5.288 de modificări
Modificări
mici corecturi
Epistola nu aminteşte expres numele apostolului, însă prin mărturii externe şi interne se confirmă că aparţine sfântului [[apostolul Ioan|apostol Ioan]].
Tradiţia bisericească, prin reprezentanţii ei cei mai vechi şi mai autentici, o recunoaşte ca autentică. [[Clement Romanul]], [[Policarp al Smirnei]] şi [[Pappia]] s-au folosit de epistolă. De asemenea Sf.[[Ioan Martirul]], [[Fragmentul Muratori]], o citează printre cărţile autentice. Ea se află în traducerile siriacă şi latină, cele mai vechi ale [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]]. O citează ca autentică [[Irineu de Lyon|Sf. Irineu]], [[Clement Alexandrinul]], [[Tertulian]], [[Origen]], [[Atanasie cel Mare]]
Din cuprinsul epistolei reiese în mod evident autenticitatea ei. Autorul afirmă că face parte din martorii oculari ai vieţii şi activităţii Mântuitorului<ref>1Ioan1.1-3, 4.14</ref>, vorbeşte cu autoritatea unui [[apostol]] al Domnului<ref>1Ioan1.3, 2.12</ref> şi mai aminteşte că a mai scris şi o altă lucrare care se referea la probleme asemănătoare<ref>1Ioan2.13</ref>, referirea fiind la [[Evanghelia după Ioan]]. În plus asemănarea cu evanghelia lui Ioan este evidentă ca fond, limbă şi stil şi ca tendinţă şi scop. În ambele scrieri se face referire la Fiul lui Dumnezeu trimis în lume spre a o [[mântuire|mântui]]. Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că [[Dumnezeu Tatăl]] a trimes pe [[Iisus Hristos|Fiul]] Său ca jertfă de ispăşire pentru [[păcat]]ele noastre.<ref>1Ioan4.9-10</ref> ca noi să trăim prin El. Dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne [[iubirea|iubim]] şi noi unii pe alţii<ref>1Ioan4.11</ref> De asemenea ideile fundamentale despre lumină, iubire şi viaţă ca şi antitezele lumină-întuneric, adevăr-minciună, viaţă-moarte există atăt atât în epistolă, cât şi în evanghelia după Ioan
===Scopul scrierii===
Scopul epistolei era acela de avertizare şi combatere a [[erezie|ereziilor]] şi restabilirea dreptei [[credinţa|credinţe]]
==Lumina==
===Îndemn spre umblarea în lumină===
Vestea pe care au auzit-o de la El (Iisus Hristos) este că Dumnezeu e lumină şi în El nu este întuneric. Dacă zicem că avem părtăşie cu El şi umblăm în întuneric, [[minciuna|minţim]] şi nu săvărşim săvârşim adevărul. Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Iisus Hristos ne curăţeşte de orice [[păcat]]. Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelă singuri şi adevărul nu este în noi. Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos pe Hristos şi cuvântul Lui nu este în noi. Dacă ne [[euharistie|mărturisim]] păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească curățească de orice nelegiuire. Dacă cineva a păcătuit avem de la Tatăl un Mijlocitor, pe [[Iisus Hristos]], Cel neprihănit. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele întregii lumi.<ref>1Ioan1.5-2.2</ref> Păcatele sunt iertate pentru Numele Lui.<ref>1Ioan2.12</ref>
===Lumina este compatibilă cu iubirea şi incompatibilă cu ura===
Apostolii au trecut din moarte (sufletească, caracteristică celor care nu iubesc pe fraţii lor-1Ioan3.14) la viaţă (sufletească, caracteristică celor care iubesc pe fraţi) pentru că au iubit pe fraţi.<ref>1Ioan3.14</ref> Apostolii au cunoscut dragostea lui Iisus prin aceea că El şi-a dat viaţa pentru noi şi, luându-i exemplu, şi ei trebuie, la nevoie, chiar să-şi dea viaţa pentru fraţi (aici referirea este la sacrificiul propriu-zis al vieţii prin martiriul mucenicesc).<ref>1Ioan3.16</ref>
====Dreapta mărturisire despre Hristos este dovada rămânerii în Dumnezeu====
Cunoaştem că rămânem în El şi că El rămîne rămâne în noi prin faptul că ne-a dat din [[Duhul Sfânt|Duhul]] Său. Şi noi am văzut şi mărturisim că Tatăl a trimes pe Fiul ca să fie Mântuitorul lumii. Cine va mărturisi că Iisus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el, şi el în Dumnezeu.<ref>1Ioan4.13-15</ref>
====Dragostea desăvârşită dă deplină încredere în ziua judecăţii====
Cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta: astfel se face că dragostea este desăvârşită în noi, pentru ca să avem deplină încredere în ziua judecăţii.<ref>1Ioan4.17</ref>
====Iubirea izgoneşte frica====
În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme, n-a ajuns desăvârşit în dragoste. Noi Îl iubim(pe Iisus) pentrucă pentru că El ne-a iubit întâi.<ref>1Ioan4.18-19</ref>
====Iubirea lui Dumnezeu cel nevăzut este imposibilă fără iubirea fratelui cel văzut====
Dacă zice cineva: ,,Eu iubesc pe Dumnezeu``, şi urăşte pe fratele său, este un [[minciuna|mincinos]]; căci cine nu iubeşte pe fratele său, pe care -l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu -L vede? Şi aceasta este porunca, pe care o avem de la El: cine iubeşte pe Dumnezeu, iubeşte şi pe fratele său.<ref>1Ioan4.20-21</ref>Oricine iubeşte pe Cel ce L -a născut (Dumnezeu care a l-a întocmit pe [[Adam]]), iubeşte şi pe cel născut din El.([[omul]])<ref>1Ioan5.1</ref>
==Biruinţa asupra lumii==
Şi poruncile Lui nu sunt grele pentru că oricine este născut din Dumnezeu, biruieşte lumea; şi ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii, este [[credinţa]] noastră. Cine este celce cel ce a biruit lumea, dacă nu cel ce crede că Iisus este Fiul lui Dumnezeu?<ref>1Ioan5.3-5</ref>
==Sfânta Treime==