2.128 de modificări
Modificări
m
=== Primii episcopi ===A înființat chiar și o episcopie catolică la Siret, în anul 1370. El a fost determinat să facă acest lucru din interese politice, trăind într-o perioadă de ofensivă a catolicismului, fiind deci nevoit să facă unele concesiuni celor două state catolice învecinate, Polonia și Ungaria, reunite în 1370 sub aceeași conducere a regelui Ludovic cel Mare al Ungariei (1342—1382). Primul [[episcop]] a fost Andrei Jastrzebiec din Cracovia, [[hirotonie|hirotonit]] în anul următor, care a stat mai mult în Polonia (în 1388 a fost mutat ca episcop la Vilna, în Lituania), urmat de Ioan Sartorius († 1394) și Ștefan Martini-Zajaczek († 1412), care se pare că nici n-au venit în Moldova, ci au rămas în Polonia.
Primul [[episcop]] a fost Andrei Jastrzebiec din Cracovia, [[hirotonie|hirotonit]] în anul următor, care a stat mai mult în Polonia (în 1388 a fost mutat ca episcop la Vilna, în Lituania), urmat de Ioan Sartorius († 1394) și Ștefan Martini-Zajaczek († 1412), care se pare că nici n-au venit în Moldova, ci au rămas în Polonia. === Mutarea la Suceava Petru Mușat ===
→Întemeierea Moldovei: Reorganizare
{{OrtodoxiaînRomânia}}'''Începuturile Mitropoliei Moldovei''' trebuie căutate în secolul al XIV-lea, când existau în Moldova slujitori ortodocși ([[protopop]]i, [[preot|preoți]], [[călugăr]]i, călugărițe), cu lăcașuri de cult, care, în mod firesc, trebuiau să aibă și [[ierarh]]i. [[Iosif Mușat]], primul mitropolit cunoscut în [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei|Biserica Moldovei]], era un pământean, „rudă” cu domnii țării, desigur călugărit și pregătit într-o [[Lista mănăstirilor ortodoxe din România (cronologie)|mănăstire moldovenească]].
Lupta stăruitoare dusă de domn, de [[cler]] și [[laicat|credincioși]] cu [[Patriarhia Ecumenică]] pentru recunoașterea unui [[mitropolit]] din propriul lor neam a fost încununată de izbândă. Curajul moldovenilor de a izgoni un mitropolit grec trimis de Patriarhie și de a se împotrivi hotărârilor [[sinod]]ului patriarhal dezvăluie o maturitate, o experiență bisericească pe care au dobândit-o într-un timp mai îndelungat. Există deci toate motivele să fie presupusă o existența din timpuri mai îndepărtate a unei vieți bisericești organizate.
=== Lațcu Vodă ===
Lui Bogdan i-a urmat în scaun fiul său Lațcu Vodă (c. 1365 — c. 1375), care a întins hotarele țării spre nord. El a întreținut relații de bună vecinătate cu Polonia, îngăduind, în acest scop, activitatea călugărilor catolici în Moldova. A înființat chiar și o episcopie catolică la Siret, în anul 1370. El a fost determinat să facă acest lucru din interese politice, trăind într-o perioadă de ofensivă a catolicismului, fiind deci nevoit să facă unele concesiuni celor două state catolice învecinate, Polonia și Ungaria, reunite în 1370 sub aceeași conducere a regelui Ludovic cel Mare al Ungariei (1342—1382).
Între anii 1375—1391 a domnit Petru Mușat, care a stabilit scaunul domnesc la Suceava, desăvârșind organizarea politică-administrativă a statului său.
==Surse==
* [[Mircea Păcurariu]], ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'' Volumul 2 Ediția II1, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 19941991. ISBN 973-9130-1808-69.
== A se vedea și ==