Împărțirea sărbătorilor: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(După obiectul şi importanţa lor)
(Sărbătorile mari)
Linia 15: Linia 15:
  
 
===Sărbătorile mari===
 
===Sărbătorile mari===
La sărbătorile mari se numără toate cele pe care le numim de obicei praznice împărăteşti, adică sărbătorile Mântuitorului şi ale Sfintei Fecioare, la care Tipicul mănăstiresc al Sfântului Sava (zis [[Tipicul mare]]) adaugă două ale Sfântului [[Ioan Botezătorul]] (Naşterea şi Tăierea capului), precum şi sărbătoarea comună a Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel ([[29 iunie]]). Toate acestea au slujba cea mai dezvoltată (bogată), adică slujbă cu [[Priveghere]] ([[Vecernie mică]] şi [[Vecernie mare]], [[Litie]], [[Polieleu]], [[Evanghelie]] şi [[Slavoslovie mare]]), care se pun numai din Minei (respectiv Triod sau Penticostar). În calendarele bisericeşti de perete şi în Sinaxarele din cărţile de slujbă acestea au de obicei ca semn tipiconal distinctiv, o cruce roşie încadrată în cerc : (+) (în cărţile slavo-ruse) sau între două paranteze : (+) (în cărţile româneşti).
+
La sărbătorile mari se numără toate cele pe care le numim de obicei praznice împărăteşti, adică sărbătorile Mântuitorului şi ale Sfintei Fecioare, la care Tipicul mănăstiresc al Sfântului Sava (zis [[Tipicul mare]]) adaugă două ale Sfântului [[Ioan Botezătorul]] (Naşterea şi Tăierea capului), precum şi sărbătoarea comună a Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel ([[29 iunie]]). Toate acestea au slujba cea mai dezvoltată (bogată), adică slujbă cu [[Priveghere]] ([[Vecernie mică]] şi [[Vecernie mare]], [[Litie]], [[Polieleu]], [[Evanghelie]] şi [[Doxologie#Doxologia_.22Slav.C4.83_.C3.AEntru_cei_de_sus....22|Slavoslovie mare]]), care se pun numai din Minei (respectiv Triod sau Penticostar). În calendarele bisericeşti de perete şi în Sinaxarele din cărţile de slujbă acestea au de obicei ca semn tipiconal distinctiv, o cruce roşie încadrată în cerc : (+) (în cărţile slavo-ruse) sau între două paranteze : (+) (în cărţile româneşti).
  
 
===Sărbătorile mijlocii===
 
===Sărbătorile mijlocii===

Versiunea de la data 19 octombrie 2009 20:05

În Biserica Ortodoxă, sărbătorile / praznicele se pot împărţi în mai multe grupe şi din mai multe puncte de vedere.

După data la care se ţin

Astfel, după data la care se ţin, sărbătorile se împart în două grupe :

După obiectul şi importanţa lor

După obiectul şi importanţa lor, sărbătorile bisericeşti sunt de două feluri :

  • Sărbătorile domneşti (sau praznicele împărăteşti), închinate persoanelor Sfintei Treimi şi mai ales principalelor evenimente din viaţa pământească şi activitatea Mântuitorului, ori din istoria Bisericii (ca de exemplu : Naşterea Domnului, Pogorârea Sfântului Duh ş.a.) ;
  • Sărbătorile Sfinţilor, care se pot subdiviza şi ele în mai multe ca­tegorii, după gradul de importanţă a Sfinţilor sărbătoriţi. Între acestea o categorie aparte o alcătuiesc sărbătorile Maicii Domnului, pe care unii le numără la sărbătorile domneşti.

Din punct de vedere liturgic şi tipiconal

Din punct de vedere liturgic sau tipiconal, adică după bogăţia şi solemnitatea slujbelor divine prin care sunt prăznuite, Tipicul bisericesc împarte de obicei sărbătorile în trei categorii : sărbători mari, mijlocii şi mici.

Sărbătorile mari

La sărbătorile mari se numără toate cele pe care le numim de obicei praznice împărăteşti, adică sărbătorile Mântuitorului şi ale Sfintei Fecioare, la care Tipicul mănăstiresc al Sfântului Sava (zis Tipicul mare) adaugă două ale Sfântului Ioan Botezătorul (Naşterea şi Tăierea capului), precum şi sărbătoarea comună a Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel (29 iunie). Toate acestea au slujba cea mai dezvoltată (bogată), adică slujbă cu Priveghere (Vecernie mică şi Vecernie mare, Litie, Polieleu, Evanghelie şi Slavoslovie mare), care se pun numai din Minei (respectiv Triod sau Penticostar). În calendarele bisericeşti de perete şi în Sinaxarele din cărţile de slujbă acestea au de obicei ca semn tipiconal distinctiv, o cruce roşie încadrată în cerc : (+) (în cărţile slavo-ruse) sau între două paranteze : (+) (în cărţile româneşti).

Sărbătorile mijlocii

Sărbătorile mijlocii sunt ale Sfinţilor mai însemnaţi şi se împart şi ele în două categorii :

Sărbătorile mici

Sărbătorile mici (ale Sfinţilor mai puţin însemnaţi) sunt şi ele de două feluri :

  • sărbătorile Sfinţilor cu stihirile pe şase (la «Doamne, strigat-am...» de la Vecernie) şi cu Slavoslovie mare (cântată) la Utrenie, ele fiind notate (în cărţile slavo-ruse) printr-un semicerc cu trei puncte roşii la mijloc.
  • sărbătorile Sfinţilor cu stihirile pe şase, dar fără Slavoslovie mare (cu doxologie citită), notate printr-un semicerc cu trei puncte negre (în cărţile slavo-ruse) sau cu cruce neagră simplă, ori cu paranteză (în cărţile româneşti).


Restul sărbătorilor care n-au nici un semn tipiconal au slujba zilelor de rând (de exemplu : stihirile Vecerniei pe şase, adică trei din Minei şi trei din Octoih, Canoanele pe patru etc.).

Pentru a simplifica această clasificare, Ene Branişte împarte sărbătorile (în Liturgica sa generală), după obiectul şi importanţa lor, în patru categorii :
a) Sărbătorile dumnezeieşti sau praznicele împărăteşti propriu-zise (ale persoanelor Sfintei Treimi) ;
b) Sărbătorile Maicii Domnului ;
c) Sărbătorile Sfinţilor îngeri şi ale Sfintei Cruci ;
d) Sărbătorile Sfinţilor mai de seamă (cu ţinere) - la care adăugă un capitol deosebit despre Sfinţii naţionali (cu prăznuire locală) ai diferitelor Biserici ortodoxe (inclusiv sfinţii români).

Surse

  • Ene Branişte, Liturgica generală, Bucureşti, 1993, pp.143-144.