Iustin Pârvu

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 15 iunie 2020 15:54, autor: Sîmbotin (Discuție | contribuții) (diacritice noi (cu virgulă))
Salt la: navigare, căutare

Părintele Iustin Pârvu (n. 10 februarie 1918, satul Poiana Largului, județul Neamț - d. 16 iunie 2013[1]) a fost un renumit duhovnic și stareț al Mănăstirii Petru Vodă (jud. Neamț).

Biografie

În 1936, pe când avea 17 ani, intră frate în Mănăstirea Durău, din Moldova. După doi ani, în 1939, se înscrie la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Cernica, lângă București.[2] Ulterior va ajunge la seminarele din Râmnicu-Vâlcea și Roman. În anul 1940 va avea loc tunderea sa în monahism (ritual de introducere în cadrul monahismului), iar la doar un an distanță, hirotonia întru preot. A primit hirotonia la vârsta de 22 de ani.

Între anii 1942-1944, părintele Iustin Pârvu a slujit ca preot militar pe frontul de est până la Odesa. În acest timp, alături de „Divizia 4 Vânători de Munte” a luat parte la luptele din cel de-Al Doilea Război Mondial, ajungând până la Don. După întoarcerea în țară, el continuă studiile la Seminarul din Roman. În anul în care va absolvi seminarul, în 1948, el va fi arestat pe motive politice. Este condamnat la 12 ani de detenție trecând prin închisorile Suceva, Văcărești, Jilava, Gherla, Periprava și Aiud. Urmează apoi munca silnică din minele de la Baia Sprie, iar în final ajunge la închisoarea Pitești. Refuzând să se lepede de credință, în anul 1960 părintele Iustin este condamnat la încă patru ani de temniță.[3]

În anul 1964 este eliberat. Datorită greutăților întâmpinate după eliberare, el ajunge să lucreze ca muncitor forestier. Ulterior, monahul este primit în obștea de la Mănăstirea Secu, unde va sluji ca preot și duhovnic între anii 1966-1974. Mai apoi, în perioada cuprinsă între 1974 si 1989, părintele va fi preot monah la Mănăstirea Bistrița, unde autoritățile comuniste i-au stabilit domiciliu forțat. În anul 1976, părintele Iustin Pârvu va ajunge la mănăstirile de la Sfântul Munte Athos.[3]

După evenimentele din decembrie 1989, părintele Iustin Pârvu se întoarce la Mănăstirea Secu, unde va sluji ca preot și duhovnic timp de aproape un an. După aceea, el se retrage în sihăstrie, cu gândul de a-și petrece restul zilelor în post și rugăciune. Rânduiala lui Dumnezeu era însă alta cu Părintele Iustin. Astfel, între anii 1991-1992, alături de alți doi monahi, Ignat și Calinic, părintele sosește în satul Petru Voda. Aici, el va întemeia Mănăstirea Petru Voda - județul Neamt, pe care o închină martirilor români din închisorile comuniste. Manastirea va avea drept hram pe Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil. Mai târziu, în împrejurimile mănăstirii, părintele Iustin Pârvu va pune temelia unui schit de maici, a unui azil de bătrâni, cât și a unui centru de plasament pentru copii.[3]

În anul 2003, părintele înființează o publicație de învățătură și atitudine ortodoxă, cu apariție lunară, numită „Glasul Monahilor”. Odată cu venirea anului 2008, în data de 2 noiembrie, părintelui îi vine și cinstea de a fi ridicat la rangul de arhimandrit. Din 2008, apare, cu binecu­vantarea păr­in­telui, „Revista Atitudini”.

Părintele Iustin Pârvu a decedat la 16 iunie 2013.[4]

Cărți

  • Adrian Alui Gheorghe - Părintele Iustin Pârvu și morala unei vieți câștigate - 2007
  • Adrian Alui Gheorghe - Părintele Iustin Pârvu: o misiune românească și creștină - 2008
  • Adrian Alui Gheorghe - Părintele Iustin Pârvu: o viață de mărturisitor - 2009
  • Iustin Pârvu: Daruri duhovnicești - 2010

Referințe

  1. ↑ Jurnalul.ro - Observator: Părintele Justin Pârvu a murit, accesat 17 iunie 2013.
  2. ↑ Asociația Rost - Părintele Iustin Pârvu - Repere biografice
  3. ↑ 3,0 3,1 3,2 CrestinOrtodox.ro - Părintele Iustin Pârvu
  4. ↑ Părintele Arhimandrit Justin Pârvu a trecut la Domnul și Mîntuitorul nostru, accesat 17 iunie 2013.

Legături externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Iustin_Pârvu&oldid=50619”