Închinare: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(legături interne)
m (Actualizare link-uri. Corectare diacritice.)
Linia 1: Linia 1:
 
'''Închinarea''' (gr. proskynesis) este termenul general în teologia și limba bisericească pentru actul general de venerare sau de cinstire.
 
'''Închinarea''' (gr. proskynesis) este termenul general în teologia și limba bisericească pentru actul general de venerare sau de cinstire.
  
Închinare în mod propriu creștinii nu aduc decât lui Dumnezeu. Această închinare se numeşte '''[[adorare]]''' (gr. ''latreia''). Este cultul suprem al Bisericii creștine, închinarea în sens propriu, care se cuvine numai persoanelor Sfintei Treimi.
+
Închinare în mod propriu creștinii nu aduc decât lui Dumnezeu. Această închinare se numește '''[[adorare]]''' (gr. ''latreia''). Este cultul suprem al Bisericii creștine, închinarea în sens propriu, care se cuvine numai persoanelor [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]].
  
O închinare relativă, adică prin referire la lucrarea lui Dumnezeu în creația Sa, se numește '''venerare''' sau '''[[cinstire]]''' (gr. doulia). Creștinii aduc ”supracinstire” (gr. ''hiperdoulia'') [[Maica Domnului|Maicii Domnului]], în calitatea ei de Născătoare-de-Dumnezeu (Theotokos) şi cinstire (gr. ''doulia'') [[îngeri]]lor şi [[sfinţi]]lor, pe baza asocierii lor cu persoana lui Hristos. Pâinea şi vinul euharistie prefăcute în Trupul şi Sângele Domnului se bucură de acelaşi cult de adorare, pe când [[Evanghelia]], [[cruce]]a şi [[icoane]]le sunt cinstite în mod relativ, adică prin referire la evenimentele şi persoanele reprezentate.  
+
O închinare relativă, adică prin referire la lucrarea lui Dumnezeu în creația Sa, se numește '''venerare''' sau '''[[cinstire]]''' (gr. doulia). Creștinii aduc ''supracinstire'' (gr. ''hiperdoulia'') [[Maica Domnului|Maicii Domnului]], în calitatea ei de Născătoare-de-Dumnezeu (Theotokos) și cinstire (gr. ''doulia'') [[îngeri]]lor și [[sfinți]]lor, pe baza asocierii lor cu persoana lui Hristos. Pâinea și vinul euharistie prefăcute în Trupul și Sângele Domnului se bucură de același cult de adorare, pe când [[Evanghelie|Evanghelia]], [[cruce]]a și [[Icoană|icoanele]] sunt cinstite în mod relativ, adică prin referire la evenimentele și persoanele reprezentate.  
  
Închinarea se exprimă în acte de prosternare (v. [[metanie]]) specifice și distincte, [[rugăciuni]], în gesturi de pietate şi reverenţă.
+
Închinarea se exprimă în acte de prosternare (v. [[metanie]]) specifice și distincte, [[rugăciuni]], în gesturi de pietate și reverență.
  
 
[[Categorie:Liturgică]]
 
[[Categorie:Liturgică]]
 
[[Categorie:Teologie]]
 
[[Categorie:Teologie]]

Versiunea de la data 29 septembrie 2016 09:01

Închinarea (gr. proskynesis) este termenul general în teologia și limba bisericească pentru actul general de venerare sau de cinstire.

Închinare în mod propriu creștinii nu aduc decât lui Dumnezeu. Această închinare se numește adorare (gr. latreia). Este cultul suprem al Bisericii creștine, închinarea în sens propriu, care se cuvine numai persoanelor Sfintei Treimi.

O închinare relativă, adică prin referire la lucrarea lui Dumnezeu în creația Sa, se numește venerare sau cinstire (gr. doulia). Creștinii aduc supracinstire (gr. hiperdoulia) Maicii Domnului, în calitatea ei de Născătoare-de-Dumnezeu (Theotokos) și cinstire (gr. doulia) îngerilor și sfinților, pe baza asocierii lor cu persoana lui Hristos. Pâinea și vinul euharistie prefăcute în Trupul și Sângele Domnului se bucură de același cult de adorare, pe când Evanghelia, crucea și icoanele sunt cinstite în mod relativ, adică prin referire la evenimentele și persoanele reprezentate.

Închinarea se exprimă în acte de prosternare (v. metanie) specifice și distincte, rugăciuni, în gesturi de pietate și reverență.