ce fac</ref>nu este de la Tatăl, ci din lume. Şi lumea şi pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.<ref>1Ioan21 Ioan 2.15-17</ref> 
====Cunoaşterea lui Hristos înseamnă paza poruncilor====
Prin aceasta ştim că îl cunoaştem dacă păzim poruncile Lui. Cine zice: ,,Îl „Îl cunosc” şi nu păzeşte poruncile lui, este un mincinos şi adevărul nu este în el. Dar cine păzeşte Cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârşită; prin aceasta ştim că suntem în El. Cine zice că rămâne în El, trebuie să trăiască şi el cum a trăit Iisus. Apostolul Ioan arată că el nu le scrie o poruncă nouă, ci una veche, pe care au avut-o de la început, căci porunca iubirii aproapelui apare încă din [[Cartea Leviticului|Levitic]]<ref>Lev21Lev 21. 16-18 si 33-34</ref><ref>1Ioan21 Ioan 2.3-6)</ref>.
====Iubirea aproapelui====
Vestirea, pe care am auzit -o de la început, este aceasta: să ne iubim unii pe alţii<ref>1Ioan31 Ioan 3.11, 4.7, 4.11</ref> căci dragostea este de la Dumnezeu<ref>1Ioan41 Ioan 4.7</ref> Dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi, şi dragostea Lui a ajuns desăvârşită în noi.<ref>1Ioan41 Ioan 4.12</ref> Şi oricine iubeşte, este născut din Dumnezeu, şi cunoaşte pe Dumnezeu<ref>1Ioan41 Ioan 4.7</ref> Şi noi (apostolii) am cunoscut şi am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu faţă de noi. Dumnezeu este dragoste; şi cine rămâne în dragoste, rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămâne în el.<ref>1Ioan41 Ioan 4.16)</ref> 
====Dovada iubirii lui Dumnezeu====
Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu Tatăl a trimes în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El. Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi, şi a trimes pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.<ref>1Ioan41 Ioan 4.9-10</ref> Dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim şi noi unii pe alţii.<ref>1Ioan41 Ioan 4.11</ref>
====Apostolii au luat modelul lui Hristos====
Apostolii au trecut din moarte (sufletească, caracteristică celor care nu iubesc pe fraţii lor-1Ioan3.14) la viaţă (sufletească, caracteristică celor care iubesc pe fraţi) pentru că au iubit pe fraţi.<ref>1Ioan31 Ioan 3.14</ref> Apostolii au cunoscut dragostea lui Iisus prin aceea că El şi-a dat viaţa pentru noi şi, luându-i exemplu, şi ei trebuie, la nevoie, chiar să-şi dea viaţa pentru fraţi (aici referirea este la sacrificiul propriu-zis al vieţii prin martiriul mucenicesc).<ref>1Ioan31 Ioan 3.16</ref>
====Dreapta mărturisire despre Hristos este dovada rămânerii în Dumnezeu====
Cunoaştem că rămânem în El şi că El rămîne rămâne în noi prin faptul că ne-a dat din [[Duhul Sfânt|Duhul]] Său. Şi noi am văzut şi mărturisim că Tatăl a trimes pe Fiul ca să fie Mântuitorul lumii. Cine va mărturisi că Iisus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el, şi el în Dumnezeu.<ref>1Ioan41 Ioan 4.13-15</ref>
====Dragostea desăvârşită dă deplină încredere în ziua judecăţii====
Cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta: astfel se face că dragostea este desăvârşită în noi, pentru ca să avem deplină încredere în ziua judecăţii.<ref>1Ioan41 Ioan 4.17</ref>
====Iubirea izgoneşte frica====
În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme, n-a ajuns desăvârşit în dragoste. Noi Îl iubim(pe Iisus) pentrucă pentru că El ne-a iubit întâi.<ref>1Ioan41 Ioan 4.18-19</ref>
====Iubirea lui Dumnezeu cel nevăzut este imposibilă fără iubirea fratelui cel văzut====
Dacă zice cineva: ,,Eu „Eu iubesc pe Dumnezeu``Dumnezeu”, şi urăşte pe fratele său, este un [[minciuna|mincinos]]; căci cine nu iubeşte pe fratele său, pe care -l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu -L vede? Şi aceasta este porunca, pe care o avem de la El: cine iubeşte pe Dumnezeu, iubeşte şi pe fratele său.<ref>1Ioan41 Ioan 4.20-21</ref>Oricine iubeşte pe Cel ce L -a născut (Dumnezeu care a l-a întocmit pe [[Adam]]), iubeşte şi pe cel născut din El.([[omul]])<ref>1Ioan51 Ioan 5.1</ref>
====Iubirea aproapelui se vădeşte în faptele milei faţă de cei în nevoie====
Iar iubirea se vădeşte în faptele [[mila|milei]] faţă de cel în nevoie: ,,cine are bogăţiile lumii acesteia, şi vede pe fratele său în nevoie, şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu? Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul.”<ref>1Ioan31 Ioan 3.17-18</ref>
====Cererile spre Dumnezeu====
Prin aceasta(prin iubirea vădită în milă) vom cunoaşte că suntem în adevăr şi ne vom linişti inimile înaintea lui Hristos ori în ce ne osândeşte inima noastră. Iar dacă nu ne osândeşte inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu şi orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui şi facem ce este plăcut înaintea Lui.<ref>1Ioan31 Ioan 3.19-22</ref> Îndrăzneala, pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice i-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe cari I le-am cerut.<ref>1Ioan51 Ioan 5.14-15</ref> 
====Porunca lui Dumnezeu====
Şi porunca Lui este să credem în Numele Fiului Său, Isus Hristos, şi să ne iubim unii pe alţii, cum ne -a poruncit El. Cine păzeşte poruncile Lui, rămâne în El, şi El (Iisus Hristos) în el. Şi cunoaştem că El rămâne în noi prin Duhul ([[Duhul Sfânt]]), pe care ni L -a dat.<ref>1Ioan31 Ioan 3.23-24</ref> Dragostea de Dumnezeu, care se reflectă în iubirea aproapelui, stă în păzirea poruncilor . Cunoaştem că iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea că iubim pe Dumnezeu şi păzim poruncile Lui.<ref>1Ioan51 Ioan 5.1-2</ref> Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu sunt grele.<ref>1Ioan51 Ioan 5.1-3)</ref> 
===Uciderea===
La polul opus se află [[Cain]] care era de la cel rău şi a [[uciderea|ucis]] pe fratele său pentru că faptele lui erau rele iar cele ale fratelui său erau bune.<ref>1Ioan31 Ioan 3.12</ref> Dar există şi alt fel de ucigaşi. ,,Oricine „Oricine urăşte pe fratele său este un ucigaş şi ştiţi că niciun ucigaş n-are viaţă veşnică dăinuitoare în el”, învaţă apostolul.<ref>1Ioan31 Ioan 3.15</ref>
==Biruinţa asupra lumii==
Şi poruncile Lui nu sunt grele pentru că oricine este născut din Dumnezeu, biruieşte lumea; şi ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii, este [[credinţa]] noastră. Cine este celce cel ce a biruit lumea, dacă nu cel ce crede că Iisus este Fiul lui Dumnezeu?<ref>1Ioan51 Ioan 5.3-5</ref>
==Sfânta Treime==
El, Iisus Hristos, este Cel ce a venit cu apă şi cu sânge; nu numai cu apă, ci cu apă şi cu sânge; şi Duhul este Cel ce mărturiseşte despre lucrul acesta, fiindcă Duhul este adevărul.(apa şi sângele care au ţâşnit din coasta lui Iisus pe cruce<ref>Ioan19Ioan 19.34-35</ref>, elemente care au şi o încărcătură simbolică: purificare şi răscumpărare; [[botezul]] şi [[euharistia]]<ref>cf.notelor lui Valeriu Anania, Noul Testament, pag433pag. 433</ref>)(Căci trei sunt cari mărturisesc în cer: [[Dumnezeu Tatăl|Tatăl]], Cuvântul ([[Iisus Hristos]]) şi [[Duhul Sfânt]], şi aceşti trei una sunt.) (unitatea [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]]) Şi trei sunt cari mărturisesc (pe pământ): Duhul, apa şi sângele, şi aceşti trei sunt una în mărturisirea lor.<ref>1Ioan51 Ioan 5.6-8</ref>  [[Credinţa]] în dumnezeirea Mântuitorului se sprijină pe mai multe fapte: dumnezeirea sa a fost confirmată la botez-prin apă- când glasul Tatălui care a spus:Acesta este Fiul meu iubit, în care-mi găsesc plăcerea”; la Patimile Sale-prin sânge, când s-au săvârşit mai multe minuni (crăparea catapetesmei templului); şi la [[Pogorârea Duhului Sfânt|Cincizecime]], prin Duhul Sfânt, când apostolii L-au mărturisit ca Fiu al Lui Dumnezeu.<ref>I. Constantinescu- , ''Studiul Noului Testament'', pag 341, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2002, ISBN 973-9332-75-7,</ref>  
===Mărturisirea lui Dumnezeu: viaţa veşnică în Iisus Hristos===
Apostolul Ioan spune:,,Dacă primim mărturisirea oamenilor, mărturisirea lui Dumnezeu este mai mare. Şi mărturisirea lui Dumnezeu este mărturisirea pe care a făcut-o El despre Fiul Său. Cine crede în Fiul lui Dumnezeu, are mărturisirea aceasta în el. Cine nu crede pe Dumnezeu, Îl face mincinos, fiindcă nu crede mărturisirea pe care a făcut-o Dumnezeu despre Fiul Său. Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său. Cine are pe Fiul, are viaţa. Cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viaţa. V-am scris. spune apostolul- aceste lucruri ca să ştiţi că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi [[viaţa veşnică]].<ref>1Ioan51 Ioan 5.9-14</ref>
==Rugăciunea pentru alţii==
Dacă vede cineva pe fratele său săvârşind un [[păcat]] care nu duce la moarte, să se [[rugăciunea|roage]]; şi Dumnezeu îi va da viaţa, pentru cei ce n-au săvârşit un păcat care duce la moarte. Este un păcat care duce la moarte; nu-i zic să se roage pentru păcatul acela. Orice nelegiuire este păcat; dar este un păcat, care nu duce la moarte.<ref>1Ioan51 Ioan 5.16-17</ref> 
==Lumea==
Apostolii ştiu că oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, ci Cel născut din Dumnezeu (Hristos care a fost născut din Duhul Sfânt, care este tot Dumnezeu) îl păzeşte, şi cel rău ([[diavol]]ul) nu se atinge de el. Ei mai ştiu că sunt din Dumnezeu şi că toată lumea zace în cel rău.<ref>nota lui Valeriu Anania la Noul Testament, pag433pag. 433:înţelesul complet al verbului original este acela de:a fi întins la orizontală într-o stare de anormalitate (suferinţă, boală, agonie) sau insalubritate</ref>. Apostolii ştiu că Fiul lui Dumnezeu a venit, şi le-a dat pricepere să cunoască pe Cel ce este adevărat. Şi ei sunt în Cel ce este adevărat, adică în Iisus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică.
==Note==
==Bibliografie==
#I. Constantinescu- , ''Studiul Noului Testament'', pag 329-335, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2002, ISBN 973-9332-75-7,
#Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6
#Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1997, Bucureşti, ISBN 973-9130-88-7
[[Categorie: Noul Testament]]
 
[[el:Eπιστολή Ιωάννου Α']]
Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.161 de modificări

Meniu de navigare