Înmormântare: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (Structura slujbei)
(retragere etichetă)
 
(Nu s-au afișat 10 versiuni intermediare efectuate de alți 5 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Ciornă}}
 
 
{{Slujbe}}
 
{{Slujbe}}
'''Slujba înmormântării''' este o [[ierurgie]] care se face în Biserica Ortodoxă pentru creştinii ortodocşi adormiţi întru Domnul, după o rânduială anume stabilită. Face parte dintr-un ansamblu de rugăciuni şi slujbe care însoţesc sfârşitul vieţii creştinului. Slujba propriu-zisă a înmormântării, precum şi textele slujbelor de pomenire a morţilor ([[parastas]]ele) şi ale celorlalte slujbe legate de moartea creştinilor se găsesc în principal în două cărţi de slujbă: ''[[Molitfelnic]]ul'' şi ''Panihida''.
+
'''Slujba înmormântării''' este o [[ierurgie]] care se face în Biserica Ortodoxă pentru creștinii ortodocși adormiți întru Domnul, după o rânduială anume stabilită. Slujba propriu-zisă a înmormântării, precum și textele slujbelor de pomenire a morților ([[parastas]]ele) și ale celorlalte slujbe legate de moartea creștinilor se găsesc în principal în două cărți de slujbă: ''[[Molitfelnic]]ul'' și ''[[Panihidă (carte)|Panihida]]''.
  
==Istoric şi semnificaţii==
+
==Istoric și semnificații==
  
Pentru creştini, moartea nu este sfârşitul vieţii, ci trecerea în Împărăţia cea veşnică, momentul pentru care creştinii se pregatesc şi care îl aşteaptă cu nădejdea Învierii. Slujba înmormântării reflectează în acelaşi timp tristeţea şi solemnitatea despărţirii sufletului de trup şi nădejdea creştinilor în Hristos şi aşteptarea întâlnirii cu El. Sufletul se desparte de trup, iar trupul „în ţărână se întoarce”.  
+
Pentru creștini, moartea nu este sfârșitul vieții, ci trecerea în Împărăția cea veșnică, momentul pentru care creștinii se pregătesc și care îl așteaptă cu nădejdea Învierii. Slujba înmormântării reflectează în același timp tristețea și solemnitatea despărțirii sufletului de trup și nădejdea creștinilor în Hristos și așteptarea întâlnirii cu El. Sufletul se desparte de trup, iar trupul „în țărână se întoarce”.  
  
Sfântul [[Teodor Studitul]] considera slujba înmormântării atât de importantă încât o aşeza în rândul [[Sfintele Taine|Tainelor]] Bisericii.
+
Sfântul [[Teodor Studitul]] considera slujba înmormântării atât de importantă încât o așeza în rândul [[Sfintele Taine|Tainelor]] Bisericii.
  
==Variaţii==
+
==Variații==
  
Există variaţii în slujba înmormântării în funcţie de vârsta şi situaţia creştinului în Biserică, precum şi în funcţie de perioada liturgică. Sluba de înmormântare a mirenilor diferă de cea a clericilor şi de cea a monahilor; pentru copiii de până la şapte ani există o rânduială specială a înmormântării. În zilele de Paşti şi în Săptămâna Luminată slujba înmormântării este diferită de cea din restul anului: în perioada pascală rugăciunile şi cântările înmormântării sunt împrumutate din imnografia sărbătorească a praznicului.
+
Există variații în slujba înmormântării în funcție de vârsta și situația creștinului în Biserică, precum și în funcție de perioada liturgică. Slujba de înmormântare a mirenilor diferă de cea a clericilor și de cea a monahilor; pentru copiii de până la șapte ani există o rânduială specială a înmormântării. În zilele de Paști și în Săptămâna Luminată slujba înmormântării este diferită de cea din restul anului: în perioada pascală rugăciunile și cântările înmormântării sunt împrumutate din imnografia sărbătorească a praznicului.
  
 
==Structura slujbei==
 
==Structura slujbei==
===La înmormântarea mirenilor adulţi===
+
===La înmormântarea mirenilor adulți===
[[Preot]]ul slujeşte rânduiala înmormântării îmbrăcat în epitrahil şi felon. Rânduiala începe cu tămâierea mortului şi a celor de faţă, cu [[binecuvântare]]a şi rânduiala Panihidei. Apoi mortul este dus la biserică, pentru a se face slujba propriu-zisă a înmormântării.  
+
[[Preot]]ul slujește rânduiala înmormântării îmbrăcat în [[epitrahil]] și [[felon]]. Rânduiala începe cu [[tămâie]]rea mortului și a celor de față, cu [[binecuvântare]]a și rânduiala [[Panihidă (carte)|Panihidei]]. Apoi mortul este dus la biserică, pentru a se face slujba propriu-zisă a înmormântării.  
  
Cortegiul este de obicei precedat de Cruce şi de steagul bisericesc, urmate de preot, de sicriu, apoi de rudele apropiate, de prieteni şi cunoscuţi. Potrivit tradiţiei, pe drumul spre biserică, iar apoi pe drumul de la biserică spre cimitir se fac câteva opriri la răspântiile drumurilor, înaintea bisericilor pe lângă care trec sau în locuri legate de evenimente din viaţa celui adormit (numărul opririlor variază în funcţie de obiceiul locului), unde se citesc [[ectenie|ectenii]]. În unele locuri se citesc la opriri şi Evanghelii (cele de la Stâlpi).
+
Cortegiul este de obicei precedat de Cruce și de [[Steag|steagul bisericesc]], urmate de preot, de sicriu, apoi de rudele apropiate, de prieteni și cunoscuți. Potrivit tradiției, pe drumul spre biserică, iar apoi pe drumul de la biserică spre cimitir se fac câteva opriri la răspântiile drumurilor, înaintea bisericilor pe lângă care trec sau în locuri legate de evenimente din viața celui adormit (numărul opririlor variază în funcție de obiceiul locului), unde se citesc [[ectenie|ectenii]]. În unele locuri se citesc la opriri și Evanghelii (cele de la Stâlpi).
  
Ajungând la biserică, mortul este aşezat în pronaos, cu faţa spre altar. Pe masa de la capul mortului se aşază [[coliva]], iar de partea cealaltă se aşaza [[analog]]ul, pe care stau [[Evanghelie (liturgică)|Sfânta Evanghelie]] şi cartea folosită pentru slujba înmormântării.
+
Ajungând la biserică, mortul este așezat în pronaos, cu fața spre altar. Pe masa de la capul mortului se așază [[coliva]], iar de partea cealaltă se așeza [[analog]]ul, pe care stau [[Evanghelie (liturgică)|Sfânta Evanghelie]] și cartea folosită pentru slujba înmormântării.
În cele patru colţuri ale sicriului se pun lumânări aprinse (dacă există, în nişte sfeşnice). Pe pieptul mortului se pune o [[icoană]] sau o [[cruce]]. Clericii stau înaintea analogului, cu faţa spre cel adormit şi spre credincioşi, iar rudele mortului stau de partea dreaptă.  
+
În cele patru colțuri ale sicriului se pun lumânări aprinse (dacă există, în niște sfeșnice). Pe pieptul mortului se pune o [[icoană]] sau o [[cruce]]. Clericii stau înaintea analogului, cu fața spre cel adormit și spre credincioși, iar rudele mortului stau de partea dreaptă.  
  
 
*Preotul dă binecuvântarea de început: ''Binecuvântat este Dumnezeul nostru...''
 
*Preotul dă binecuvântarea de început: ''Binecuvântat este Dumnezeul nostru...''
*Apoi se citeşte [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=65&cap=90 Psalmul 90].
+
*Apoi se citește [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=65&cap=90 Psalmul 90].
* ''Slavă... Şi acum...'' şi ''Aliluia'' (de trei ori).
+
* ''Slavă... Şi acum...'' și ''Aliluia'' (de trei ori).
 
*Catisma a 17-a ([http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=65&cap=118 Psalmul 118]) fie în întregime, fie doar cele câteva versete însemnate cu cruce din acesta. Dacă timpul nu permite citirea acesteia, se omite.
 
*Catisma a 17-a ([http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=65&cap=118 Psalmul 118]) fie în întregime, fie doar cele câteva versete însemnate cu cruce din acesta. Dacă timpul nu permite citirea acesteia, se omite.
*[[Binecuvântările morţilor]]
+
*[[Binecuvântările morților]]
*Ectenia pentru cei adormiţi şi [[ecfonis]]ul acesteia.
+
*Ectenia pentru cei adormiți și [[ecfonis]]ul acesteia.
*Troparul : ''„Odihneşte, Mântuitorul nostru, cu drepţii pe robul tău...”''
+
*Troparul : ''„Odihnește, Mântuitorul nostru, cu drepții pe robul tău...”''
*[[Canon (imn)|Canonul]] pentru cei adormiţi al Sf. [[Teofan Mărturisitorul]]
+
*[[Canon (imn)|Canonul]] pentru cei adormiți al Sf. [[Teofan Mărturisitorul]]
 
*Stihirile [[idiomelă|idiomele]] ale Sf. [[Ioan Damaschin]].
 
*Stihirile [[idiomelă|idiomele]] ale Sf. [[Ioan Damaschin]].
*[[Fericiri]]le, urmate de două [[tropar]]e şi [[prochimen]]
+
*[[Fericiri]]le, urmate de două [[tropar]]e și [[prochimen]]
*[[Apostol (liturgică)|Apostolul]] ([[Epistola I către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel|I Tesaloniceni]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=76&cap=4#13-17 4, 13-17]) şi Evanghelia ([[Evanghelia după Ioan|Ioan]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=35&cap=5#24-30 5, 24-30]). Apostolul poate fi citit de [[diacon]], dacă este de faţă, iar Evanghelia de preot.
+
*[[Apostol (liturgică)|Apostolul]] ([[Epistola I către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel|I Tesaloniceni]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=76&cap=4#13-17 4, 13-17]) și Evanghelia ([[Evanghelia după Ioan|Ioan]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=35&cap=5#24-30 5, 24-30]). Apostolul poate fi citit de [[diacon]], dacă este de față, iar Evanghelia de preot.
*''Rugăciunile de iertare'' (se citesc în principiu de către preoţii care sunt [[duhovnic]]i, iar de nu sunt de faţă, le pot citi şi preoţii care nu sunt duhovnici).
+
*''Rugăciunile de iertare'' (se citesc în principiu de către preoții care sunt [[duhovnic]]i, iar de nu sunt de față, le pot citi și preoții care nu sunt duhovnici).
*Necrologul, dacă se rosteşte.
+
*Necrologul, dacă se rostește.
*''Sărutarea icoanei'' sau crucii de pe pieptul mortului; se face mai întâi de clerici, în ordinea ierarhică, apoi de rudele apropiate şi de ceilalţi, în timp ce strana intonează stihirile potrivite (''prosomiile''): „Veniţi, fraţilor, să dăm mortului sărutarea cea mai de pre urmă...”  
+
*''Sărutarea icoanei'' sau crucii de pe pieptul mortului; se face mai întâi de clerici, în ordinea ierarhică, apoi de rudele apropiate și de ceilalți, în timp ce strana intonează stihirile potrivite (''prosomiile''): „Veniți, fraților, să dăm mortului sărutarea cea mai de pre urmă...”  
*Urmează rugăciunile finale, ectenia şi ecfonisul, apoi [[apolis|încheierea]] arătată în Molitfelnic şi se cântă de trei ori ''„Veşnica pomenire...”''
+
*Urmează rugăciunile finale, ectenia și ecfonisul, apoi [[apolis|încheierea]] arătată în Molitfelnic și se cântă de trei ori ''„Veșnica pomenire...”''
  
După aceea trupul e dus la groapă, însoţit de preot şi urmat de convoiul funebru, cântându-se „Sfinte Dumnezeule” şi alte cântări potrivite (acolo unde se poate).
+
După aceea trupul e dus la groapă, însoțit de preot și urmat de convoiul funebru, cântându-se „Sfinte Dumnezeule” și alte cântări potrivite (acolo unde se poate).
  
*Ajungând la groapă, sicriul este lăsat jos, faţa mortului este acoperită cu o pânza, iar preotul toarnă peste el vin amestecat cu untedelemn, în formă de cruce, spunând ''„Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi, spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi”''[http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=65&cap=50#8].
+
*Ajungând la groapă, sicriul este lăsat jos, fața mortului este acoperită cu o pânza, iar preotul toarnă peste el vin amestecat cu untdelemn, în formă de cruce, spunând ''„Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți, spăla-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi”''[http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=65&cap=50#8].
*Sicriul este apoi acoperit şi aşezat în groapă, iar preotul aruncă puţin pământ în groapă, tot în semnul crucii, rostind: ''„Al Domnului este pământul şi plinirea lui, lumea şi toţi cei ce locuiesc într-însa”''[http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=65&cap=23] şi varsă în groapă cenuşa din cădelniţă.  
+
*Sicriul este apoi acoperit și așezat în groapă, iar preotul aruncă puțin pământ în groapă, tot în semnul crucii, rostind: ''„Al Domnului este pământul și plinirea lui, lumea și toți cei ce locuiesc într-însa”''[http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=65&cap=23] și varsă în groapă cenușa din cădelniță.  
*Groapa este apoi acoperită cu pământ, iar în acest timp se cântă troparele potrivite („Cu duhurile drepţilor...” şi următoarele).
+
*Groapa este apoi acoperită cu pământ, iar în acest timp se cântă troparele potrivite („Cu duhurile drepților...” și următoarele).
*Preotul face [[otpust|încheierea]]: ''„Slavă lui Dumnezeu, Care aşa a binevoit!” ''
+
*Preotul face [[otpust|încheierea]]: ''„Slavă lui Dumnezeu, Care așa a binevoit!” ''
Se obişnuieşte ca la sfârşitul slujbei preotul să rostească, iar credincioşii să-i răspundă: „Dumnezeu să-l ierte!”
+
Se obișnuiește ca la sfârșitul slujbei preotul să rostească „Dumnezeu să-l ierte!”, iar credincioșii să-i răspundă cu același: „Dumnezeu să-l ierte!”.
  
 
===La înmormântarea pruncilor===
 
===La înmormântarea pruncilor===
Pentru pruncii de până la şapte ani, înmormântarea se face cu o rânduială aparte de cele pentru cei mai vârstnici. Conţinutul unor rugăciuni diferă, iar unele sunt omise sau înlocuite cu altele:
+
Pentru pruncii de până la șapte ani, înmormântarea se face cu o rânduială aparte de cele pentru cei mai vârstnici. Conținutul unor rugăciuni diferă, iar unele sunt omise sau înlocuite cu altele:
*După Psalmul 90, nu se citeşte Catisma a 17-a, ci după întreitul Aliluia urmează troparele: „Cel ce prin adâncul înţelepciunii..”
+
*După Psalmul 90, nu se citește Catisma a 17-a, ci după întreitul Aliluia urmează troparele: „Cel ce prin adâncul înțelepciunii..”
*Nu se cântă binecuvântările morţilor.
+
*Nu se cântă binecuvântările morților.
 
*în cadrul Canonului, după [[condac]]ul de la Cântarea a 6-a se citesc patru [[icos|icoase]]
 
*în cadrul Canonului, după [[condac]]ul de la Cântarea a 6-a se citesc patru [[icos|icoase]]
 
*După canon nu se citesc idiomelele, ci [[luminânda]]
 
*După canon nu se citesc idiomelele, ci [[luminânda]]
*Textele ecteniilor şi ale rugăciunilor de iertare, inclusiv al celei de după Evanghelie sunt diferite;
+
*Textele ecteniilor și ale rugăciunilor de iertare, inclusiv al celei de după Evanghelie sunt diferite;
*Lipsesc Fericirile şi stihirile însoţitoare
+
*Lipsesc Fericirile și stihirile însoțitoare
 
*Stihirile de la sărutarea din urmă sunt diferite.
 
*Stihirile de la sărutarea din urmă sunt diferite.
  
 
===La înmormântarea clericilor de mir===
 
===La înmormântarea clericilor de mir===
 +
 
===La înmormântarea călugărilor===
 
===La înmormântarea călugărilor===
===Excepţii===
 
Pentru sinucigaşi nu se poate face slujba înmormântării, cu excepţia situaţiei când aceştia erau „ieşiţi din minte” atunci când au săvârşit gestul. Nici chiar atunci nu se trag clopotele şi nu se face slujbă în biserică, ci doar la groapă. Preotul poartă doar epitrahilul, iar slujba este foarte scurtă.
 
 
==A se vedea şi==
 
  
*[[Binecuvântările morţilor]]
+
===Excepții===
 +
Pentru sinucigași nu se poate face slujba înmormântării, cu excepția situației când aceștia erau „ieșiți din minte” atunci când au săvârșit gestul. Nici chiar atunci nu se trag clopotele și nu se face slujbă în biserică, ci doar la groapă. Preotul poartă doar epitrahilul, iar slujba este foarte scurtă.
  
 
==Surse==
 
==Surse==
 
*''[[Tipic]] bisericesc'', ed. Reîntregirea, Alba-Iulia, 2003.
 
*''[[Tipic]] bisericesc'', ed. Reîntregirea, Alba-Iulia, 2003.
 +
*''Evhologhiu bogat, coprindetor de mai multe rânduieli și rugăciuni trebuitore Creștinilor la deosebite împrejurări din viață'', ed. a II-a, Tipografia Cărților Bisericesci, București, 1896 [http://arhiva-ortodoxa.info/test/autoindex2/index.php?url=0.upload/carti/pdf/Molitfelnic.pdf&zone=4].
 +
 +
==A se vedea și==
 +
*[[Binecuvântările morților]]
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==
 +
*Pr. Eugen Drăgoi, ''[http://ortodoxism.ro/carte.shtml Înmormântarea și pomenirile pentru morți]'', ed. Episcopiei Dunării de Jos, Galați, 2002 (despre rânduiala bisericească a înmormântării, soroacele de pomenire, informații detaliate despre pașii de urmat în asemenea împrejurări).
 +
*[http://catehism.ortodoxiatinerilor.ro/?p=693 Din catehism: slujbe înainte și în ziua înmormântării]
 +
 +
[[Categorie:Viața Bisericii]]
 +
[[Categorie:Spiritualitate]]
 +
[[Categorie:Liturgică]]
  
*Pr. Eugen Drăgoi, ''[http://ortodoxism.ro/carte.shtml Înmormântarea şi pomenirile pentru morţi]'', ed. Episcopiei Dunării de Jos, Galaţi, 2002 (despre rânduiala bisericească a înmormântării, soroacele de pomenire, informaţii detaliate despre paşii de urmat în asemenea împrejurări).
+
[[en:Memorial Services]]
*[http://catehism.ortodoxiatinerilor.ro/?p=693 Din catehism: slujbe înainte şi în ziua înmormântării]
+
[[el:Μνημόσυνο]]

Versiunea curentă din 16 ianuarie 2021 09:51

Slujbele din Biserica Ortodoxă
Sfânta Liturghie
Slujbele zilei
Vecernia | Pavecernița | Miezonoptica
Privegherea de toată noaptea | Ceasurile | Utrenia
Alte slujbe
Acatistul | Paraclisul
Sfințirea mare a apei | Litia
Slujba Botezului-Creștinării
Hirotonirea | Slujba căsătoriei
Slujba de înmormântare | Parastasul

Slujba înmormântării este o ierurgie care se face în Biserica Ortodoxă pentru creștinii ortodocși adormiți întru Domnul, după o rânduială anume stabilită. Slujba propriu-zisă a înmormântării, precum și textele slujbelor de pomenire a morților (parastasele) și ale celorlalte slujbe legate de moartea creștinilor se găsesc în principal în două cărți de slujbă: Molitfelnicul și Panihida.

Istoric și semnificații

Pentru creștini, moartea nu este sfârșitul vieții, ci trecerea în Împărăția cea veșnică, momentul pentru care creștinii se pregătesc și care îl așteaptă cu nădejdea Învierii. Slujba înmormântării reflectează în același timp tristețea și solemnitatea despărțirii sufletului de trup și nădejdea creștinilor în Hristos și așteptarea întâlnirii cu El. Sufletul se desparte de trup, iar trupul „în țărână se întoarce”.

Sfântul Teodor Studitul considera slujba înmormântării atât de importantă încât o așeza în rândul Tainelor Bisericii.

Variații

Există variații în slujba înmormântării în funcție de vârsta și situația creștinului în Biserică, precum și în funcție de perioada liturgică. Slujba de înmormântare a mirenilor diferă de cea a clericilor și de cea a monahilor; pentru copiii de până la șapte ani există o rânduială specială a înmormântării. În zilele de Paști și în Săptămâna Luminată slujba înmormântării este diferită de cea din restul anului: în perioada pascală rugăciunile și cântările înmormântării sunt împrumutate din imnografia sărbătorească a praznicului.

Structura slujbei

La înmormântarea mirenilor adulți

Preotul slujește rânduiala înmormântării îmbrăcat în epitrahil și felon. Rânduiala începe cu tămâierea mortului și a celor de față, cu binecuvântarea și rânduiala Panihidei. Apoi mortul este dus la biserică, pentru a se face slujba propriu-zisă a înmormântării.

Cortegiul este de obicei precedat de Cruce și de steagul bisericesc, urmate de preot, de sicriu, apoi de rudele apropiate, de prieteni și cunoscuți. Potrivit tradiției, pe drumul spre biserică, iar apoi pe drumul de la biserică spre cimitir se fac câteva opriri la răspântiile drumurilor, înaintea bisericilor pe lângă care trec sau în locuri legate de evenimente din viața celui adormit (numărul opririlor variază în funcție de obiceiul locului), unde se citesc ectenii. În unele locuri se citesc la opriri și Evanghelii (cele de la Stâlpi).

Ajungând la biserică, mortul este așezat în pronaos, cu fața spre altar. Pe masa de la capul mortului se așază coliva, iar de partea cealaltă se așeza analogul, pe care stau Sfânta Evanghelie și cartea folosită pentru slujba înmormântării. În cele patru colțuri ale sicriului se pun lumânări aprinse (dacă există, în niște sfeșnice). Pe pieptul mortului se pune o icoană sau o cruce. Clericii stau înaintea analogului, cu fața spre cel adormit și spre credincioși, iar rudele mortului stau de partea dreaptă.

  • Preotul dă binecuvântarea de început: Binecuvântat este Dumnezeul nostru...
  • Apoi se citește Psalmul 90.
  • Slavă... Şi acum... și Aliluia (de trei ori).
  • Catisma a 17-a (Psalmul 118) fie în întregime, fie doar cele câteva versete însemnate cu cruce din acesta. Dacă timpul nu permite citirea acesteia, se omite.
  • Binecuvântările morților
  • Ectenia pentru cei adormiți și ecfonisul acesteia.
  • Troparul : „Odihnește, Mântuitorul nostru, cu drepții pe robul tău...”
  • Canonul pentru cei adormiți al Sf. Teofan Mărturisitorul
  • Stihirile idiomele ale Sf. Ioan Damaschin.
  • Fericirile, urmate de două tropare și prochimen
  • Apostolul (I Tesaloniceni 4, 13-17) și Evanghelia (Ioan 5, 24-30). Apostolul poate fi citit de diacon, dacă este de față, iar Evanghelia de preot.
  • Rugăciunile de iertare (se citesc în principiu de către preoții care sunt duhovnici, iar de nu sunt de față, le pot citi și preoții care nu sunt duhovnici).
  • Necrologul, dacă se rostește.
  • Sărutarea icoanei sau crucii de pe pieptul mortului; se face mai întâi de clerici, în ordinea ierarhică, apoi de rudele apropiate și de ceilalți, în timp ce strana intonează stihirile potrivite (prosomiile): „Veniți, fraților, să dăm mortului sărutarea cea mai de pre urmă...”
  • Urmează rugăciunile finale, ectenia și ecfonisul, apoi încheierea arătată în Molitfelnic și se cântă de trei ori „Veșnica pomenire...”

După aceea trupul e dus la groapă, însoțit de preot și urmat de convoiul funebru, cântându-se „Sfinte Dumnezeule” și alte cântări potrivite (acolo unde se poate).

  • Ajungând la groapă, sicriul este lăsat jos, fața mortului este acoperită cu o pânza, iar preotul toarnă peste el vin amestecat cu untdelemn, în formă de cruce, spunând „Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți, spăla-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi”[1].
  • Sicriul este apoi acoperit și așezat în groapă, iar preotul aruncă puțin pământ în groapă, tot în semnul crucii, rostind: „Al Domnului este pământul și plinirea lui, lumea și toți cei ce locuiesc într-însa”[2] și varsă în groapă cenușa din cădelniță.
  • Groapa este apoi acoperită cu pământ, iar în acest timp se cântă troparele potrivite („Cu duhurile drepților...” și următoarele).
  • Preotul face încheierea: „Slavă lui Dumnezeu, Care așa a binevoit!”

Se obișnuiește ca la sfârșitul slujbei preotul să rostească „Dumnezeu să-l ierte!”, iar credincioșii să-i răspundă cu același: „Dumnezeu să-l ierte!”.

La înmormântarea pruncilor

Pentru pruncii de până la șapte ani, înmormântarea se face cu o rânduială aparte de cele pentru cei mai vârstnici. Conținutul unor rugăciuni diferă, iar unele sunt omise sau înlocuite cu altele:

  • După Psalmul 90, nu se citește Catisma a 17-a, ci după întreitul Aliluia urmează troparele: „Cel ce prin adâncul înțelepciunii..”
  • Nu se cântă binecuvântările morților.
  • în cadrul Canonului, după condacul de la Cântarea a 6-a se citesc patru icoase
  • După canon nu se citesc idiomelele, ci luminânda
  • Textele ecteniilor și ale rugăciunilor de iertare, inclusiv al celei de după Evanghelie sunt diferite;
  • Lipsesc Fericirile și stihirile însoțitoare
  • Stihirile de la sărutarea din urmă sunt diferite.

La înmormântarea clericilor de mir

La înmormântarea călugărilor

Excepții

Pentru sinucigași nu se poate face slujba înmormântării, cu excepția situației când aceștia erau „ieșiți din minte” atunci când au săvârșit gestul. Nici chiar atunci nu se trag clopotele și nu se face slujbă în biserică, ci doar la groapă. Preotul poartă doar epitrahilul, iar slujba este foarte scurtă.

Surse

  • Tipic bisericesc, ed. Reîntregirea, Alba-Iulia, 2003.
  • Evhologhiu bogat, coprindetor de mai multe rânduieli și rugăciuni trebuitore Creștinilor la deosebite împrejurări din viață, ed. a II-a, Tipografia Cărților Bisericesci, București, 1896 [3].

A se vedea și

Legături externe