Modificări

'''Slujba înmormântării''' este o [[ierurgie]] care se face în Biserica Ortodoxă pentru creştinii ortodocşi adormiţi creștinii ortodocși adormiți întru Domnul, după o rânduială anume stabilită. Face parte dintr-un ansamblu de rugăciuni şi slujbe care însoţesc sfârşitul vieţii creştinului. Slujba propriu-zisă a înmormântării, precum şi și textele slujbelor de pomenire a morţilor morților ([[parastas]]ele) şi și ale celorlalte slujbe legate de moartea creştinilor creștinilor se găsesc în principal în două cărţi cărți de slujbă: ''[[Molitfelnic]]ul'' şi și ''[[Panihidă (carte)|Panihida]]''.

==Istoric şi semnificaţiiși semnificații==

Pentru creştinicreștini, moartea nu este sfârşitul vieţiisfârșitul vieții, ci trecerea în Împărăţia Împărăția cea veşnicăveșnică, momentul pentru care creştinii creștinii se pregatesc şi pregătesc și care îl aşteaptă așteaptă cu nădejdea Învierii. Slujba înmormântării reflectează în acelaşi același timp tristeţea şi tristețea și solemnitatea despărţirii despărțirii sufletului de trup şi și nădejdea creştinilor creștinilor în Hristos şi aşteptarea și așteptarea întâlnirii cu El. Sufletul se desparte de trup, iar trupul „în ţărână țărână se întoarce”.

Sfântul [[Teodor Studitul]] considera slujba înmormântării atât de importantă încât o aşeza așeza în rândul [[Sfintele Taine|Tainelor]] Bisericii.

==VariaţiiVariații==

Există variaţii variații în slujba înmormântării în funcţie funcție de vârsta şi situaţia creştinului și situația creștinului în Biserică, precum şi și în funcţie funcție de perioada liturgică. Sluba Slujba de înmormântare a mirenilor diferă de cea a clericilor şi și de cea a monahilor; pentru copiii de până la şapte șapte ani există o rânduială specială a înmormântării. În zilele de Paşti şi Paști și în Săptămâna Luminată slujba înmormântării este diferită de cea din restul anului: în perioada pascală rugăciunile şi și cântările înmormântării sunt împrumutate din imnografia sărbătorească a praznicului.

===La înmormântarea mireniloradulți===[[Preot]]ul slujește rânduiala înmormântării îmbrăcat în [[epitrahil]] și [[felon]]. Rânduiala începe cu [[tămâie]]rea mortului și a celor de față, cu [[binecuvântare]]a și rânduiala [[Panihidă (carte)|Panihidei]]. Apoi mortul este dus la biserică, pentru a se face slujba propriu-zisă a înmormântării.  Cortegiul este de obicei precedat de Cruce și de [[Steag|steagul bisericesc]], urmate de preot, de sicriu, apoi de rudele apropiate, de prieteni și cunoscuți. Potrivit tradiției, pe drumul spre biserică, iar apoi pe drumul de la biserică spre cimitir se fac câteva opriri la răspântiile drumurilor, înaintea bisericilor pe lângă care trec sau în locuri legate de evenimente din viața celui adormit (numărul opririlor variază în funcție de obiceiul locului), unde se citesc [[ectenie|ectenii]]. În unele locuri se citesc la opriri și Evanghelii (cele de la Stâlpi). Ajungând la biserică, mortul este așezat în pronaos, cu fața spre altar. Pe masa de la capul mortului se așază [[coliva]], iar de partea cealaltă se așeza [[analog]]ul, pe care stau [[Evanghelie (liturgică)|Sfânta Evanghelie]] și cartea folosită pentru slujba înmormântării.În cele patru colțuri ale sicriului se pun lumânări aprinse (dacă există, în niște sfeșnice). Pe pieptul mortului se pune o [[icoană]] sau o [[cruce]]. Clericii stau înaintea analogului, cu fața spre cel adormit și spre credincioși, iar rudele mortului stau de partea dreaptă.  *Preotul dă binecuvântarea de început: ''Binecuvântat este Dumnezeul nostru...''*Apoi se citește [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=65&cap=90 Psalmul 90].* ''Slavă... Şi acum...'' și ''Aliluia'' (de trei ori).*Catisma a 17-a ([http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=65&cap=118 Psalmul 118]) fie în întregime, fie doar cele câteva versete însemnate cu cruce din acesta. Dacă timpul nu permite citirea acesteia, se omite.*[[Binecuvântările morților]]*Ectenia pentru cei adormiți și [[ecfonis]]ul acesteia.*Troparul : ''„Odihnește, Mântuitorul nostru, cu drepții pe robul tău...”''*[[Canon (imn)|Canonul]] pentru cei adormiți al Sf. [[Teofan Mărturisitorul]]*Stihirile [[idiomelă|idiomele]] ale Sf. [[Ioan Damaschin]].*[[Fericiri]]le, urmate de două [[tropar]]e și [[prochimen]]*[[Apostol (liturgică)|Apostolul]] ([[Epistola I către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel|I Tesaloniceni]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=76&cap=4#13-17 4, 13-17]) și Evanghelia ([[Evanghelia după Ioan|Ioan]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=35&cap=5#24-30 5, 24-30]). Apostolul poate fi citit de [[diacon]], dacă este de față, iar Evanghelia de preot.*''Rugăciunile de iertare'' (se citesc în principiu de către preoții care sunt [[duhovnic]]i, iar de nu sunt de față, le pot citi și preoții care nu sunt duhovnici).*Necrologul, dacă se rostește.*''Sărutarea icoanei'' sau crucii de pe pieptul mortului; se face mai întâi de clerici, în ordinea ierarhică, apoi de rudele apropiate și de ceilalți, în timp ce strana intonează stihirile potrivite (''prosomiile''): „Veniți, fraților, să dăm mortului sărutarea cea mai de pre urmă...” *Urmează rugăciunile finale, ectenia și ecfonisul, apoi [[apolis|încheierea]] arătată în Molitfelnic și se cântă de trei ori ''„Veșnica pomenire...”'' După aceea trupul e dus la groapă, însoțit de preot și urmat de convoiul funebru, cântându-se „Sfinte Dumnezeule” și alte cântări potrivite (acolo unde se poate). *Ajungând la groapă, sicriul este lăsat jos, fața mortului este acoperită cu o pânza, iar preotul toarnă peste el vin amestecat cu untdelemn, în formă de cruce, spunând ''„Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți, spăla-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi”''[http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=65&cap=50#8].*Sicriul este apoi acoperit și așezat în groapă, iar preotul aruncă puțin pământ în groapă, tot în semnul crucii, rostind: ''„Al Domnului este pământul și plinirea lui, lumea și toți cei ce locuiesc într-însa”''[http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=65&cap=23] și varsă în groapă cenușa din cădelniță. *Groapa este apoi acoperită cu pământ, iar în acest timp se cântă troparele potrivite („Cu duhurile drepților...” și următoarele).*Preotul face [[otpust|încheierea]]: ''„Slavă lui Dumnezeu, Care așa a binevoit!” ''Se obișnuiește ca la sfârșitul slujbei preotul să rostească „Dumnezeu să-l ierte!”, iar credincioșii să-i răspundă cu același: „Dumnezeu să-l ierte!”. ===La înmormântarea pruncilor===Pentru pruncii de până la șapte ani, înmormântarea se face cu o rânduială aparte de cele pentru cei mai vârstnici. Conținutul unor rugăciuni diferă, iar unele sunt omise sau înlocuite cu altele:*După Psalmul 90, nu se citește Catisma a 17-a, ci după întreitul Aliluia urmează troparele: „Cel ce prin adâncul înțelepciunii..”*Nu se cântă binecuvântările morților.*în cadrul Canonului, după [[condac]]ul de la Cântarea a 6-a se citesc patru [[icos|icoase]]*După canon nu se citesc idiomelele, ci [[luminânda]]*Textele ecteniilor și ale rugăciunilor de iertare, inclusiv al celei de după Evanghelie sunt diferite;*Lipsesc Fericirile și stihirile însoțitoare*Stihirile de la sărutarea din urmă sunt diferite. 

===La înmormântarea pruncilor======ExcepţiiExcepții===Pentru sinucigaşi sinucigași nu se poate face slujba înmormântării, cu excepţia situaţiei excepția situației când aceştia aceștia erau „ieşiţi „ieșiți din minte” atunci când au săvârşit săvârșit gestul. Nici chiar atunci nu se trag clopotele şi și nu se face slujbă în biserică, ci doar la groapă. Preotul poartă doar epitrahilul, iar slujba este foarte scurtă.

*Pr. Eugen Drăgoi, ''[http[en://ortodoxism.ro/carte.shtml Înmormântarea şi pomenirile pentru morţiMemorial Services]]'', ed. Episcopiei Dunării de Jos, Galaţi, 2002 (despre rânduiala bisericească a înmormântării, soroacele de pomenire, informaţii detaliate despre paşii de urmat în asemenea împrejurări).*[http[el://catehism.ortodoxiatinerilor.ro/?p=693 Din catehism: slujbe înainte şi în ziua înmormântăriiΜνημόσυνο]]