Îngeri: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m
m (Sursa)
Linia 45: Linia 45:
 
== Sursa ==
 
== Sursa ==
 
Viața Ortodoxă, Vol. 27, Nr. 6 (Nov.-Dec., 1977), pag. 39-47.
 
Viața Ortodoxă, Vol. 27, Nr. 6 (Nov.-Dec., 1977), pag. 39-47.
*{{Nota|1}}din ''Byzantine Theology: Historical Trends and Doctrinal Themes'' by Fr. [[John Meyendorff]]. New York: Fordham University Press, 1974, p. 27. ISBN 0-8232-0967-9.
+
*{{Nota|1}} ''Teologia Bizantină: Orientări istorice şi teme doctrinare'' de Dr. [[John Meyendorff]]. New York: Fordham University Press, 1974, p. 27. ISBN 0-8232-0967-9.
  
 
==External links==
 
==External links==

Versiunea de la data 25 iulie 2008 17:08

Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!

Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului.
De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.

Synaxis of the Holy Angels
Acest articol face parte din seria
Îngeri
Îngeri și demoni
Înger | Diavol
Îngerul Domnului | Îngerul păzitor
Mihail | Gavriil | Rafail | Uriel
Lucifer
Cele nouă cete îngerești
Prima ierarhie: Serafimi | Heruvimi | Tronuri
A doua ierarhie: Puteri | Stăpâniri | Principate
A treia ierarhie: Virtuți | Arhangheli | Îngeri
Editați această casetă

Cuvântul înger înseamnă "mesanger" şi acest cuvânt exprimă natura serviciului angelic făcut oamenilor. La îngeri ne referim de asemenea ca la "Puteri ale Paradisului fără de trup". Îngerii sunt organizaţi în câteva ordine angelice, sau Ierarhii Îngereşti. Cea mai importantă dintre aceste clasificări este cea făcută de cel ce-şi spunea Dionisos Aeropagitul (a nu se confunda cu Dionisos Aeropagitul, care a fost botezat de Sfântul Paul şi care a trăit în primul secol şi de la care i-a preluat numele) în secolul al IV-lea sau al V-lea în cartea sa Ierarhia Celesta.

În această lucrare autorul a intercalat câteva pasaje ambigue din Noul Testament, în special Efeseni 6:12 și Coloseni 1:16, pentru a construi o schemă din trei Ierarhii, Sfere şi Triade de îngeri, fiecare Ierarhie conţinând trei Ordine sau Grupuri. În ordine descrescătoare a puterii, acestea sunt:


Încercaţi să comparaţi acest model al Trinității din Lumea Imaterială, Neîntrupată şi Invizibilă cu cel existent în Lumea noastră întrupată, materială şi vizibilă:

  • Spațiu:
    • Lungime
    • Lărgime sau Lățime
    • Înălțime sau Adâncime
  • Timp:
    • Trecut
    • Prezent
    • Viitor
  • Materiale:
    • Solide
    • Lichide
    • Gaze

Cu toate acestea, trebuie să fim un pic precauţi să nu luăm modelul numitului Dionisus la modul concret, căci el este singura sursă pe care o avem pentru un asemenea sistem de clasificare. Autorul însuşi a fost un avocat destul de imparţial al teoriei apofatice, care insistă doar asupra unei descrieri negative a lui Dumnezeu. Totuşi, mulţi l-au acuzat pe autor că a pendulat între Ortodoxie şi Neoplatonism, un sistem filozofic grecesc păgân; aceşti critici spun că cele trei grupuri de câte trei a ierarhiei angelice derivă din Neoplatonism:

Conceptul elenic al lumi ca "ordine" și "ierarhie," stricta diviziune a lui Platon între lumile "inteligibile"
și "sensibile" şi gruparea neoplatonică a fiinţelor în "triade" reapare în scrierile faimoase ale unui
unui misterios scriitor de la începutul secolului al VI-lea care a scris sub pseudonimul de Dionisos Aeropagitul.1


Mai mult, comparaţia spaţiului ceresc cu cel terestru este dărâmată dacă luăm în considerare ştiinţa modernă care ne povesteşte despre cea de-a patra categorie de materie şi de un număr discutabil de dimensiuni (vezi Teoria Sforii pentru cei interesați). Acestea fiind zise, acest articol nu este scris pentru a discredita în totalitate pe cel care a publicat sub pseudonimul de Dionisos şi care a fost foarte stimat până în zilele noastre de numeroşi Părinți ai Bisericii şi de teologi.

Sursa

Viața Ortodoxă, Vol. 27, Nr. 6 (Nov.-Dec., 1977), pag. 39-47.

  • Format:Nota Teologia Bizantină: Orientări istorice şi teme doctrinare de Dr. John Meyendorff. New York: Fordham University Press, 1974, p. 27. ISBN 0-8232-0967-9.

External links