Rugăciune pe care o face preotul care urmează să boteze

Iar în timp ce diaconul face rugăciunea [ectenia], preotul se roagă în sine spunând: îndurate şi milostive Dumnezeule, Cel ce cercetezi inimile şi rărunchii [Ps 7, 10] şi ştii cele ascunse ale oamenilor [Iov 7, 20], căci nu este lucru ascuns înaintea Ta [Evr 4, 13], ci toate sunt dezbrăcate şi descoperite înaintea ochilor Tăi; Care le ştii şi pe cele ale mele, să nu Te scârbeşti de mine, nici să-Ţi întorci faţa Ta de la mine [Pi 101, 3], ci trece greşelile mele în ceasul acesta, Cel care la pocăinţă treci cu vederea păcatele oamenilor [Sol 11,23]. Şi-mi spală necurăţia trupului şi întinarea sufletului şi mă sfinţeşte cu totul şi pe mine cu puterea Ta nevăzută şi cu dreapta Ta duhovnicească; ca nu cumva, făgăduind eu altora libertatea [2 Ptr 2, 19] şi oferind-o cu deplină încredere în iubirea Ta de oameni negrăită, să nu mă fac eu însumi rob netrebnic al păcatului [In 8, 34; Rm 6, 17]. Nu, Stăpâne, Cel ce singur eşti bun şi iubitor de oameni, să nu mă întorc umilit şi făcut de ruşine, ci trimite-mi putere de sus [Lc 24,49] şi mă întăreşte spre slujirea acestei mari şi cereşti Taine. Şi fă ca Hristosul Tău să ia chip/formă [Ga 4, 19] în cei ce se vor naşte din nou prin a mea nevrednicie şi-i zideşte pe temelia apostolilor şi a profeţilor Tăi [Ef 2, 20] şi să nu-i surpi; ci sădeşte-i ca sădire a adevărului în sfânta Ta catholică şi apostolică Biserică şi să nu-i smulgi, pentru ca, înaintând ei în dreapta-credinţă, să se slăvească şi prin ei preasfânt Numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum [şi pururea şi în vecii vecilor. Amin]. 9 5 6 C a n o n u l O r t o d o x i e i I . C a n o n u l a p o s to l i c [122] Iar după ce diaconul isprăveşte cele ale diaconului, preotul se roagă cu glas mare zicând: Mare eşti, Doamne, şi minunate sunt lucrurile Tale [Jd 16, 13; Sir 11,4] şi nici un cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale! Că după ce ai adus toate cu voia Ta din nefiinţă la fiinţă [Sol 1, 14], cu puterea Ta ţii la un loc făptura [creaţia] şi cu purtarea Ta de grijă [pronia Ta] guvernezi lumea. Tu din patru stihii ai întocmit făptura [creaţia], cu patru anotimpuri ai încununat crugul/cercul anului [Ps 148, 3]. De Tine tremură toate puterile [îngereşti], pe Tine Te laudă soarele, pe Tine Te slăveşte luna, Ţie se pleacă stelele, pe Tine Te ascultă lumina, de Tine tremură adâncurile, Ţie slujesc izvoarele, Tu ai întins cerul ca un cort [Ps 103, 2], Tu ai întărit pământul peste ape [Ps 135, 6], Tu ai îngrădit marea cu nisip, Tu ai revărsat aerul spre răsuflare, puterile îngereşti Ţie slujesc şi corurile arhanghelilor Ţie se închină; heruvimii cu ochi mulţi şi serafimii cu câte şase aripi stând în cerc şi zburând, îşi acoperă feţele de frica slavei Tale necuprinse [Is 6, 2]. Că Tu fiind Dumnezeu necuprins de gând şi de cuvânt şi fără de început, ai venit pe pământ luând chip/formă de rob şi făcându-Tc o asemănare omenească [Flp 2, 7]; că, pentru îndurările milei Tale, n-ai răbdat, Stăpâne, să vezi neamul omenesc tiranizat de diavolul, ci ai venit şi ne-ai mântuit. Mărturisim harul Tău, vestim mila Ta, nu tăinuim facerea Ta dc bine. Naşterile firii noastre le-ai eliberat sfinţind un pântec de fecioară cu naşterea Ta. Toată făptura [creaţia] Te-a lăudat pe Tine, Care Tc-ai arătat [TU 2, 11; 3,4], că Tu, Dumnezeul nostru, pe pământ Te-ai arătat şi cu oamenii ai petrecut [Bar 3, 38]; Tu, trimiţând din cer Duhul Tău Cel Sfânt, ai sfinţit curgerile Iordanului şi capetele balaurilor care se cuibăriseră acolo le-ai zdrobit [Pi 73, 13]. Tu însuţi, aşadar, iubitorule de oameni împărate, vino şi acum prin venirea Sfântului Tău Duh şi sfinţeşte apa aceasta! Şi-i dă ei harul izbăvirii şi binecuvântarea Iordanului. Fă-o pe ea izvor de nestricăciune, dar de sfinţire, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, neapropiată de puterile cele potrivnice, plină de putere îngerească. Să fugă de la ea toţi cei ce uneltesc asupra făpturii Tale, că am chemat, Doamne, Numele Tău cel minunat, slăvit şi înfricoşător pentru cei potrivnici. Şi suflă în apă de trei ori şi o pecetluieşte [făcând semnul crucii] cu degetul de trei ori şi spune: Zdrobite să fie de însemnarea chipului/semnului [typos] crucii Tale toate puterile cele potrivnice! Să se depărteze de la noi toate înfăţişările din văzduh şi nearătate, şi să nu se ascundă în apa aceasta vreun demon întunecat, rugămu-ne Ţie, Doamne, nici să se pogoare la acesta care se botează vreun duh rău aducându-i întunecare gândurilor şi tulburare cugetului. Ci Tu, Stăpâne a toate, arată apa V.5. C e l mai vechi Euchologhion bizan tin : Barberini gr. 336 9 5 7 aceasta, apă de odihnă, apă de sfinţire, curăţire de întinarea trupului şi a sufletului, dezlegare de legături, iertare de păcate, luminare a sufletului, baie a naşterii din nou, înnoire a duhului, har de înfiere, veşmânt de nestricăciune, izvor de viaţă. Că Tu, Doamne, ai zis: „Spălaţi-vă, curăţiţi-vă, scoateţi răutăţile din sufletele voastre!” [Zy 1, 16]. Tu ne-ai dăruit această a doua naştere de sus prin apă şi prin Duh [In 3, 5]. Arată-Te, Doamne, în apa aceasta şi dă acestora care se cufundă în ea să se schimbe, ca să lepede pe omul cel vechi, stricat de poftele înşelăciunii [Ef 4, 22], şi să se îmbrace în cel nou înnoit după chipul/icoana Ziditorului său [Col 3, 10]; ca răsădiţi fiind împreună cu asemănarea morţii Unuia-Născut Fiului Tău prin Botez, să se facă părtaşi şi ai învierii Tale şi, păzind darul Sfântului Tău Duh [FA 10,45] şi sporind depozitul harului [2 Ptr 3, 18], să ia premiul chemării de sus [Flp 3, 14] şi să se numere împreună cu întâi-născuţii înscrişi în cer [Evr 12, 23]. Intru Hristos lisus Domnul nostru, cu Care Ţie se cuvine slava şi puterea împreună cu Preasfântul, bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. [123] Şi după „Amin” preotul spune: Pace tuturor! Diaconul: Capetele noastre Domnului să le plecăm! Şi preotul îşi pleacă capul spre vasul cu untdelemn purtat de diacon, suflă peste el de trei ori şi-l pecetluieşte [cu semnul crucii] şi spune: Stăpâne Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, Care celor ce erau cu Noe în arcă le-ai trimis un porumbel având în cioc ramură de măslin [Fc 8, 11], semn al împăcării şi al mântuirii din potop, şi prin acelea ai preînchipuit taina harului; Care ai dat rodul măslinului spre plinirea Sfintelor Tale Taine; Care prin el ai umplut de Duh Sfânt pe cei ce erau în Lege, iar pe cei ce sunt în har îi faci desăvârşiţi, însuţi binecuvântează şi acest untdelemn cu puterea, cu lucrarea şi cu venirea Sfântului Tău Duh, ca acesta să se facă ungere a nestricăciunii, armă a dreptăţii, înnoire a sufletului şi trupului, biruinţă asupra a toată lucrarea diavolească, spre izbăvire de orice rău pentru cei ce se ung cu credinţă sau vor şi gusta din el, spre slava Ta şi a Unuia-Născut Fiului Tău şi a Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi [pururea şi în vecii vecilor. Amin]. [124] Şi după „Amin”, diaconul spune: Să luăm aminte! Iar preotul ia vasul cu sfântul untdelemn şi face cu el în apă trei cruci cântând „Aliluia” de trei ori împreună cu poporul, după care pune deoparte vasul şi spune cu glas mare: Binecuvântat este Dumnezeu, Cel ce luminează şi sfinţeşte pe tot omul ce vine în lume [In 1, 9], acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. 9 5 8 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. Canonul apostolic Şi e adus cel ce se botează, iar preotul ia din sfântul untdelemn cu degetul său şi face semnul crucii pe fruntea, pe pieptul şi pe spatele celui ce se botează, şi spune: Se unge robul lui Dumnezeu (N) cu untdelemnul veseliei [/*5 44, 8], în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Iar apoi îi este uns de către diacon tot trupul. După care e botezat de preot care spune: Botează-se (N) în numele [Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin], Şi după ce s-a botezat cântăreţul spune [psalmul]: Fericiţi cei cărora li s-au iertat păcatele [Ps 31 ]. [125] După aceasta, în timp ce diaconul face rugăciunea [ectenia], preotul se roagă cu rugăciunea aceasta. Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeule, Atoateţiitorule, Izvorul bunătăţilor, Soarele dreptăţii [Mal 3, 20], Care celor ce erau întru întuneric le-ai strălucit lumina [Mt 4, 16] mântuirii prin arătarea Unuia-Născut Fiului Tău şi Dumnezeului nostru şi ne-ai dăruit nouă, nevrednicilor, fericita curăţire în sfântă apa aceasta şi dumnezeiasca sfinţire prin ungerea făcătoare de viaţă; Care şi acum ai binevoit a-i naşte din nou prin apă şi prin Duh [In 3, 5] pe robii Tăi aceştia nou luminaţii, şi le-ai dăruit iertarea păcatelor cu voie şi fără voie. însuţi Stăpâne, preaîndurate împărate al tuturor, dăruieşte-le şi pecetea darului Sfântului, întru tot puternicului şi închinatului Tău Duh şi împărtăşirea sfântului Trup şi a scumpului Sânge al Hristosului Tău. Păzeşte-i întru sfinţenia Ta. întăreşte-i în credinţa ortodoxă. Izbăveştc-i de cel rău şi de toate uneltirile lui. Şi păzeşte-le sufletele întru frica Ta cea mântuitoare, în curăţie şi în dreptate, ca bineplăcând Ţie în tot lucrul şi cuvântul să se facă fii şi moştenitori ai cereştii Tale împărăţii [Ga 4, 7; 2 Tim 4, 18; lac 2, 5]. Că Tu eşti Dumnezeul nostru, Dumnezeu care miluieşti şi mântuieşti, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului [şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin]. Şi după rugăciunea aceasta spune: Câţi în Hristos v-aţi botezat în Hristos v-aţi şi îmbrăcat [Ga 3, 27]! Şi preotul îi unge pe cei botezaţi cu Sfântul Mir făcându-le semnul crucii pe frunte, pe ochi, pe nări, pe gură şi pe cele două urechi spunând: Pecetea darului Duhului Sfânt! Şi începe să spună [Psalmul]: Fericiţi cărora li s-au iertat păcatele şi cărora li s-au acoperit păcatele [Ps 31,1 ]. Şi preotul intră împreună cu nou-luminaţii în Intrare şi face dumnezeiasca Liturghie.