Leontie de la Rădăuți

Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuţi a fost un călugăr râvnitor şi episcop de Rădăuţi din secolele XIV-XV. Este sărbătorit în Biserica Ortodoxă Română în ziua de 1 iulie.

Viața

Sfântul Leontie s-a născut în secolul al XIV-lea, în oraşul Rădăuţi, din părinţi binecredincioşi, care i-au dat o educaţie creştină. El iubea de mic slujbele şi rânduielile bisericeşti, precum şi rugăciunea. În anii 1359-1365, când Bogdan I, primul domnitor al Moldovei întemeiază la Rădăuţi Mănăstirea Bogdana, cu hramul „Sfântul Nicolae”, Leontie intră în viaţa călugărească în această mănăstire. Aici a fost tuns în monahism, primind numele de Lavrentie. Mai târziu primeşte binecuvântarea de a se retrage în sihăstrie în codrii Rădăuţilor, pe valea Putnei, unde se nevoiau mulţi călugări îmbunătăţiţi, care l-au povăţuit pe Lavrentie spre înaintarea în viaţa duhovnicească.

După o vreme, în jurul chiliei cuviosului încep să se strângă din ce în ce mai mulţi ucenici care îi cer lui Lavrentie să îi călăuzească în viaţa duhovnicească, ca egumen al obştii în creştere. Cuviosul Lavrentie întemeiază atunci un schit – „Schitul Laura” (Lavra) sau, care avea să fie cunoscut şi drept „Schitul lui Lavrentie”, prima sihăstrie cunoscută din nordul Moldovei. Construieşte o mică biserică din lemn într-o poiană, în jurul căreia avea să se închege noul schit. Potrivit tradiţiei, la acest schit avea să se retragă mai târziu şi Sfântul Daniil Sihastrul, sub povăţuirea egumenului Lavrentie.

Domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) întemeiază în anul 1402 Episcopia Rădăuţilor, astfel că biserica mănăstirii Bogdana devine catedrală episcopală. Faima cuviosului Lavrentie se răspândise pe-atunci în Moldova, astfel că domnitorul, împreună cu clerul şi cu mitropolitul Sucevei îl aleg să urce pe tronul nou-înfiinţatei episcopii. Cuviosul Lavrentie, deşi nu îşi dorea aceasta, primeşte hotărârea şi îl lasă în locul său ca egumen al schitului Laura pe cuviosul Daniil Sihastrul, ucenicul său.

Ca episcop al Rădăuţilor, Lavrentie a rămas un om al rugăciunii şi dragostei de aproapele, făcând milostenie şi împărţind sfaturi şi cuvinte de mângâiere tuturor. Când, ajuns la bătrâneţe, n-a mai putut face faţă îndatoririlor episcopale, s-a retras din scaun şi s-a retras la schitul pe care îl întemeiase, nevoindu-se mai departe în pustnicie. Pentru râvna sa duhovnicească, Cuviosul Lavrentie a ajuns la măsura desăvârşirii, fiind binecuvântat şi cu darul înainte-vederii şi al vindecărilor.

Cunoscându-şi mai dinainte vremea sfârşitului său, cuviosul Lavrentie a cerut să fie tuns în marele şi îngerescul chip al schimniciei, primind numele de schimonahul Leontie. Chemându-i la el apoi pe toţi fraţii şi ucenicii, şi-a luat rămas-bun de la obşte, apoi şi-a dat cu pace sufletul în mâinile Domnului. A fost înmormântat de ucenicii săi în biserica de lemn a schitului, ctitoria sa.

Moaştele

La mormântul cuviosului Leontielui veneau mulţi oameni să se închine, iar acolo se săvârşeau şi multe vindecări de boli.

Auzind despre aceste vindecări, credincioşii şi clerul episcopiei de la Rădăuţi au cerut mitropolitului Moldovei binecuvântare ca să strămute sfintele moaşte ale Sfântului Ierarh Leontie de la Rădăuţi în catedrala episcopală. Mitropolitul a încuviinţat, astfel că sfintele moaşte aduse în catedrala din Rădăuţi şi aşezate în partea dreaptă a naosului. Şi aici veneau zilnic mulţi credincioşi şi primeau vindecare de boli şi ajutor în necazuri.

Vestea despre Sfântul Ierarh Leontie se răspândise dincolo de hotarele Moldovei. Astfel, într-o carte din anul 1622 numită Palinodia, scrisă de un teolog ucrainean, ieromonahul Zaharia Kopîstenski, se aminteşte că moaştele Sfântului se găseau încă în biserica episcopală din Rădăuţi.

În anul 1639, oraşul Rădăuţi a fost jefuit de o ceată de tâlhari veniţi de dincolo de hotarele de nord ale Moldovei, aceştia furând, între altele, şi racla cu moaştele Sfântului Ierarh Leontie. Moaştele sfântului n-au mai fost găsite multă vreme. O parte din moaştele Sfântului au fost redescoperite ca urmare a unor cercetări arheologice de la sfârşitul secolului trecut.

Apoi, când în anul 1783, Moldova de nord a fost ocupată de trupele austriece, mănăstirea Bogdana a fost desfiinţată, călugării risipiţi, iar biserica transformată în biserică de parohie, astfel că, în timp, cultul sfântului Leontie s-a pierdut. Ulterior, şi biserica schitului Laura a devenit biserica parohială a satului Laura.

Proslăvirea ca sfânt

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât în anul 1992 să reînvie cultul Sfântului Leontie de la Rădăuţi. În acelaşi an s-a făcut proslăvirea sa ca sfânt, fiind rânduită ca dată de prăznuire a acestuia ziua de 1 iulie. Moaştele Sfântului Ierarh Leontie, împreună cu cele ale Sfântului Teodosie de la Brazi, au fost puse într-o raclă şi reaşezate în biserica mănăstirii Bogdana din Rădăuţi.

Imnografie

Tropar, glasul al 8-lea:

În nevoinţe duhovniceşti, toată viaţa ai petrecut-o şi primind harul arhieriei, cu smerenie şi cu frică de Dumnezeu ai slujit Biserica lui Hristos. Pe Acesta roagă-L, Sfinte Părinte Ierarhe Leontie, să mântuiască sufletele noastre.

Condac, glasul al 3-lea:

Pe ierarhul lui Hristos, vasul cel prea ales al Duhului Sfânt, care cu înţelepciune şi smerenie s-a nevoit cu privegherea sihăstriei şi cu povăţuirea celor încredinţaţi lui pe calea mântuirii, pe Sfântul Ierarh Leontie cu cântări duhovniceşti lăudându-l, îl cinstim.

Surse

• Ierom. Ioanichie Bălan, "Sf. Ierarh Leontie de la Rădăuţi", din volumul: Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, Sfinţi Români şi Apărători ai Legii Strămoşeşti, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1987, p. 331.
• Sfinţi ocrotitori ai Moldovei - Sf. Ier. Leontie de la Rădăuţi
• Sf. Leontie de la Rădăuţi – pe sfant.ro
• Vasile M. Demciuc, Sf. Leontie, ocrotitorul copiilor, Ziarul Lumina, 1 iulie 2010.

Legături externe

• Acatistul Sf. Leontie de la Rădăuţi