Modificări

'''Îndumnezeirea''' (în engleză "deification," "divinization") este procesul prin care un adorator se eliberează de ''hamártía'' ("lipsit de particularităţi"), unindu-se cu Dumnezeu, începând cu viaţa aceasta şi desăvârşind-o după [[înviere]]a trupului. Pentru creştinii ortodocşi, Îndumnezeirea (a se vedea 2 Pet. 1:4) este mântuire. Îndumnezeirea presupune că încă de la început, oamenii au fost creaţi pentru a conlucta în Viaţă şi în Natură cu [[Sfânt]]a [[Sfânta Treime|Treime]] deplină. Aşadar, un copil sau un adult adorator este salvat din starea de lipsit de sfinţenie (''hamartía'' — care nu trebuie să fie confundată cu ''hamártēma'' “păcat”) pentru participarea la Viaţa (''zōé'', nu simpla ''bíos'') Treimii — care este nesfârşită.

Declaraţia [[Sfânt]]ului [[Atanasie din Alexandria]]: "Fiul lui Dumnezeu s-a făcut om, pentru ca noi să ne facem Dumnezeu " rezumă foarte frumos acest concept. În II Petru 1:4 se spune că noi trebuie să devenim " . . . partakers of divine naturepărtaşi dumnezeieştii firi." Atanasie măreşte semnificaţia acestui vers atunci când spune că Îndumnezeirea este "devenirea prin har ceea ce Dumnezeu este prin natură" (''De Incarnatione'', I). Ceea ce altfel ar părea absurd, omul căzut, păcătos poate deveni sfânt aşa cum Dumnezeu este sfânt, lucru posibil prin [[Iisus]] [[Hristos]], care este Dumnezeu întrupat. În mod natural, afirmaţia de căpătâi a creştinilor cum că Dumnezeu este Unul, stabileşte o limită absolută a înţelesului ''Îndumnezeirii'' – nu este posibil pentru nici un fel de fiinţă creată să devină, [[ontologie|ontologic]], Dumnezeu sau chiar un alt dumnezeu.

Această împăcare devine actuală prin lupta (''podvig'' în rusă) pentru conformarea cu modelul lui Hristos. Fără luptă, [[exemplu]], nu există credinţă reală; credinţa duce la acţiune, fără de care este moartă. One must unite willFiecare trebuie să-şi unească voinţa, thought and action to God's willgândirea şi fapta cu voinţa lui Dumnezeu, His thoughts and His actionscu gândurile şi faptele Lui. A person must fashion his life to be a mirrorFiecare persoană trebuie să-şi ducă viaţa astfel încât să fie o oglindă, a true likeness of Godo asemănare deplină cu Dumnezeu. More than thatMai mult decât atât, since God and humanity are more than a similarity in Christ but rather a true uniondeoarece Dumnezeu şi umanitatea sunt mai mult decât asemenea în Hristos ci mai degrabă o unire cu adevărat, Christians' lives are more than mere imitation and are rather a union with the life of God Himselfvieţile creştinilor sunt mai mult decât o simplă imitaţie şi sunt mai degrabă o unire cu viaţa lui Dumnezeu Însuşi: so thatastfel, cel care lucrează pentru mântuirea sa, the one who is working out salvationeste unit cu Dumnezeu lucrând în acesta, is united with God working within the penitent both to will and to do that which pleases Godatât în voinţă cât şi în a face ceea ce doreşte Dumnezeu. [[Gregory PalamasGrigorie Palama]] affirmed the possibility of humanitya afirmat posibilitatea unirii umanităţii cu Dumnezeu 's union with God ''in His energiesîn energiile Sale'', while also affirming that because of God's transcendence and utter othernessîn acelaşi timp afirmând că, din cauza transcendenţei lui Dumnezeu şi totalei Sale deosebiri, it is impossible for any person or other creature to know or to be united with God's este imposibil pentru om sau orice altă creatură să cunoască sau să fie unit cu ''essenceesenţa''lui Dumnezeu. Yet through faith we can attain Încă, prin credinţă putem ajunge la [[phronemadiscernământ]], an understanding of the faith of the Churcho înţelegere a credinţei Bidericii.

The journey towards theosis includes many forms of Călătoria spre îndumnezeire include multe forme de [[praxispractică]]. Living in the community of the church and partaking regularly of the sacramentsTrăirea în comunitatea bisericii şi participarea cu regularitate la Sfintele Taine şi, and especially the în special [[EucharistEuharistia]], is taken for grantedeste necesară pentru accederea la îndumnezeire. Also important is cultivating De asemenea, este importantă practicarea "prayer of the heartrugăciunii inimii"şi rugăciunea neîncetată, and prayer that never ceases, as Paul exhorts the Thessalonians aşa cum îndeamnă Sfântul Apostol Pavel în Tesaloniceni ([[I ThessaloniansTesaloniceni|1]] and şi [[II ThessaloniansTesaloniceni|2]]). This unceasing prayer of the heart is Această rugăciune neîncetată a dominant theme in the writings of the Fathersinimii este una din temele dominante din scrierile Părinţilor Bisericii, especially in those collected in the în special în cele adunate în [[PhilokaliaFilocalia]].  ''A se vedea şi:'' [[Părinţii deşertuluipustiei]], [[Isihasm]], [[Maxim Mărturisitorul]], [[Monahism]]

Although the doctrine of Deşi, teoria ''theosisîndumnezeirii'' came to be neglected in the Western Churcha căzut în desuetudine în Biserica Romano-Catolică, ea este o parte clară a tradiţiei romano-catolice de dinainte de secolul al XIII-lea, it was clearly taught in the Roman Catholic tradition as late as the 13th century by prin aceea că Thomas Aquinas, who taught that învăţa că "full participation in divinity which is humankind's true beatitude and the destiny of human lifeparticiparea deplină în dumnezeire este fericirea adevărată a umanităţii şi destinul vieţii umane" (''Summa Theologiae'' 3.1.2).

In addition to the strong currents of Pe lângă curentele puternice ale ''theosisîndumnezeirii'' in early and some contemporary Catholic theologydin teologiile catolice vechi şi unele contemporane, one can find it as a recurring theme within Anglicanismuna singură se regăseşte în anglicanism: in în Lancelot Andrewes (17th c.), the hymnody of imnografia lui John and şi Charles Wesley (18th c.), Edward B. Pusey (19th c.), and A. M. Allchin and şi E. Charles Miller (20th c.). The Finnish school of Lutheranism led by Scoala finlandeză a luteranismului condusă de Tuomo Mannermaa argues that argumentează că înţelegerea lui Martin Luther's understood justification to mean justifică referirea la ''theosisîndumnezeire''.

Conceptul de ''Theosisîndumnezeire'' as a concept is used among este folosit şi printre [[MethodistMetodism|Metodişti]]s [http://www.frimmin.com/faith/theosis.html] especially in relation to the , în special în legătură cu mişcarea [[pietism|pietistpietistă]] movement and in the distinctive şi în doctrina distinctă [[Protestantprotestantă]] doctrine of a ''entire sanctificationsfinţirii depline'' which teachescare învaţă, in summarype scurt, that it is the Christian's goalcă acesta este scopul creştinului, posibil de atins, in principle possible to achieveîn principiu, to live without any de o viaţă fără [[sinpăcat]]. In În 1311 the [[Council of VienneSinodul din Viena]] declared this notiona declarat această noţiune, "that man in this present life can acquire so great and such a degree of perfection that he will be rendered inwardly sinless, and that he will not be able to advance farther in că omul poate obţine atât de mult în viaţa actuală un aşa de mare grad de perfecţiune care îl va face fără de păcat în interior şi astfel el nu va mai fi capabil să meargă mai departe în [[gracehar]]" (Denziger §471), to be a ca fiind o [[heresyerezie]]. Instead of theosisÎn locul îndumnezeirii, '''sanctificationsfinţirea''', being set apart or made holya fi pus deoparte sau făcut sfânt, is the term that is used more in Protestant theologyeste termenul cel mai utilizat în teologia protestantă. SpecificallyÎn mod specific, ''progressive sanctificationsfinţirea progresivă'' is the term that is used for the ongoing work of the Holy Spiriteste termenul care este folosit pentru activitatea în desfăşurare a Duhului Sfânt, whereby an individual is made more holypentru felul în care un individ creşte în sfinţenie.

The Protestant conceptions of Conceptele protestante de [[praxispractică]], [[phronemadiscernământ]], [[ascetical theologyteologie ascetică]], and şi [[sacramentSfintele Taine|taine]]s are quite different from Catholic and Orthodox understandingssunt destul de diferite de înţelegerile catolică şi ortodoxă, but the use of the term dar folosirea termenului ''theosisîndumnezeire'' may poate <!-- only doar "maypoate" because the conception of perfection may reflect a radical differencedeoarece concepţia căii de perfecţionare poate conţine diferenţe radicale, depending upon the theological tract being comparedîn funcţie de traseul teologic comparat-->illustrate ilustra o similaritate a commonality of objective or hopeobiectivului sau speranţei.

The doctrine of theosis or Doctrina îndumnezeirii sau a [http://en.wikipedia.org/wiki/Exaltation_%28Mormonism%29 deificationzeificării] in din [[Mormonism|The Church of Jesus Christ of Latter-day SaintsBiserica lui Iisus Hristos a sfinţilor zilelor de pe urmă]] differs significantly from the diferă semnificativ de '''theosisîndumnezeirea''' of Orthodox Christianitycreştinismului ortodox. In Mormonism it is usually referred to as În mormonism, de obicei, este folosit termenul de ''[[exaltationslăvire]]'' or sau ''eternal lifeviaţă eternă''. While the primary focus of Mormonism is on the În timp ce accesntul principal din mormonism cade pe [[atonementispăşire]] of Jesus Christa lui Iisus Hristos, the reason for the [[atonement]] is exaltation which goes beyond mere motivul ispăşirii este slăvirea care merge dincolo de simpla [[salvationmântuire]]. All men will be saved from Toţi oamenii vor fi salvaţi din [[sinpăcat]] and şi [[deathmoarte]], but only those who are sufficiently dar doar cei care vor fi suficient de [[obedientAscultare|ascultători]] and accept the atonement of Jesus Christ before the şi acceptă ispăşirea lui Iisus Hristos înainte de [[judgmentjudecată]] will be exaltedvor fi slăviţi. One Un citat mormon popular Mormon quote, coined by the early Mormon inventat de "discipleucenicul" mormon Lorenzo Snow in în 1837, is este: "As man now isAşa cum este omul acum, God once wasa fost Dumnezeu; As God now isaşa cum este Dumnezeu acum, man may beomul poate fi."[http://www.lightplanet.com/mormons/basic/godhead/farms_man.htm] The teaching was taught first by Această învăţătură a fost emisă prima dată de Joseph Smith while pointing to John cu referire la [[Evanghelia după Ioan|Ioan]] 5:19 of the New din [[Noul Testament, ]]: "God himselfDumnezeu Însuşi, the Father of us allPărintele tuturor, dwelt on an eartha locuit pe pământ, the same as Jesus Christ himself didla fel cum A făcut şi Iisus Hristos Însuşi." (Teachings of the Prophet Învăţăturile profetului Joseph Smith, pp. 345-46). In the Mormon Book of Moses 1:39 God tells [[Moses]], "this is my work and my glory&#8212;to bring to pass the immortality and eternal life of man." In that chapter God shows Moses a vision depicting some of God's vast creations including a vast number of worlds created for other people&#8212;a sampling of what God created in the past and what he will continue to do forever. Each world was prepared and peopled by God for the purpose of bringing to pass the immortality and eternal life of humankind. By immortality is meant personal [[resurrection]] so that each individual can continue to enjoy a perfect, physical body forever. By eternal life is meant becoming like God both in terms of holiness or godliness and in glory. It is commonly believed by members of the Church that, like God, an exalted human being is empowered with the privilege to create worlds and people in an endless process of exalting humankind. Of all the Mormon doctrines including [[Plural Marriage (Mormonism)|polygamy]], critics generally deem this doctrine the most offensive or even blasphemous. Some Mormons argue that even assuming mainstream Christianity's definition of God's [[omnipotence]] and [[omnibenevolence]], not only can God exalt mortal man, but God must do so. The argument is that if God is all-powerful, then God is capable of exalting man, and if God is all-good, then God should or must exalt man. They also point to comments by Christ and Psalmists among others that refer to the Divine nature and potential of humans as children of God. Some Mormons also suggest that discussions of theosis by early [[Church Fathers]] show an early belief in the Mormon concept of deification, although they disagree with much of the other theology of the same Church fathers, most notably the doctrine of the Trinity. The Mormons' belief differs with the Orthodox belief in deification because the Latter-Day Saints believe that the core being of each individual, the "intelligence" which existed before becoming a spirit son or daughter, is uncreated or eternal. Orthodox deification always acknowledges a timeless Creator versus a finite creature who has been glorified by the grace of God. The Mormons are clear promoters of henotheism, and the Church Fathers have absolutely no commonality with their view.

* Stavropoulos, Archimandrite Christoforos. ''Partakers of Divine Nature''. trans. by [[Stanley S. Harakas]] (ISBN 0937032093) [http://www.light-n-life.com/shopping/order_product.asp?ProductNum=PART100]* Kärkkäinen, Veli-Matti. ''One With God: Salvation As Deification And Justification''. (ISBN 0814629717)* Alexander, Donald L., ed. ''Christian Spirituality: Five Views of Sanctification''. (ISBN 0830812784) This is a Protestant text from InterVarsity that does not directly address the Orthodox theology of ''theosis''.* Gundry, Stanley, ed. ''Five Views on Sanctification''. (ISBN 0310212693) This is a Protestant text from Zondervan that does not directly address the Orthodox theology of ''theosis''.*Williams, A. N. ''The Ground of Union: Deification in Aquinas and Palamas''. (ISBN 0195124367)*Allchin, A.M. ''Participation in God: A Forgotten Strand in Anglican Tradition''. (ISBN 0819214086)*Mannermaa, Tuomo. ''Christ Present in Faith: Luther's View of Justification''. (A literal translation would be: ''In Faith Itself Christ is Really Present: The Point of Intersection Between Lutheran and Orthodox Theology''.) (ISBN 0800637119)de adăugat