Îmbisericire: Diferență între versiuni
(traducere) |
(ortografie) |
||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
'''Îmbisericirea''' este o slujbă de mulțumire și de binecuvântare a mamei și a copilului, atunci când aceștia vin pentru prima dată la biserică, după nașterea pruncului. Amintește de slujba de curățire [[Vechiul Testament|vetero-testamentară]] (Levitic 12, 2-8) și de aducerea lui Iisus la Templu (Luca 2, 22-29)/ Există slujbe distincte pentru îmbisericirea mamei și cea a pruncului. | '''Îmbisericirea''' este o slujbă de mulțumire și de binecuvântare a mamei și a copilului, atunci când aceștia vin pentru prima dată la biserică, după nașterea pruncului. Amintește de slujba de curățire [[Vechiul Testament|vetero-testamentară]] (Levitic 12, 2-8) și de aducerea lui Iisus la Templu (Luca 2, 22-29)/ Există slujbe distincte pentru îmbisericirea mamei și cea a pruncului. | ||
| − | În unele tradiții, se obișnuiește ca pruncul să fie botezat a opta zi după naștere, | + | În unele tradiții, se obișnuiește ca pruncul să fie botezat a opta zi după naștere, urmând pilda ritualului circumciziei (tăierii împrejur) a pruncilor de parte bărbătească din tradiția vechi-testamentară, când se punea și numele copilului, la templu. În aceste circumstanțe, mama nu participă la slujbă, iar copilul este adus la biserică de [[naș]]i. |
==Îmbisericirea mamei== | ==Îmbisericirea mamei== | ||
| − | Potrivit tradiției, mama se întoarce la biserică a patruzecea zi după naștere, pentru o slujbă specială de binecuvântare. După nașterea copilului, mama rămâne acasă, pentru a-și | + | Potrivit tradiției, mama se întoarce la biserică a patruzecea zi după naștere, pentru o slujbă specială de binecuvântare. După nașterea copilului, mama rămâne acasă, pentru a-și recăpăta puterile și a se îngriji de prunc. Dacă pruncul nu supraviețuiește, rămâne totuși acasă pentru a-și reveni fizic și emoțional. În perioada lăuziei (perioada de după naștere), mama nu se [[Euharistie|împărtășește]], cu excepția cazului în care se află în pericol de moarte. Așa cum este practicată în unele tradiții, slujba de îmbisericire cuprinde atât binecuvântarea mamei cât și aducerea copilului în biserică, înaintea Domnului. |
| − | În practica contemporană, este arareori necesar din punct de vedere medical, iar uneori nici nu este posibil ca mama să stea în casă vreme de patruzeci de zile. Preotul hotărăște dacă este mai potrivit, în perspectivă pastorală, ca îmbisericirea să se facă din ziua în care mama iese din casă sau dacă îmbisericirea se | + | În practica contemporană, este arareori necesar din punct de vedere medical, iar uneori nici nu este posibil ca mama să stea în casă vreme de patruzeci de zile. Preotul hotărăște dacă este mai potrivit, în perspectivă pastorală, ca îmbisericirea să se facă din ziua în care mama iese din casă sau dacă îmbisericirea se face simbolic, în a patruzecea zi. Nu toți preoții aleg aceeași soluție în fiecare caz. |
| − | În ziua îmbisericirii ei, mama vine la biserică pentru a primi o binecuvântare specială, atunci când reîncepe să frecventeze slujbele bisericești și să primească iarăși [[Sfintele Taine]]. Copilul, care a | + | În ziua îmbisericirii ei, mama vine la biserică pentru a primi o binecuvântare specială, atunci când reîncepe să frecventeze slujbele bisericești și să primească iarăși [[Sfintele Taine]]. Copilul, care a fost deja curățit, este adus la biserică de mamă împreună cu viitorii nași ai copilului. Aceștia rămân cu toții în [[pridvor]]ul bisericii, înainte de intrarea în [[naos]], cu fața către răsărit (către [[altar]]). Preotul îi binecuvintează și se roagă pentru femeie și pentru copil, aduce mulțumire lui Dumnezeu pentru că nașterea s-a petrecut cu bine și cheamă [[har]]ul și binecuvântarea lui Dumnezeu asupra lor. |
==Îmbisericirea pruncului== | ==Îmbisericirea pruncului== | ||
| Linia 15: | Linia 15: | ||
Preotul ia pruncul în brațe și, la intrarea în naos, face cu el [[semnul crucii]], zicând: "Se îmbisericește robul (roaba) lui Dumnezeu ''Numele'', în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin." | Preotul ia pruncul în brațe și, la intrarea în naos, face cu el [[semnul crucii]], zicând: "Se îmbisericește robul (roaba) lui Dumnezeu ''Numele'', în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin." | ||
| − | Apoi preotul duce pruncul până | + | Apoi preotul duce pruncul până în mijlocul naosului, zicând în acest timp: "Intra-voi în casa Ta, închina-mă-voi în Sfântă Biserica Ta, întru frica Ta." Oprindu-se în mijlocul bisericii, spune: "Se îmbisericește robul (roaba) lui Dumnezeu ''Numele'', în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin. În mijlocul adunării aduce-voi Ție cântare de laudă." |
| − | Apoi înaintează cu pruncul până la [[iconostas]] și, oprindu-se înaintea[[Ușile Împărătești|Ușilor | + | Apoi înaintează cu pruncul până la [[iconostas]] și, oprindu-se înaintea[[Ușile Împărătești|Ușilor împărătești]], zice iarăși: "Se îmbisericește robul (roaba) lui Dumnezeu ''Numele'', în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin." |
| − | Dacă pruncul este de parte femeiască, preotul o așază pe [[solee]]a altarului, înaintea [[icoană|icoanei]] [[Maica Domnului |Maicii Domnului]]. Dacă pruncul este de parte bărbătească, intră cu el pe ușa diaconească dinspre sud | + | Dacă pruncul este de parte femeiască, preotul o așază pe [[solee]]a altarului, înaintea [[icoană|icoanei]] [[Maica Domnului |Maicii Domnului]]. Dacă pruncul este de parte bărbătească, intră cu el pe ușa diaconească dinspre sud în altar și îl poartă pe după [[Sfânta Masă]] și iese cu el prin ușa de nord, după care așază pruncul pe solee. |
Apoi intonează Cântarea lui Simeon (''Acum slobozește...'') și face [[apolis|încheierea]] slujbei, potrivit unei rânduieli speciale. Apoi binecuvintează pruncul făcându-i semnul Crucii pe frunte, pe gură și deasupra inimii, după care îl redă mamei sale. | Apoi intonează Cântarea lui Simeon (''Acum slobozește...'') și face [[apolis|încheierea]] slujbei, potrivit unei rânduieli speciale. Apoi binecuvintează pruncul făcându-i semnul Crucii pe frunte, pe gură și deasupra inimii, după care îl redă mamei sale. | ||
Versiunea de la data 11 noiembrie 2013 20:55
Îmbisericirea este o slujbă de mulțumire și de binecuvântare a mamei și a copilului, atunci când aceștia vin pentru prima dată la biserică, după nașterea pruncului. Amintește de slujba de curățire vetero-testamentară (Levitic 12, 2-8) și de aducerea lui Iisus la Templu (Luca 2, 22-29)/ Există slujbe distincte pentru îmbisericirea mamei și cea a pruncului.
În unele tradiții, se obișnuiește ca pruncul să fie botezat a opta zi după naștere, urmând pilda ritualului circumciziei (tăierii împrejur) a pruncilor de parte bărbătească din tradiția vechi-testamentară, când se punea și numele copilului, la templu. În aceste circumstanțe, mama nu participă la slujbă, iar copilul este adus la biserică de nași.
Îmbisericirea mamei
Potrivit tradiției, mama se întoarce la biserică a patruzecea zi după naștere, pentru o slujbă specială de binecuvântare. După nașterea copilului, mama rămâne acasă, pentru a-și recăpăta puterile și a se îngriji de prunc. Dacă pruncul nu supraviețuiește, rămâne totuși acasă pentru a-și reveni fizic și emoțional. În perioada lăuziei (perioada de după naștere), mama nu se împărtășește, cu excepția cazului în care se află în pericol de moarte. Așa cum este practicată în unele tradiții, slujba de îmbisericire cuprinde atât binecuvântarea mamei cât și aducerea copilului în biserică, înaintea Domnului.
În practica contemporană, este arareori necesar din punct de vedere medical, iar uneori nici nu este posibil ca mama să stea în casă vreme de patruzeci de zile. Preotul hotărăște dacă este mai potrivit, în perspectivă pastorală, ca îmbisericirea să se facă din ziua în care mama iese din casă sau dacă îmbisericirea se face simbolic, în a patruzecea zi. Nu toți preoții aleg aceeași soluție în fiecare caz.
În ziua îmbisericirii ei, mama vine la biserică pentru a primi o binecuvântare specială, atunci când reîncepe să frecventeze slujbele bisericești și să primească iarăși Sfintele Taine. Copilul, care a fost deja curățit, este adus la biserică de mamă împreună cu viitorii nași ai copilului. Aceștia rămân cu toții în pridvorul bisericii, înainte de intrarea în naos, cu fața către răsărit (către altar). Preotul îi binecuvintează și se roagă pentru femeie și pentru copil, aduce mulțumire lui Dumnezeu pentru că nașterea s-a petrecut cu bine și cheamă harul și binecuvântarea lui Dumnezeu asupra lor.
Îmbisericirea pruncului
Dacă pruncul a fost botezat, preotul săvârșește îmbisericirea acestuia. Dacă nu este botezat, îmbisericirea se face imediat după botezul pruncului.
Preotul ia pruncul în brațe și, la intrarea în naos, face cu el semnul crucii, zicând: "Se îmbisericește robul (roaba) lui Dumnezeu Numele, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin."
Apoi preotul duce pruncul până în mijlocul naosului, zicând în acest timp: "Intra-voi în casa Ta, închina-mă-voi în Sfântă Biserica Ta, întru frica Ta." Oprindu-se în mijlocul bisericii, spune: "Se îmbisericește robul (roaba) lui Dumnezeu Numele, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin. În mijlocul adunării aduce-voi Ție cântare de laudă."
Apoi înaintează cu pruncul până la iconostas și, oprindu-se înainteaUșilor împărătești, zice iarăși: "Se îmbisericește robul (roaba) lui Dumnezeu Numele, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin."
Dacă pruncul este de parte femeiască, preotul o așază pe soleea altarului, înaintea icoanei Maicii Domnului. Dacă pruncul este de parte bărbătească, intră cu el pe ușa diaconească dinspre sud în altar și îl poartă pe după Sfânta Masă și iese cu el prin ușa de nord, după care așază pruncul pe solee.
Apoi intonează Cântarea lui Simeon (Acum slobozește...) și face încheierea slujbei, potrivit unei rânduieli speciale. Apoi binecuvintează pruncul făcându-i semnul Crucii pe frunte, pe gură și deasupra inimii, după care îl redă mamei sale.
Surse
Orthodoxwiki:Churching, după:
