Modificări

'''Slujba înmormântării''' este o [[ierurgie]] care se face în Biserica Ortodoxă pentru creştinii ortodocşi adormiţi creștinii ortodocși adormiți întru Domnul, după o rânduială anume stabilită. Slujba propriu-zisă a înmormântării, precum şi și textele slujbelor de pomenire a morţilor morților ([[parastas]]ele) şi și ale celorlalte slujbe legate de moartea creştinilor creștinilor se găsesc în principal în două cărţi cărți de slujbă: ''[[Molitfelnic]]ul'' şi și ''[[Panihidă (carte)|Panihida]]''.

==Istoric şi semnificaţiiși semnificații==

Pentru creştinicreștini, moartea nu este sfârşitul vieţiisfârșitul vieții, ci trecerea în Împărăţia Împărăția cea veşnicăveșnică, momentul pentru care creştinii creștinii se pregătesc şi și care îl aşteaptă așteaptă cu nădejdea Învierii. Slujba înmormântării reflectează în acelaşi același timp tristeţea şi tristețea și solemnitatea despărţirii despărțirii sufletului de trup şi și nădejdea creştinilor creștinilor în Hristos şi aşteptarea și așteptarea întâlnirii cu El. Sufletul se desparte de trup, iar trupul „în ţărână țărână se întoarce”.

Sfântul [[Teodor Studitul]] considera slujba înmormântării atât de importantă încât o aşeza așeza în rândul [[Sfintele Taine|Tainelor]] Bisericii.

==VariaţiiVariații==

Există variaţii variații în slujba înmormântării în funcţie funcție de vârsta şi situaţia creştinului și situația creștinului în Biserică, precum şi și în funcţie funcție de perioada liturgică. Slujba de înmormântare a mirenilor diferă de cea a clericilor şi și de cea a monahilor; pentru copiii de până la şapte șapte ani există o rânduială specială a înmormântării. În zilele de Paşti şi Paști și în Săptămâna Luminată slujba înmormântării este diferită de cea din restul anului: în perioada pascală rugăciunile şi și cântările înmormântării sunt împrumutate din imnografia sărbătorească a praznicului.

===La înmormântarea mirenilor adulţiadulți===[[Preot]]ul slujeşte slujește rânduiala înmormântării îmbrăcat în [[epitrahil şi ]] și [[felon]]. Rânduiala începe cu tămâierea [[tămâie]]rea mortului şi și a celor de faţăfață, cu [[binecuvântare]]a şi și rânduiala [[Panihidă (carte)|Panihidei]]. Apoi mortul este dus la biserică, pentru a se face slujba propriu-zisă a înmormântării.

Cortegiul este de obicei precedat de Cruce şi și de [[Steag|steagul bisericesc]], urmate de preot, de sicriu, apoi de rudele apropiate, de prieteni şi cunoscuţiși cunoscuți. Potrivit tradiţieitradiției, pe drumul spre biserică, iar apoi pe drumul de la biserică spre cimitir se fac câteva opriri la răspântiile drumurilor, înaintea bisericilor pe lângă care trec sau în locuri legate de evenimente din viaţa viața celui adormit (numărul opririlor variază în funcţie funcție de obiceiul locului), unde se citesc [[ectenie|ectenii]]. În unele locuri se citesc la opriri şi și Evanghelii (cele de la Stâlpi).

Ajungând la biserică, mortul este aşezat așezat în pronaos, cu faţa fața spre altar. Pe masa de la capul mortului se aşază așază [[coliva]], iar de partea cealaltă se aşeza așeza [[analog]]ul, pe care stau [[Evanghelie (liturgică)|Sfânta Evanghelie]] şi și cartea folosită pentru slujba înmormântării.În cele patru colţuri colțuri ale sicriului se pun lumânări aprinse (dacă există, în nişte sfeşniceniște sfeșnice). Pe pieptul mortului se pune o [[icoană]] sau o [[cruce]]. Clericii stau înaintea analogului, cu faţa fața spre cel adormit şi și spre credincioşicredincioși, iar rudele mortului stau de partea dreaptă.

*Apoi se citeşte citește [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=65&cap=90 Psalmul 90].* ''Slavă... Şi acum...'' şi și ''Aliluia'' (de trei ori).

*[[Binecuvântările morţilormorților]]*Ectenia pentru cei adormiţi şi adormiți și [[ecfonis]]ul acesteia.*Troparul : ''„Odihneşte„Odihnește, Mântuitorul nostru, cu drepţii drepții pe robul tău...”''*[[Canon (imn)|Canonul]] pentru cei adormiţi adormiți al Sf. [[Teofan Mărturisitorul]]

*[[Fericiri]]le, urmate de două [[tropar]]e şi și [[prochimen]]*[[Apostol (liturgică)|Apostolul]] ([[Epistola I către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel|I Tesaloniceni]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=76&cap=4#13-17 4, 13-17]) şi și Evanghelia ([[Evanghelia după Ioan|Ioan]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=35&cap=5#24-30 5, 24-30]). Apostolul poate fi citit de [[diacon]], dacă este de faţăfață, iar Evanghelia de preot.*''Rugăciunile de iertare'' (se citesc în principiu de către preoţii preoții care sunt [[duhovnic]]i, iar de nu sunt de faţăfață, le pot citi şi preoţii și preoții care nu sunt duhovnici).*Necrologul, dacă se rosteşterostește.*''Sărutarea icoanei'' sau crucii de pe pieptul mortului; se face mai întâi de clerici, în ordinea ierarhică, apoi de rudele apropiate şi și de ceilalţiceilalți, în timp ce strana intonează stihirile potrivite (''prosomiile''): „Veniţi„Veniți, fraţilorfraților, să dăm mortului sărutarea cea mai de pre urmă...” *Urmează rugăciunile finale, ectenia şi și ecfonisul, apoi [[apolis|încheierea]] arătată în Molitfelnic şi și se cântă de trei ori ''„Veşnica „Veșnica pomenire...”''

După aceea trupul e dus la groapă, însoţit însoțit de preot şi și urmat de convoiul funebru, cântându-se „Sfinte Dumnezeule” şi și alte cântări potrivite (acolo unde se poate).

*Ajungând la groapă, sicriul este lăsat jos, faţa fața mortului este acoperită cu o pânza, iar preotul toarnă peste el vin amestecat cu untdelemn, în formă de cruce, spunând ''„Stropi-mă-vei cu isop şi și mă voi curăţicurăți, spăla-mă-vei şi și mai vârtos decât zăpada mă voi albi”''[http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=65&cap=50#8].*Sicriul este apoi acoperit şi aşezat și așezat în groapă, iar preotul aruncă puţin puțin pământ în groapă, tot în semnul crucii, rostind: ''„Al Domnului este pământul şi și plinirea lui, lumea şi toţi și toți cei ce locuiesc într-însa”''[http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=65&cap=23] şi și varsă în groapă cenuşa cenușa din cădelniţăcădelniță. *Groapa este apoi acoperită cu pământ, iar în acest timp se cântă troparele potrivite („Cu duhurile drepţilordrepților...” şi și următoarele).*Preotul face [[otpust|încheierea]]: ''„Slavă lui Dumnezeu, Care aşa așa a binevoit!” ''Se obişnuieşte obișnuiește ca la sfârşitul sfârșitul slujbei preotul să rostească „Dumnezeu să-l ierte!”, iar credincioşii credincioșii să-i răspundă cu acelaşiacelași: „Dumnezeu să-l ierte!”.

Pentru pruncii de până la şapte șapte ani, înmormântarea se face cu o rânduială aparte de cele pentru cei mai vârstnici. Conţinutul Conținutul unor rugăciuni diferă, iar unele sunt omise sau înlocuite cu altele:*După Psalmul 90, nu se citeşte citește Catisma a 17-a, ci după întreitul Aliluia urmează troparele: „Cel ce prin adâncul înţelepciuniiînțelepciunii..”*Nu se cântă binecuvântările morţilormorților.

*Textele ecteniilor şi și ale rugăciunilor de iertare, inclusiv al celei de după Evanghelie sunt diferite;*Lipsesc Fericirile şi și stihirile însoţitoareînsoțitoare

*''Evhologhiu bogat, coprindetor de mai multe rânduieli şi și rugăciuni trebuitore Creştinilor Creștinilor la deosebite împrejurări din viaţăviață'', ed. a II-a, Tipografia Cărţilor Cărților Bisericesci, BucureştiBucurești, 1896 [http://arhiva-ortodoxa.info/test/autoindex2/index.php?url=0.upload/carti/pdf/Molitfelnic.pdf&zone=4]. ==A se vedea și==*[[Binecuvântările morților]]

 *Pr. Eugen Drăgoi, ''[http://ortodoxism.ro/carte.shtml Înmormântarea şi și pomenirile pentru morţimorți]'', ed. Episcopiei Dunării de Jos, GalaţiGalați, 2002 (despre rânduiala bisericească a înmormântării, soroacele de pomenire, informaţii informații detaliate despre paşii pașii de urmat în asemenea împrejurări).*[http://catehism.ortodoxiatinerilor.ro/?p=693 Din catehism: slujbe înainte şi și în ziua înmormântării]