Modificări

Salt la: navigare, căutare

Înmormântare

5.289 de octeți adăugați, 29 noiembrie 2011 17:10
Structura slujbei
==Structura slujbei==
[[Preot]]ul slujeşte rânduiala înmormântării îmbrăcat în epitrahil şi felon. Rânduiala începe cu tămâierea mortului şi a celor de faţă, cu [[binecuvântare]]a şi rânduiala Panihidei. Apoi mortul este dus la biserică, pentru a se face slujba propriu-zisă a înmormântării.  Cortegiul este de obicei precedat de Cruce şi de steagul bisericesc, urmate de preot, de sicriu, apoi de rudele apropiate, de prieteni şi cunoscuţi. Potrivit tradiţiei, pe drumul spre biserică, iar apoi pe drumul de la biserică spre cimitir se fac câteva opriri la răspântiile drumurilor, înaintea bisericilor pe lângă care trec sau în locuri legate de evenimente din viaţa celui adormit (numărul opririlor variază în funcţie de obiceiul locului), unde se citesc [[ectenie|ectenii]]. În unele locuri se citesc la opriri şi Evanghelii (cele de la Stâlpi). Ajungând la biserică, mortul este aşezat în pronaos, cu faţa spre altar. Pe masa de la capul mortului se aşază [[coliva]], iar de partea cealaltă se aşaza [[analog]]ul, pe care stau [[Evanghelie (liturgică)|Sfânta Evanghelie]] şi cartea folosită pentru slujba înmormântării.În cele patru colţuri ale sicriului se pun lumânări aprinse (dacă există, în nişte sfeşnice). Pe pieptul mortului se pune o [[icoană]] sau o [[cruce]]. Clericii stau înaintea analogului, cu faţa spre cel adormit şi spre credincioşi, iar rudele mortului stau de partea dreaptă.  *Preotul dă binecuvântarea de început: ''Binecuvântat este Dumnezeul nostru...''*Apoi se citeşte [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=65&cap=90 Psalmul 90].* ''Slavă... Şi acum...'' şi ''Aliluia'' (de trei ori).*Catisma a 17-a ([http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=65&cap=118 Psalmul 118]) fie în întregime, fie doar cele câteva versete însemnate cu cruce din acesta. Dacă timpul nu permite citirea acesteia, se omite.*[[Binecuvântările morţilor]]*Ectenia pentru cei adormiţi şi [[ecfonis]]ul acesteia.*Troparul : ''„Odihneşte, Mântuitorul nostru, cu drepţii pe robul tău...”''*[[Canon (imn)|Canonul]] pentru cei adormiţi al Sf. [[Teofan Mărturisitorul]]*Stihirile [[idiomelă|idiomele]] ale Sf. [[Ioan Damaschin]].*[[Fericiri]]le, urmate de două [[tropar]]e şi [[prochimen]]*[[Apostol (liturgică)|Apostolul]] ([[Epistola I către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel|I Tesaloniceni]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=76&cap=4#13-17 4, 13-17]) şi Evanghelia ([[Evanghelia după Ioan|Ioan]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=35&cap=5#24-30 5, 24-30]). Apostolul poate fi citit de [[diacon]], dacă este de faţă, iar Evanghelia de preot.*''Rugăciunile de iertare'' (se citesc în principiu de către preoţii care sunt [[duhovnic]]i, iar de nu sunt de faţă, le pot citi şi preoţii care nu sunt duhovnici).*Necrologul, dacă se rosteşte.*''Sărutarea icoanei'' sau crucii de pe pieptul mortului; se face mai întâi de clerici, în ordinea ierarhică, apoi de rudele apropiate şi de ceilalţi, în timp ce strana intonează stihirile potrivite (''prosomiile''): „Veniţi, fraţilor, să dăm mortului sărutarea cea mai de pre urmă...” *Urmează rugăciunile finale, ectenia şi ecfonisul, apoi [[apolis|încheierea]] arătată în Molitfelnic şi se cântă de trei ori ''„Veşnica pomenire...”'' După aceea trupul e dus la groapă, însoţit de preot şi urmat de convoiul funebru, cântându-se „Sfinte Dumnezeule” şi alte cântări potrivite (acolo unde se poate). *Ajungând la groapă, sicriul este lăsat jos, faţa mortului este acoperită cu o pânza, iar preotul toarnă peste el vin amestecat cu untedelemn, în formă de cruce, spunând ''„Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi, spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi”''[http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=65&cap=50#8].*Sicriul este apoi acoperit şi aşezat în groapă, iar preotul aruncă puţin pământ în groapă, tot în semnul crucii, rostind: ''„Al Domnului este pământul şi plinirea lui, lumea şi toţi cei ce locuiesc într-însa”''[http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=65&cap=23] şi varsă în groapă cenuşa din cădelniţă. *Groapa este apoi acoperită cu pământ, iar în acest timp se cântă troparele potrivite („Cu duhurile drepţilor...” şi următoarele).*Preotul face [[otpust|încheierea]]: ''„Slavă lui Dumnezeu, Care aşa a binevoit!” ''Se obişnuieşte ca la sfârşitul slujbei preotul să rostească, iar credincioşii să-i răspundă: „Dumnezeu să-l ierte!” ===La înmormântarea mirenilorpruncilor===Pentru pruncii de până la şapte ani, înmormântarea se face cu o rânduială aparte de cele pentru cei mai vârstnici. Conţinutul unor rugăciuni diferă, iar unele sunt omise sau înlocuite cu altele:*După Psalmul 90, nu se citeşte Catisma a 17-a, ci după întreitul Aliluia urmează troparele: „Cel ce prin adâncul înţelepciunii..”*Nu se cântă binecuvântările morţilor.*în cadrul Canonului, după [[condac]]ul de la Cântarea a 6-a se citesc patru [[icos|icoase]]*După canon nu se citesc idiomelele, ci [[luminânda]]*Textele ecteniilor şi ale rugăciunilor de iertare, inclusiv al celei de după Evanghelie sunt diferite;*Lipsesc Fericirile şi stihirile însoţitoare*Stihirile de la sărutarea din urmă sunt diferite. 
===La înmormântarea clericilor de mir===
===La înmormântarea călugărilor===
===La înmormântarea pruncilor===
===Excepţii===
Pentru sinucigaşi nu se poate face slujba înmormântării, cu excepţia situaţiei când aceştia erau „ieşiţi din minte” atunci când au săvârşit gestul. Nici chiar atunci nu se trag clopotele şi nu se face slujbă în biserică, ci doar la groapă. Preotul poartă doar epitrahilul, iar slujba este foarte scurtă.
6.119 modificări

Meniu de navigare