Închinare: Diferență între versiuni
(legături interne) |
|||
| Linia 3: | Linia 3: | ||
Închinare în mod propriu creștinii nu aduc decât lui Dumnezeu. Această închinare se numeşte '''[[adorare]]''' (gr. ''latreia''). Este cultul suprem al Bisericii creștine, închinarea în sens propriu, care se cuvine numai persoanelor Sfintei Treimi. | Închinare în mod propriu creștinii nu aduc decât lui Dumnezeu. Această închinare se numeşte '''[[adorare]]''' (gr. ''latreia''). Este cultul suprem al Bisericii creștine, închinarea în sens propriu, care se cuvine numai persoanelor Sfintei Treimi. | ||
| − | O închinare relativă, adică prin referire la lucrarea lui Dumnezeu în creația Sa, se numește '''venerare''' sau '''[[cinstire]]''' (gr. doulia). Creștinii aduc ”supracinstire” (gr. ''hiperdoulia'') [[Maica Domnului|Maicii Domnului]], în calitatea ei de Născătoare-de-Dumnezeu (Theotokos) şi cinstire (gr. ''doulia'') [[îngeri]]lor şi [[sfinţi]]lor, pe baza asocierii lor cu persoana lui Hristos. Pâinea şi vinul euharistie prefăcute în Trupul şi Sângele Domnului se bucură de acelaşi | + | O închinare relativă, adică prin referire la lucrarea lui Dumnezeu în creația Sa, se numește '''venerare''' sau '''[[cinstire]]''' (gr. doulia). Creștinii aduc ”supracinstire” (gr. ''hiperdoulia'') [[Maica Domnului|Maicii Domnului]], în calitatea ei de Născătoare-de-Dumnezeu (Theotokos) şi cinstire (gr. ''doulia'') [[îngeri]]lor şi [[sfinţi]]lor, pe baza asocierii lor cu persoana lui Hristos. Pâinea şi vinul euharistie prefăcute în Trupul şi Sângele Domnului se bucură de acelaşi cult de adorare, pe când [[Evanghelia]], [[cruce]]a şi [[icoane]]le sunt cinstite în mod relativ, adică prin referire la evenimentele şi persoanele reprezentate. |
Închinarea se exprimă în acte de prosternare (v. [[metanie]]) specifice și distincte, [[rugăciuni]], în gesturi de pietate şi reverenţă. | Închinarea se exprimă în acte de prosternare (v. [[metanie]]) specifice și distincte, [[rugăciuni]], în gesturi de pietate şi reverenţă. | ||
Versiunea de la data 31 august 2011 12:51
Închinarea (gr. proskynesis) este termenul general în teologia și limba bisericească pentru actul general de venerare sau de cinstire.
Închinare în mod propriu creștinii nu aduc decât lui Dumnezeu. Această închinare se numeşte adorare (gr. latreia). Este cultul suprem al Bisericii creștine, închinarea în sens propriu, care se cuvine numai persoanelor Sfintei Treimi.
O închinare relativă, adică prin referire la lucrarea lui Dumnezeu în creația Sa, se numește venerare sau cinstire (gr. doulia). Creștinii aduc ”supracinstire” (gr. hiperdoulia) Maicii Domnului, în calitatea ei de Născătoare-de-Dumnezeu (Theotokos) şi cinstire (gr. doulia) îngerilor şi sfinţilor, pe baza asocierii lor cu persoana lui Hristos. Pâinea şi vinul euharistie prefăcute în Trupul şi Sângele Domnului se bucură de acelaşi cult de adorare, pe când Evanghelia, crucea şi icoanele sunt cinstite în mod relativ, adică prin referire la evenimentele şi persoanele reprezentate.
Închinarea se exprimă în acte de prosternare (v. metanie) specifice și distincte, rugăciuni, în gesturi de pietate şi reverenţă.
